Megaproiectele de construcţii, tot mai multe la număr

1Build: Primul megaproiect cu un cost estimat la peste un trilion de dolari, aşteptat înainte de sfârşitul deceniului

Megaproiectele au crescut la nivel global şi multe dintre ele s-au concentrat recent pe regiunea Golfului Persic, potrivit companiei de software pentru construcţii 1Build, care estimează că, înainte de sfârşitul deceniului, lumea va avea primul megaproiect de construcţii cu un cost estimat la peste un trilion de dolari, anunţă statista.com.

În prezent, există mai multe proiecte în derulare care depăşesc 100 de miliarde de dolari, notează sursa citată. Din cele nouă megaproiecte în desfăşurare identificate de 1Build, International Construction Magazine şi Construction Review, care au costat 100 de miliarde de dolari sau mai mult, patru au fost construite în statele din Golf. Acestea includ proiectul ambiţios al Neom City, o colecţie de oraşe futuriste construite în nord-vestul Arabiei Saudite. Una dintre dezvoltările proiectului, The Line, se bucură de o atenţie sporită pentru că a fost planificată ca un oraş complet închis, liniar. Proiectul a fost redus recent la o lungime de numai 2,4 kilometri (şi o lăţime de 200 de metri/înălţime de 500 de metri), doar o mică parte din lungimea sa iniţială. Conform estimărilor, The Line va găzdui aproximativ 300.000 de persoane până în 2030.

Alte megaproiecte aflate în derulare în Golf sunt King Abdullah Economic City, la nord de Jeddah, în Arabia Saudită, şi Silk City în nordul Kuweitului, care va găzdui viitoarea cea mai înaltă clădire din lume.

Mai scumpă decât Neom City este Reţeaua transeuropeană de transport a UE, potrivit sursei citate. Modernizarea la scară largă a infrastructurii, estimată să coste 600 de miliarde de dolari, include construirea de linii de cale ferată, drumuri, rute de transport maritim şi structuri aferente în ţările membre UE pentru a îmbunătăţi transportul pe distanţe lungi.

Undă verde finală pentru regulamentul care asigură o conectivitate mai bună şi durabilă în Europa

Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în iunie 2024, un regulament revizuit privind orientările UE pentru dezvoltarea Reţelei transeuropene de transport (TEN-T). Noua legislaţie urmăreşte să construiască o reţea de transport fiabilă, fără sincope şi de înaltă calitate, care să asigure conectivitatea durabilă în întreaga Europă, fără întreruperi fizice, blocaje şi legături lipsă, potrivit consilium.europa.eu.

Acordul a venit după ce, în decembrie 2023, preşedinţia Consiliului şi negociatorii Parlamentului European au ajuns la un acord provizoriu cu privire la regulamentul revizuit.

La finele anului trecut, Oscar Puente, ministrul spaniol al transporturilor şi mobilităţii durabile, afirma: "Acordul reprezintă o etapă importantă pentru o conectivitate mai bună şi durabilă în Europa. Orientările privind reţeaua TEN-T reprezintă un instrument-cheie al politicii UE în domeniul transporturilor, care va contribui în mare măsură la consolidarea coeziunii UE şi la stimularea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă".

În iunie 2024, Georges Gilkinet, viceprim-ministru belgian şi ministru al mobilităţii, a declarat: "Reţeaua TEN-T este un instrument-cheie al politicii UE în domeniul transporturilor, cu o contribuţie enormă la obiectivele noastre de mobilitate durabilă, precum şi la coeziunea economică, socială şi teritorială. Adoptarea regulamentului revizuit este, cu siguranţă, o etapă importantă în direcţia unei reţele durabile şi reziliente în Europa, care ar trebui să răspundă preocupărilor legate de mobilitate ale cetăţenilor şi întreprinderilor noastre pentru anii următori".

Reţeaua TEN-T va fi dezvoltată sau modernizată pas cu pas, noul regulament stabilind termene clare pentru finalizarea sa în trei etape: până în 2030 pentru reţeaua centrală, până în 2040 pentru reţeaua centrală extinsă şi până în 2050 pentru reţeaua globală. Noul termen intermediar, şi anume 2040, a fost introdus pentru a devansa finalizarea proiectelor de mari dimensiuni, mai ales transfrontaliere, cum ar fi conexiunile feroviare lipsă, înainte de termenul din 2050 care se aplică pentru reţeaua globală, mai largă. De exemplu, până în 2040 trebuie realizate noi conexiuni feroviare de mare viteză între Porto şi Vigo şi între Budapesta şi Bucureşti. Ca un alt exemplu, la finalizarea reţelei, călătoria între Copenhaga şi Hamburg cu trenul se va putea face în două ore şi jumătate, în loc de patru ore şi jumătate, cât durează în prezent.

Pentru a asigura că planificarea infrastructurii răspunde nevoilor operaţionale reale şi prin integrarea căilor ferate, rutiere şi navigabile, noul regulament fuzionează coridoarele reţelei centrale cu coridoarele de transport feroviar de marfă, creând aşa-numitele "coridoare europene de transport". Aceste coridoare sunt de cea mai mare importanţă strategică pentru dezvoltarea unor fluxuri de transport de marfă şi de călători durabile şi multimodale în Europa.

În cele din urmă, ca răspuns la impactul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei şi pentru a asigura o mai bună conectivitate cu principalele ţări învecinate, noul regulament extinde patru coridoare europene de transport ale reţelei TEN-T către Ucraina şi Republica Moldova, reducând în acelaşi timp conexiunile transfrontaliere cu Rusia şi Belarusul.

TEN-T: Infrastructura de transport feroviar

Co-legiuitorii europeni au recunoscut importanţa căilor ferate în tranziţia către moduri de transport durabile şi au convenit asupra unor noi cerinţe care ar putea contribui, în general, la transferul modal şi la o performanţă mai bună a viitoarei reţele feroviare TEN-T, potrivit sursei citate. Co-legiuitorii au convenit asupra unor dispoziţii privind implementarea Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS) în reţeaua centrală extinsă şi în reţeaua globală, privind migrarea la ecartamentul nominal standard european al liniilor de cale ferată, privind creşterea numărului de trenuri de marfă cu o lungime de 740 de metri şi a vitezei minime pe linie de 160 km/h pentru trenurile de călători, în vederea asigurării unei capacităţi suficiente şi a operării fluide, fără întreruperi, a transportului feroviar pe întreaga reţea TEN-T. În plus, acordul provizoriu prevede includerea cerinţelor operaţionale pentru coridoarele de transport feroviar de marfă în articolele Regulamentului TEN-T revizuit, deoarece acestea sunt considerate inseparabile de cerinţele în materie de infrastructură. În ansamblu, acordul asigură legături mai bune şi mai rapide pentru transportul feroviar de călători şi de marfă, precum şi o mai bună integrare a porturilor, a aeroporturilor şi a terminalelor multimodale de marfă în reţeaua TEN-T.

TEN-T: Transportul rutier

Acordul a confirmat necesitatea ca statele membre să dispună de flexibilitatea necesară pentru a aborda siguranţa rutieră într-un mod adecvat condiţiilor locale, mai degrabă decât să aplice un set universal de standarde rutiere. Toate căile rutiere din reţeaua centrală şi din reţeaua centrală extinsă vor fi special proiectate, construite sau modernizate pentru traficul motorizat, oferind părţi carosabile separate pentru cele două direcţii de trafic, separate între ele printr-o bandă despărţitoare care nu este destinată traficului sau, în mod excepţional, prin alte mijloace. În plus, co-legiuitorii au convenit asupra dezvoltării unor zone de parcare sigure şi securizate în reţeaua centrală şi în reţeaua centrală extinsă pentru a garanta condiţii de muncă şi de repaus mai bune pentru conducătorii auto profesionişti. Astfel de zone vor fi instalate pe o distanţă medie maximă de 150 km în reţeaua centrală şi în reţeaua centrală extinsă.

TEN-T: Noduri urbane

Co-legiuitorii au căzut de acord că ar trebui instituit, pentru fiecare nod urban, până în 2027, un plan de mobilitate urbană durabilă (PMUD), care este un plan integrat, pe termen lung şi cuprinzător de mobilitate a mărfurilor şi a pasagerilor pentru întreaga zonă urbană funcţională. Planul ar putea include obiective, ţinte şi indicatori care să stea la baza performanţei actuale şi viitoare a sistemului de transport urban. Toate cele 424 de oraşe mari situate de-a lungul reţelei TEN-T trebuie să elaboreze PMUD pentru a promova mobilitatea cu emisii zero şi pentru a spori şi îmbunătăţi transportul public şi infrastructura pentru mersul pe jos şi cu bicicleta. În plus, co-legiuitorii au menţinut obligaţia de a avea cel puţin un terminal multimodal de marfă pentru fiecare nod urban până la 31 decembrie 2040, acolo unde acest lucru este fezabil din punct de vedere economic.

TEN-T: Infrastructura de transport aerian

În vederea creşterii gradului de utilizare a modurilor de transport durabile şi a reducerii numărului de zboruri interne, noul regulament sprijină ferm obiectivul de îmbunătăţire a conectivităţii aeroporturilor cu serviciile de transport feroviar. Aeroporturile din marile oraşe europene cu un trafic anual total de călători de peste 12 milioane de pasageri vor fi, prin urmare, conectate la reţeaua feroviară transeuropeană, inclusiv la reţeaua feroviară de mare viteză, acolo unde se poate, făcând posibile serviciile pe distanţe lungi, până la 31 decembrie 2040.

TEN-T: Guvernanţă şi garanţii financiare

Însărcinaţi de Comisie să coordoneze deciziile şi acţiunile statelor membre şi ale altor părţi interesate relevante, coordonatorii europeni vor continua să orienteze implementarea coridoarelor TEN-T şi a priorităţilor orizontale şi vor implica un număr mare de părţi interesate pe parcursul întregului proces de realizare a reţelei TEN-T, potrivit sursei citate. Acordul sprijină rolul lor de "facilitatori" în întregul proces pentru a asigura planificarea în timp util a investiţiilor şi punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Regulamentului TEN-T. Cu toate acestea, având în vedere angajamentele financiare uriaşe necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor identificate de noul regulament pentru dezvoltarea viitoare a reţelei TEN-T, a fost introdusă o garanţie financiară, ca garanţie pentru statele membre. În cele din urmă, s-a convenit asupra unui cadru revizuit pentru aplicarea noului regulament, în principal prin raţionalizarea instrumentelor actuale de raportare şi monitorizare a implementării TEN-T.

TEN-T: Alinierea planurilor naţionale la politica UE în domeniul transporturilor

Recunoscând importanţa coerenţei planurilor naţionale cu angajamentele asumate la nivelul UE de a institui reţeaua TEN-T în mod coordonat şi în timp util, acordul prevede alinierea planurilor naţionale la politica UE în domeniul transporturilor. În acest scop, statele membre ar trebui să se asigure că planurile lor naţionale de transport şi de investiţii sunt coerente cu priorităţile noului regulament. Statele membre ar trebui să ia în considerare, printre altele, şi de priorităţile stabilite în planurile de acţiune ale coordonatorilor europeni însărcinaţi să asigure supravegherea celor nouă coridoare europene de transport. De asemenea, statele membre vor transmite Comisiei planurile sau programele naţionale relevante, după adoptare.