Evoluţia programului Prima Casă depinde de strategia statului

(Interviu cu Gabriela Folcuţ, Director executiv Asociaţia Română a Băncilor)

"Sectorul bancar traversează poate cea mai dificilă perioadă"

Reporter: Având în vedere ultimele evenimente, începând cu adoptarea unor criterii noi de creditare şi continuând cu introducerea taxei pe activele bancare, care este sentimentul actual din piaţa bancară? Ce feedback aveţi de la clienţi?

Gabriela Folcuţ: În acest moment, sectorul bancar traversează poate cea mai dificilă perioadă, generată de aprobarea la nivelul Guvernului a OUG 114/2018 privind instituirea taxei pe activele financiare ale băncilor şi a celor trei legi din Parlament, care pot afecta stabilitatea financiară la nivel naţional. De altfel, cadrul legislativ incert şi impredictibil rămâne pentru al treilea an consecutiv cel mai important factor cu potenţial sistemic care afectează industria financiară. În prezent, s-au materializat acele riscuri mari asupra stabilităţii sectorului bancar cu impact direct asupra capacităţii de creditare a populaţiei, companiilor şi a statului român. Este evident că evoluţia sectorului bancar din România, care deţine peste 75% din activele întregului sistem financiar, ar putea fi puternic afectată de taxa pe activele financiare, de limitarea arbitrară a dobânzilor, de incapacitatea de a cesiona creanţe neperformante şi de pierderea titlului executoriu al contractelor de credit, în situaţia în care nu sunt eliminate aceste riscuri. Cel mai important este că, prin intermediul acestor măsuri, România elimină orice şansă să recupereze decalajele, iar cel mai mare impact este suportat de români, atât de populaţie şi cât şi de companii.

Creditul este unul dintre puţinele instrumente prin care ţara noastră poate recupera decalajele faţă de Uniunea Europeană. România, la 12 ani de la integrarea în UE, se evidenţiază ca fiind statul european aflat la coada plutonului UE în materie de bancarizare, intermediere financiară, nivelul educaţiei financiare şi, cu mici excepţii, ca nivel al bunăstării economice.

Gradul de intermediere financiară (ponderea creditului neguvernamental în PIB) se plasează la 26%, iar nivelul de bancarizare este de 58%. PIB/cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard (PPS) a atins 63% din media UE, în 2017, în România.

Măsurile adoptate, de genul celor menţionate mai sus, pot avea o influenţă reală negativă asupra bunăstării economice, gradului de intermediere financiară şi nivelului de bancarizare. Acestea conduc la efecte adverse cum sunt reducerea avuţiei nete şi adâncirea diferenţelor dintre clasele sociale, precum şi la creşterea migraţiei. Înţelegerea efectelor de runda întâi şi de runda a doua, care se pot propaga în situaţia în care nu tratăm cauza, nu poate genera un sentiment pozitiv cu privire la evoluţia economiei în rândul populaţiei, companiilor şi instituţiilor de credit.

Reporter: Concret, în ce mod afec­tează activitatea băncilor această nouă taxă?

Gabriela Folcuţ: Comunitatea bancară a semnalat că, deşi impactul introducerii taxei pe activele financiare pare a fi doar asupra instituţiilor bancare, aces­tea urmând să plătească taxa din capital, costul final va fi plătit de societate în general, în condiţiile în care continuarea procesului de dezintermediere este foarte probabilă, dar nedorită de nicio parte, cu un puternic impact negativ asupra consumului, producţiei şi investiţiilor şi, implicit, cu efecte asupra bugetului de stat pe viitor. Prin astfel de măsuri, în fapt, economia României devine vulnerabilă la eventuale şocuri externe de natura crizelor internaţionale.

Taxa pe activele financiare ale băncilor este o taxă pe creditare, pe titlurile de stat şi nu numai. Este o taxă pe finanţarea României, în condiţiile în care sistemul bancar asigură peste 75% din finanţare. Este nocivă o taxă pe creditare în statul european cu cel mai redus grad de intermediere financiară din Uniunea Europeană. Taxa pe activele financiare şi cele trei legi (limitarea dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanţelor cesionate, eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit) pot afecta stabilitatea sistemului bancar. ARB a făcut şi face în continuare apel la responsabilitate şi dialog. Aceste măsuri se suprapun pe riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente, identificat şi de Banca Naţională a României. Riscurile aplicării unor astfel de măsuri nu sunt văzute doar de comunitatea bancară, ci şi de Banca Naţională a României, de Banca Centrală Europeană, de Comisia Europeană, de Federaţia Bancară Europeană etc. Economia noastră a încetinit încă de anul trecut, iar reducerea vitezei de creştere a PIB are consecinţă directă reducerea colectării la bugetul de stat.

Efectele au fost deja resimţite prin deprecierile de pe bursă, care sancţionează măsurile asupra industriei bancare şi deprecierea monedei naţionale. Provocarea acestui dezechilibru induce un impact pe termen lung asupra dezvoltării economiei autohtone.

Costul final va fi plătit de noi toţi. Aceste măsuri ar putea grăbi instalarea unei recesiuni economice, fapt care înseamnă deprecierea cursului, scăderea pieţei imobiliare, distrugerea de locuri de muncă, scumpirea finanţării, în final o lovitură la adresa bunăstării tuturor românilor.

Studiul realizat de BNR privind taxa pe active arată că unele bănci nu ar deţine fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerinţelor de capital. Introducerea unei taxe pe activele bancare se aplică indiferent dacă băncile sunt profitabile sau nu, ceea ce înseamnă că unele bănci îşi vor reduce profitul, unele vor înregistra pierderi, iar alte instituţii de credit îşi adâncesc pierderile. Reducerea indicatorului de solvabilitate conduce la frânarea creditării, iar acţionarii vor fi nevoiţi să procedeze la noi aporturi de capital. Sunt unele state europene care au introdus o taxă, însă nivelul anual al taxei bancare se situează între un minim de 0,02% pe an şi un maxim de 0,4% pe an, dar în anumite situaţii au fost deduse capitalurile proprii şi titlurile de stat.

Vorbim de o bază mult mai mică de impozitare şi de faptul că în majoritatea ţărilor respective sistemul bancar a beneficiat de sprijinul statului pe perioada crizei. În Româ­nia, sistemul bancar nu a beneficiat de sprijin din partea statului în timpul crizei. În cazul ţării noastre, taxa pe activele financiare este de 1,2% pe an, triplă faţă de nivelul maxim din UE şi faţă de rentabilitatea medie a activelor înregistrată în ultimii zece ani în România, de 0,44%.

În ultimii zece ani, acţionarii au contribuit cu peste 4 miliarde euro la capitalul băncilor din ţara noastră. În acest moment, intervin deciziile acţionarilor dacă vor continua să capitalizeze băncile de pe piaţa noastră, piaţă europeană care taxează creditarea şi care limitează preţul de vânzare a creditelor pe segmentul populaţiei. Practic, îi scumpeşti brutarului materia primă - făina - dar nu-i dai posibilitatea să recupereze prin scumpirea pâinii. Rămâne să vedem în câte situaţii acţionarii se vor reorienta către state în care este respectat principiul "level playing field".

Reporter: Care a fost evoluţia creditării în ultimul an şi cum apreciaţi că va evolua acest segment în 2019? Ce proporţie din totalul creditelor merg în zona imobiliară şi ipotecară?

Gabriela Folcuţ: Sistemul bancar a înregistrat o evoluţie pozitivă în anul 2018, determinată în principal de cadrul macroeconomic favorabil, ceea ce a condus şi la o accelerare a creditării. Creşterea anuală a creditului neguvernamental este de 7,9% pentru anul 2018, până la 251 miliarde lei.

Toţi indicatorii bancari sunt dependenţi de forma finală a celor patru legi, atât în ceea ce priveşte creditarea, proiectele ce vizează digitalizarea, pentru că depind de bugetul de investiţii, cât mai ales indicatorii de solvabilitate, lichiditate şi profitabilitate. Este posibil ca soldul creditului neguvernamental să înregistreze o stagnare, însă acest procent de creştere de 7-8% nu va mai putea fi atins dacă noile măsuri legislative rămân în vigoare. Creditele pentru locuinţe au înregistrat o creştere de 11% în anul 2018, până la 73,6 miliarde lei, reprezentând aproape o treime din soldul creditului neguvernamental. Înainte de aprobarea celor trei legi şi a ordonanţei prin care se aplică taxa pe activele financiare, băncile estimau o creştere anuală de 5,8% în anii 2018-2020, atât pentru creditele ipotecare, cât şi pentru alte credite.

Reporter: Care este profilul clientului de credite imobiliare?

Gabriela Folcuţ: Am identificat mai multe profiluri, dar m-aş opri asupra unuia, mai important - tinerii care vor să-şi clădească un viitor aici, în România, şi nu în străinătate. Cred că ei trebuie să se afle şi în atenţia autorităţilor atunci când sunt decise politici publice sau luate măsuri cu impact asupra dezvoltării viitoare a ţării. Emigraţia a atins un nivel îngrijorător, ajungând la 15% din populaţia ţării, respectiv 25% din populaţia activă. Prima Casă a fost şi este un produs exemplar, prin felul în care, într-o situaţie dificilă, România a găsit un instrument prin care să fie susţinută creditarea, în mod special pentru tineri. Evoluţia programului Prima Casă depinde de strategia statului român.

Reporter: Cum au evoluat dobânzile la acest tip de împrumuturi?

Gabriela Folcuţ: Aşa cum menţionează şi Raportul asupra stabilităţii financiare al BNR, costurile de finanţare şi-au continuat tendinţa crescătoare începută la finele anului 2017, în contextul majorării ratei inflaţiei, pentru creditele indexate la ROBOR. Creşterea indicelui ROBOR a urmat după avansul inflaţiei, care a atins 5,4% la mijlocul anului trecut. Creşterea inflaţiei a fost cauzată de factori interni, dar şi externi, printre care creşterea preţurilor combustibililor şi din cauza cotaţiilor internaţionale. Dobânzile sunt formate pe baza cererii şi a ofertei, prin urmare evoluţia lor este influenţată de o multitudine de factori, atât interni, care ţin de fundamentele economice sau conjuncturali, cât şi externi, precum Brexit-ul sau deciziile FED. Trebuie însă să sublinem faptul că 2018 a adus o creştere a ponderii împrumuturilor cu dobândă fixă.

Reporter: Ce tipuri de produse noi au apărut în piaţă?

Gabriela Folcuţ: Digitalizarea a câştigat teren, astfel că băncile lansează în mod constant produse şi servicii mai rapide şi mai accesibile. Pe partea de creditare, deşi nu este un produs nou, merită menţionată creşterea utilizării produselor de creditare cu dobândă fixă. Faptul că am asistat în ultima perioadă la o creştere a acestui tip de finanţare în oferta şi în portofoliile băncilor arată în mod clar preocuparea acestora pentru identificarea unor soluţii care să vină în sprijinul clienţilor. Românii au accesat mai multe credite cu dobândă fixă, astfel că acestea şi-au majorat ponderea la 55% în septembrie 2018, comparativ cu 36% la septembrie 2017. Statistica BNR arată că 12% dintre creditele ipotecare nou-acordate au avut o perioadă de fixare a dobânzii de peste 5 ani.

Reporter: Cum decurge programul de digitalizare a băncilor?

Gabriela Folcuţ: Traversăm o perioadă de transformare digitală şi asistăm la o dezvoltare rapidă a soluţiilor digitale inovative în beneficiul clienţilor.

Consider ca există o zonă a posibilelor parteneriate care se pot realiza în beneficiul clientului şi pentru aceasta poate să existe această colaborare între bănci şi fintech-uri. În acest mod se asigură pe de o parte stabilitate fintech-urilor şi creşte şi inovaţia în rândul băncilor. Există deja bănci şi fintech-uri care au anunţat astfel de colaborări. Platforma pentru Agenda Digitală, dezvoltată la nivelul ARB, poate fi considerată principalul accelerator al economiei româneşti, care urmăreşte îmbunătăţirea ofertei de servicii şi produse financiar-bancare şi vine în întâmpinarea cerinţelor clienţilor şi contribuie la creşterea incluziunii financiare în România. Aici intervine rolul nostru de a contribui cu propuneri la modernizarea cadrului legislativ naţional şi de armonizare cu legislaţia europeană, astfel încât să permită accelerarea introducerii tehnologiilor digitale în serviciile financiar-bancare.

România trebuie să aibă în vedere maximizarea politicilor în domeniul digitalizării şi să privească investiţiile în sectorul tehnologic ca o modalitate de a transforma economia şi de a impulsiona mai mult creşterea.

Reporter: Cum a încheiat anul 2018 sistemul bancar şi ce pers­pective sunt pentru anul în curs?

Gabriela Folcuţ: Sistemul bancar naţional îşi menţine soliditatea, indicatorii de solvabilitate şi lichiditate plasându-se la niveluri dintre cele mai ridicate în rândul statelor din Uniunea Europeană. Indicatorul de solvabilitate se plasează la 19,66% în luna decembrie 2018, cu mult peste media de 8% recomandată şi peste media UE, iar rentabilitatea activelor (ROA) era de 1,59%. Profitabilitatea unei industrii ar trebui analizată în timp şi nu pe un singur an. Este regretabil că există o astfel de abordare în care, într-un sistem capitalist, companiile care obţin profit sunt puse la zid. Profitul este un lucru normal, nu este un lucru rău. Profitul băncilor din anii 2017 şi 2018 vine după ani în care sistemul bancar a fost şi pe pierdere. Au fost ani în care sistemul bancar a provizionat puternic, iar acum rezultatele obţinute de bănci sunt influenţate şi de reversarea de provizioane, de îmbunatăţirea situaţiei economice etc. Rentabilitatea activelor înregis­trată de bănci în ultimii zece ani a fost de doar 0,44%, ca medie anuală. În ceea ce priveşte rentabilitatea capitalului (ROE), media multianuală a ROE în ţara noastră este semnificativ sub media europeană, de doar 3,2% în perioada 2008-2017.

Rata creditelor neperformante s-a redus de aproape patru ori doar în ultimii patru ani, la 4,95% în luna decembrie 2018.

Pentru anul 2019, prognoza este că aceşti indicatori se vor deteriora, în cazul în care prevederile din Ordonanţa 114/2018 privind taxa pe activele financiare rămân în vigoare în această formă. Pentru susţinerea creşterii intermedierii financiare şi a nivelului de trai al populaţiei este nevoie de dialog real şi constructiv cu autorităţile, iar comunitatea bancară este deschisă pentru acest dialog şi pentru implementarea de proiecte comune.

Reporter: Mulţumesc!