CRISTIAN PÂRVAN:"Pentru dezvoltarea de proiecte smart city, ne trebuie în primul rând o politică în domeniu"

"Ideea de smart city implică dezvoltarea de produse şi servicii noi"

"Automobilul electric va schimba complet modul de funcţionare a societăţii"

Reporter: Noua tendinţă, în statele dezvoltate, dar şi în câteva oraşe de la noi, este dezvoltarea oraşelor inteligente. Cât de pregătite sunt companiile din ţara noastră, cu precădere cele cu capital autohton, pentru implementarea proiectelor de smart city?

Cristian Pârvan: Dacă vorbim despre oraşele româneşti, companiilor le trebuie, în primul rând, o politică. Ca să dezvolte activitate în acest domeniu, trebuie să existe o politică în domeniu ce stimulează reducerea consumului de energie, creşterea eficienţei energetice, care să finanţeze introducerea sistemelor ce asigură acest obiectiv. Este clar că datorită şi bunăstării şi schimbării economice ca structură, consumul de energie se mută din partea industrială către populaţie şi public. În aceste condiţii, este evident că sistemele care au fost gândite pentru industrie trebuie să fie refăcute, dincolo de faptul că au o vechime, că s-au schimbat tehnologiile, că există utilaje mult mai performante, transformatoare de mare putere, echipament secundar electrotehnic etc. Toate aceste aspecte sunt valabile şi fără ideea de smart city, dar, cu atât mai mult, ideea de smart city implică dezvoltarea şi de produse noi şi de servicii noi. Care este beneficiul? Reducerea cererii de electricitate. Or, acest lucru are alte repercusiuni pe sistemul energetic.

Şi aici putem lua ca exemplu reţeaua de alimentare a automobilelor electrice - problemă care, deja, în vest este parţial rezolvată. Noi propunem încă din 2008 o politică de dezvoltare, de către stat, a reţelei de alimentare pentru automobilele electrice. O avem? Ce ne facem dacă automobilul electric se dezvoltă - sub presiunea intereselor economice şi a unor producători mondiali care au şi o politică clară ce vor impune ca unul din zece automobile noi achiziţionate să fie electric - şi vom ajunge la nişte producţii care astăzi nici măcar nu ne gândim că se pot realiza, acest tip de automobile devenind extraordinar de ieftine?

Automobilul electric, alături de inteligenţa artificială, în circa 10-15 ani va schimba complet modul de funcţionare a societăţii. Sunt rapoarte şi evaluări care se fac acum şi care arată ce înseamnă automobilul electric, care este mult mai compatibil cu inteligenţa artificială, conducând, împreună, către automobilul autonom şi către transporturi autonome de mare tonaj. Această noutate afectează funcţionarea societăţii în ansamblul ei, pentru că va antrena o anumită abordare şi din partea firmelor de asigurări, şi din partea pieţei forţei de muncă, de exemplu a şoferilor de tir, dar şi a fiecărui cetăţean care conduce, a cererii de maşini, a infrastructurii energetice etc. Oslo, de exemplu, îşi propune să elimine imediat, dintr-o anumită rază a centrului, o maşină pe benzină sau motorină. Iar acest program urmăreşte să crească progresiv, numărul de maşini scoase din circulaţie până când, în 2030, să fie eliminat complet accesul maşinilor pe benzină şi motorină. Acest lucru va avea un impact major şi evident în societate, pentru că presupune înlocuirea sistemeleor pe benzină şi motorină cu alte sisteme.

Reporter: Cât de capabili suntem noi să ne implicăm în astfel de proiecte, din punct de vedere al inteligenţei soluţiilor?

Cristian Pârvan: În ceea ce priveşte inteligenţa unor soluţii propuse, noi avem la Timişoara, la Cluj oameni care lucrează la baterii cu mare putere, la sisteme de inteligenţă artificială care se introduc în automobile etc. Însă, deocamdată, acestea se fac la iniţiativa unor companii străine care au strategii şi politici. În schimb, politica noastră, a ţării, doar declarativ o avem, şi aceea doar fragmentat menţionată, însă nu avem consecvent o linie de acţiune în care să spunem că în cinci sau zece ani noi avem câte 10 staţii de încărcare maşini în fiecare localitate cu peste 10.000 de locuitori.

Reporter: Înţeleg că nu avem un cadru în baza căruia să existe o linie de acţiune...

Cristian Pârvan: Cadrul îl facem tot noi. De ce nu îl facem, pentru că, global vorbind, acesta porneşte de la decidenţii politici, care nu au numai sarcina să preia nişte directive şi să le transpună în legislaţia românească. Decidenţii politici ar trebui să aibă o agendă în care să reglementeze lucruri de interes pentru România, acum, învăţând, bineînţeles, din ceea ce au reglementat alţii.

Reporter: Dar cât de pregătite şi dispuse sunt companiile să investească în proiecte smart city, în speţă în tehnologia pe care o impune intrarea pe piaţă a automobilului electric?

Cristian Pârvan: Anteprenorii români sunt mai slabi pregătiţi în acest domeniu şi este normal să fie aşa, în primul rând ţinând cont de distorsiunile din mediul economic, în care anumite companii fac nişte marje de profit nejustificat de mari, motivate de tot felul de condiţii speciale, contracte speciale, încredinţări speciale şi aşa mai departe. O companie care merge pe această linie şi o politică ce îndeamnă companiile să meargă pe această direcţie evident că nu este în favoarea adoptării unei linii economice reale şi de perspectivă. Pentru că profitul imediat este mult mai important decât o gândire prospectivă. Dacă pot să obţin un contract să deszăpezesc pe următorii cinci ani, ce rost are să îmi bat capul să fac altfel? Pe partea tehnică, având în vedere că mai avem doar nuclee de producători, ei nu pot să capete forţă decât dacă-i aduc într-un proiect pe care, teoretic, îl afirmăm, dar pentru care nu avem niciun fel de elemente concrete că facem ceva. Acesta se cheamă înzestrarea armatei. Este un subiect faorte sensibil, în care este evident că România şi-a pierdut aproape total capacitatea de a performa în acest domeniu şi apelăm evident la achiziţii străine. Este foarte bine şi trebuie să cumpărăm echipamente moderne pentru armata română, dar, în acelaşi timp, ar trebui să facem mult mai mult ca să valorificăm nucleele de producători români pe care să îi impunem, să-i sprijinim şi să îi includem în lanţurile de producţie ale marilor producători internaţionali de armament. Pentru că noi suntem obligaţi să constatăm că, în timp ce nouă ni s-a spus că nu trebuie să mai producem armament, deocamdată se produce armament în lume.

Toate aceste aspecte prezentate mai sus ne fac să ne dăm seama că ne aflăm într-o situaţie mult mai gravă decât cea de dinaintea crizei din 2008, având de rezolvat o serie de probleme de fond.

Reporter: Vă mulţumesc!