Am crezut că staţiunile noastre turistice şi cele balneoclimaterice au fost uitate, demult, de turişti. Primarii staţiunilor spun că nu este aşa. Turiştii nu le-au uitat. Aşteaptă, însă, să fie modernizate. După Revoluţie, numărul celor care au mers la odihnă şi tratament în staţiunile noastre s-a micşorat de la an la an, cu câteva excepţii (Valea Prahovei şi Litoral).
Înainte de Revoluţie trebuia să fii cineva sau să dai şpagă ca să faci un tratament într-o staţiune. Numai aşa puteam avea acces, de exemplu, la bazele de tratatament din Călimăneşti şi Olăneşti.
Condiţiile de cazare şi tratament din staţiuni s-au deteriorat în timp, în lipsa investiţiilor. A lipsit şi promovarea, a lipsit şi preocuparea autorităţilor de a le aduce la standarde moderne de confort şi servicii.
În ultimii doi ani, însă, administratorii staţiunilor şi investitorii privaţi care au crezut mereu în potenţialul lor au făcut eforturi mari să atragă finanţare pentru modernizarea infrastructurii şi facilităţilor de cazare şi tratament. Aceste eforturi nu se "văd" deocamdată pentru că sunt abia la început. Fondurile europene pentru dezvoltarea turismului au fost epuizate. Lucrările abia acum încep, în plină criză, iar turiştii se îndreaptă, din nou, spre resursele staţiunilor autohtone.
Este adevărat că, începând din 2008, de când Elena Udrea se ocupă de turism, staţiunile noastre au început să fie promovate. În mai, au revenit, timid, şi primele "nordice" pe Litoral, la tratament.
Investitorii privaţi şi administraţiile locale ale staţiunilor nu s-au descurajat din cauza crizei şi caută să promoveze cum pot potenţialul turistic, care oferă oportunităţi deloc de neglijat. Dar mai este cale lungă până când să dea năvală investitorii privaţi.
Ne-ar trebui, mai întâi, o lege a parteneriatului public-privat care să fie stabilă şi să le ofere condiţii propice de dezvoltare a afacerilor. Foarte mulţi străini "se uită" demult la oportunităţile turistice ale ţării noastre. Dar aşteaptă ceva: în afară de o lege a parteneriatului public-privat, ei mai vor un cadru fiscal stabil, predictibil, care să nu se schimbe anual, dar şi programe serioase de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii rutiere, feroviare şi aeriene. Şi nu în ultimul rând, ţara noastră are nevoie de o promovare profesională, intensă, în afara graniţelor. Altfel, turiştii care ne văd o dată ţara, a doua oară nu mai vin. Nu că nu ar avea ce vizita şi admira, dar infrastructura şi serviciile lasă mult de dorit.
Elena Udrea nu are cum să dezvolte singură turismul. Nici chiar dacă depune eforturi serioase. Este necesar concursul Guvernului, la nivel de politici de dezvoltare şi investiţii pe termen lung. Degeaba sunt bani pentru staţiuni dacă nu sunt bani pentru infrastructura de transport. Sau dacă nimeni peste hotare nu te cunoaşte.
Un semnal în acest sens ar trebui să fie absorbţia cu succes a fondurilor europene pentru turism. Banii ăştia (câteva sute de milioane de euro) se vor cheltui. Dar eficienţa cheltuirii lor va fi redusă dacă cineva acolo sus din Guvern nu se gândeşte că este nevoie de infrastructură până la viitoarele minunate investiţii făcute din bani europeni.
Criza şi situaţia economică dificilă prin care trece ţara noastră în acest an ar trebui, măcar acum, în ultimul ceas, să pună problema eficienţei cheltuirii fondurilor publice. La ce foloseşte să modernizez şi să repar câteva drumuri judeţene care sunt folosite doar pentru tranzit, când în imediata apropiere zace plin de gropi un drum mai puţin tranzitat, dar care duce la o staţiune sau într-o zonă turistică modernizată, ce nu este, însă, vizitată pentru că îţi trebuie elicopter ca să nu-ţi rupi maşina prin nişte cratere.
În luna mai, am trecut prin defileul Jiului. Zona este excepţională şi găseşti destule facilităţi de cazare şi agrement. Preţurile sunt chiar foarte decente, bune pe timp de criză. Numai că, de la ieşirea din Târgu-Jiu până în Bumbeşti-Livezeni sunt 16 km plini de gropi de parcă acolo s-ar fi desfăşurat războiul din Irak. Îţi blestemi zilele când mergi pe acolo şi îţi ia o oră să treci de această porţiune.
În rest, infrastructura rutieră este bună. Ce nu am putut să înţeleg este că autorităţile locale s-au chinuit să plombeze gropile. Cum sunt extrem de multe, logic ar fi fost să toarne, pur şi simplu, un strat nou de asfalt. Ceva mai în jos, la Rânca, era, acum vreo cinci-şase ani, un drum similar de acces între Novaci şi staţiune. De asemenea, un peisaj superb şi facilităţi bune de cazare. Zona mi-a plăcut enorm, dar nu am mai revenit decât în acest an, când autorităţile au terminat de modernizat toată infrastructura.
Deja s-a dus "buhu" că înspre Rânca se circula foarte bine, de vreo doi ani zona se umple încet-încet de turişti şi au apărut multe facilităţi private de cazare, case de vacanţă,etc. Deci se poate.
