ARHITECTURĂ, ISTORIE, ARTĂ"Florenţa deţine peste 30% din întreg patrimoniul UNESCO"
Internaţional / 08 octombrie 2015
Florenţa - capitala regiunii italiene Toscana şi a provinciei Florenţa (cel mai populat oraş din Toscana, cu 367.569 de locuitori) - este cunoscută pentru istoria sa în Evul Mediu şi în Renaştere şi în special pentru arta şi arhitectura sa.
Fiind unul dintre cele mai bogate ţinuturi ale timpurilor, oraşul florentin, amplasat pe râul Arno, este considerat locul de naştere a Renaşterii italiene.
Centrul istoric al Florenţei atrage anual milioane de turişti şi a fost declarat de UNESCO Patrimoniu mondial, în 1982.
Românca Melania Cristina Cotoi, care lucrează ca ghid turistic în Florenţa, ne-a povestit cu drag despre istoria arhitecturii florentine şi despre cum se extinde, astăzi, oraşul.
(Interviu cu Melania Cristina Cotoi, ghid turistic în Florenţa)
Reporter: Care este evoluţia arhitecturii florentine?
Melania Cotoi: Florenţa are o istorie lungă, de 2.000 de ani, fiecare piatră din acest oraş având o istorie a sa, începând de la romani şi până în zilele noastre.
De fapt, Florenţa deţine 30% din întregul Patrimoniu Unesco şi pe unde te învârţi sau calci ai senzaţia că respiri o întreagă istorie.
Fondată în vremea lui Iulius Cezar, Florentia Romana (aşa cum se numea Florenţa în epoca romană) avea un teatru, un amfiteatru, băi, for şi capitoliu, iar în vremea împăratului Hadrian devenise unul dintre cele mai importante oraşe ale Imperiului din Occident.
Odată cu căderea Imperiului Roman, Florentia se micşorează, populaţia se simte în pericol şi oamenii încep să se ascundă în edifiiciile publice construite solid. Plimbându-te pe străzi, azi poţi vedea cu ochiul liber aceste transformări.
Exemplul clar îl reprezintă amfiteatrul, care, de-a lungul secolelor, a reuşit să-şi menţină perimetrul exterior bine delimitat de străzile Bentaccordi, Torcicoda şi Torta.
Reporter: În ce perioadă începe să se extindă oraşul?
Melania Cotoi: După anii 700-800, cetăţenii florentini încep să se organizeze, oraşul să prindă din nou vigoare şi să se extindă. În jurul secolului al XI-lea, deja existau dregătorii oraşului. Iau naştere breslele şi, odată cu ele, comerţul şi afacerile înfloritoare, cămătarii şi meseriaşii. Oamenii îşi construiesc case-turn, oraşul se dezvoltă în înălţime şi, cu cât casa era mai înaltă, cu atât cel care o deţinea era mai bogat şi important în oraş.
În anul 1327, oraşul număra 96.000 de locuitori, dintre care 90% ştiau să scrie şi să citească. La acea vreme, oraşul avea în jur de 150 de case-turn, care, uneori, ajungeau la o înălţime de 60 metri. Existau adevărate străzi suspendate, ce constau în punţi de legătură poziţionate la diferite etaje ale caselor şi care permiteau trecerea de la o casă la cealaltă.
Turnul Castanei a fost primul sediu al guvernului cetăţenesc. Poartă acest nume datorită faptului că membrii acestuia votau cu castane şi, cum în Toscana castanele se mai numesc şi "ballotte", iată că avem şi etimologia cuvântului balotaj.
Turnul cu paie este unicul turn rotund din oraş, construit pe bazele unui zid ce proteja una din piscinele romane. În Evul Mediu, acesta avea să devină o închisoare pentru femei, care erau constrânse să doarmă pe un şir de paie. În timpuri nu foarte îndepărtate era casă de toleranţă şi astăzi este unul dintre cele mai fascinante hoteluri din oraş.
Reporter: Povestiţi-ne despre palatele renascentiste...
Melania Cotoi: În 1347, odată cu marea epidemie de ciumă, în timpul căreia 60% din populaţie a dispărut, aspectul oraşului avea să se schimbe. Dregătorii oraşului au dat o scutire de impozit pe teren timp de zece ani tuturor celor care urmau să-şi consolideze sau să îşi construiască locuinţe, unicul scop fiind repopularea oraşului. Păturile sociale erau bine delimitate, bancherii şi meşteşugarii pricepuţi devenind din ce în ce mai bogaţi. Odată cu apariţia numelor importante de arhitecţi - Brunelleschi, Leon Battista Alberti, Michelozzo, Sangallo - apar şi marile palate renascentiste. În numai 40 de ani au fost construite 30 de astfel de palate.
La vremea respectivă, în Florenţa avea loc un adevărat boom imobiliar, oraşul fiind un şantier deschis. Construirea acestor mari palate s-a încheiat la sfârşitul secolului al XVI-lea, când oraşul urma să capete aspectul de astăzi. Diferenţele dintre oraşul de pe timpul lui Michelangelo sau al lui Galileo Galilei şi cel de astăzi sunt puţine, constând doar în elemente de decor.
Palazzo Strozzi, construit la sfârşitul secolului al XV-lea, a rămas în proprietatea familiei până în anul 1937, când a fost cedat statului. Este unul dintre cele mai importante exemple de palate renascentiste din Italia, sediu al Fundaţiei Palazzo Strozzi, o structură public-privată, condusă de un Consiliu de Administraţie independent şi autonom, format din specialişti din cadrul celor mai importante instituţii culturale mondiale şi care organizează cele mai mari expoziţii de artă.
Până la jumătatea secolului al XIX-lea, oraşul conservă aspectul său medieval, înconjurat de zidurile sale antice, care îl separau de dealurile înconjurătoare. Într-o epocă de mare creştere demografică - legat de faptul că Florenţa devenise capitala Italiei în 1865 -, aceste ziduri nu numai că nu-şi mai aveau rolul de a apăra oraşul de duşmani, dar constituiau şi un obstacol în calea extinderii oraşului. Florenţa avea nevoie de un nou plan de urbanizare, prin care zidurile să fie dărâmate, să se construiască bulevarde şi noi clădiri. Arhitectul Giuseppe Poggi a fost primul mare urbanist al oraşului care a reuşit să facă un plan al expansiunii localităţii, având grijă să salveze turnurile de apărare şi vechile porţi ale oraşului, pe care le-a transformat în pieţe de-a lungul bulevardelor.
În secolul al XX-lea, oraşul continuă să se extindă, făcându-şi apariţia noi cartiere. Atunci, piatra şi cărămida au fost înlocuite de ciment şi oţel. Centrul istoric rămâne neatins după reconstrucţia daunelor provocate de bombardamentele din al doilea război mondial asupra podurilor din oraş şi a clădirilor de pe malul râului Arno.
Reporter: Florenţa este renumită şi pentru podurile sale...
Melania Cotoi: Aşa este. Deşi Florenţa fusese declarată "oraş deschis", ajungându-se la înţelegerea ca nici trupele aliate şi nici nemţii să nu distrugă oraşul, tratatul a fost încălcat de ambele părţi. Americanii au lansat bombe, iar nemţii au minat podurile. La 4 august 1944, toate podurile au fost aruncate în aer, mai puţin Ponte Vecchio, rămas ca simbol al dragostei pentru artă pe care o purta colonelul german Fuchs.
Construit în 1567 de către Bartolommeo Ammanati sub îndrumarea lui Michelagelo, Ponte Santa TrinitB este considerat ca fiind unul dintre cele mai armonioase poduri ale Europei. Sacrificat în timpul războiului, edificiul a trecut printr-o reconstrucţie fidelă a acestuia şi a fost inaugurat în data de 15 mai 1958, când lucrările de restaurare ale oraşului au fost completate.
Reporter: Câte muzee are Florenţa?
Melania Cotoi: Oraşul are peste 70 de muzee, cele mai importante fiind Galleria degli Uffizi, Galleria dell"Accademia, Cappelle Medicee, Palazzo Pitti, Bargello, biserici importante precum Santa Croce, Santa Maria Novella, Santa TrinitB, Santa Maria del Fiore. Este oraşul în care s-au format şi au lucrat cei mai mari artişti, de-a lungul secolelor: Giotto, Masaccio, Brunelleschi, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Botticelli, Galileo Galilei. Se spune că dacă o singură operă ar lipsi din acest oraş, istoria timpurilor noastre ar fi diferită.
Florenţa este un oraş construit de oameni şi pentru oameni. În fiecare an, 11 milioane de turişti vin să-l viziteze. Este un oraş complet şi, astăzi, dacă cineva ar mai putea să adauge ceva, ar fi doar sunet şi lumină.
Reporter: În ce zone ale oraşului se construieşte în prezent?
Melania Cotoi: Centrul istoric al Florenţei face parte din Patrimonul UNESCO din anul 1982 şi toate clădirile istorice, publice sau private, sunt protejate de Soprintendenza per i Beni Architettonici e per il Paesaggio, un Inspectorat de pe lângă Ministerul Educaţiei Publice şi Ministerul Culturii. Acest inspectorat a luat naştere în anul 1889, sub denumirea Comisariatul pentru Antichităţi şi Arte Frumoase şi avea rolul de tutelă pentru patrimoniul arheologic şi artistic. Planurile de sistematizare sau restaurare a clădirilor ce prezintă interes artistic, arhitectonic sau peisagistic au nevoie de aprobarea acestui Inspectorat.
Astăzi se construieşte numai la periferie, unde apar cartiere noi. În zonele deja construite şi care marchează o anumită perioadă a arhitecturii şi a sistematizării oraşului până în anii 1960, pot fi făcute reamenajări fără să fie modificat peisajul înconjurător.
Ultimul şantier important pentru realizarea unei opere publice a fost cel al Palatului de Justiţie, ridicat între anii 2000-2012 pe bazele proiectului realizat în anii 1970 de către arhitectul Leonardo Ricci.
Reporter: Este cunoscut faptul că Florenţa este un oraş scump. Care sunt preţurile apartamentelor în această zonă?
Melania Cotoi: Florenţa este unul dintre oraşele italiene cu preţurile cele mai mari, în sectorul apartamentelor.
Dacă vorbim de piaţa imobiliară, preţul mediu cerut la anunţuri pentru apartamentele de vânzare, în luna iunie 2015, era de circa 3.590 euro/mp, suprafaţa medie fiind de aproximativ 98 de metri pătraţi.
Pentru locuinţele de închiriat, care au o suprafaţă medie în jur de 85 mp, tariful lunar solicitat se ridică la circa 1.125 euro.
Preţul mediu al apartamentelor demonstrează diferenţe evidente dintre cartiere şi zonele limitrofe: centrul istoric (zona San Niccolo) este cel mai scump, cu o medie de peste 4.975 euro/mp, în timp ce în zona Rifredi, la periferie, găsim cele mai mici preţuri - în jur de 2.675 euro/mp. Aceeaşi situaţie o prezintă şi preţul chiriilor.
Diferenţele de preţ nu sunt limitate doar la zone. În general, preţul cerut pentru apartamente, chiar şi din aceeaşi zonă, nu este uniform, ci în majoritatea cazurilor este cuprins între 3.000 euro/mp şi 4.150 euro/mp. Acesta depinde de condiţiile casei, de etaj, de acces la transportul în comun, de zona de trafic limitat etc. Pentru un apartament în centrul oraşului, dacă are o frescă din secolele XVII-XIII sau anumite pietre din secolul XIII, preţurile cresc foarte mult. Când vine vorba despre clădirile istorice transformate în locuinţe (conace împărţite în numeroase apartamente, care au în jurul lor multă verdeaţă, colinele toscane, măslini, chiparoşi etc.), acestea pot să coste până la 6.000-8.000 de euro/mp.
Reporter: Mulţumesc!
Născută în Braşov, Melania Cristina Cotoi a plecat în Florenţa, în anul 2000, când avea 28 de ani.
"Faptul că m-am născut în Braşov, oraş istoric, că am studiat puţină arhitectură la liceu şi că am făcut şi un curs de design m-a ajutat mult să mă îndrăgostesc la prima vedere de Florenţa", ne-a povestit Melania, actualmente ghid turistic în Florenţa şi împrejurimi.
Românca a studiat istoria artei la Florenţa şi a devenit ghid local specializat în anul 2008. "Am o pasiune nemărginită pentru sculptură şi «rimele» lui Michelangelo. Îmi place să spun că lucrez în piaţă sau pe stradă, şi niciodată nu am timp să povestesc tot ceea ce citesc", ne-a mai spus Melania.
O bună parte din timp şi-l dedică studiului şi creşterii copilului. În toamna acestui an, va apărea în librării un ghid al oraşului Florenţa cu arta secolului al XX-lea, la care Melania este coautor.
Domul Santa Maria del Fiore este catedrala Arhidiocezei Romano-Catolice a Florenţei, cunoscută şi recunoscută pentru arhitectura sa şi mai ales pentru domul său distinctiv. Complexul cuprinde şi faimoasa clădire cunoscută sub numele de Battistero di San Giovanni (Baptisteriul Sf.Ioan Botezătorul), considerată cea mai veche clădire a Florenţei.
Catedrala Santa Maria del Fiore - cea de-a treia mare construcţie gotică din Florenţa - îmbină sistemul de acoperire a bisericii Santa Maria Novella cu partea inferioară a bisericii Santa Croce. Deşi începută o dată cu Santa Croce, catedrala din Florenţa a fost terminată abia în a doua jumătate a secolului al XV-lea, prin construirea cupolei proiectată de Brunelleschi.