Podurile sunt structuri foarte complexe, care au nevoie de o expertiză foarte solidă pentru a deveni realitate. Însă nu doar proiectarea şi execuţia lor sunt importante, ci şi modul în care autorităţile publice se asigură că ele pot fi date în exploatare în condiţii 100% sigure.
În acest sens, cum anume se procedează? Ce operaţiuni şi proceduri trebuie duse la bun sfârşit? Ne-a vorbit despre toate acestea şi ne-a oferit răspunsul la întrebări - Mariana Garştea, Director General al Sixense România companie cu experienţă semnificativă în tot ceea ce înseamnă siguranţa structurală a mediului construit.
Pe lângă serviciile de urmărire a comportării construcţiilor în timp pe care le oferă - adesea, prin soluţii digitale -, Sixense România are expertiza de a realiza lucrări de încercare a podurilor, pentru a confirma şi verifica siguranţa lor structurală, înainte să fie date în folosinţă, datorită autorizaţiei ca laborator de analize şi încercări în construcţii. Compania este prezentă de peste 13 ani pe piaţa locală, are birouri la Bucureşti şi la Cluj, şi a dus la bun sfârşit peste 50 de încercări cu probe pentru poduri de peste tot din ţară numai în ultimul an.
Mai multe, în interviul următor.
Anul acesta avem foarte multe poduri care se dau în exploatare. Se investeşte, în sfârşit, în dezvoltarea infrastructurii de transport rutiere şi feroviare în mod mai organizat. Ce trebuie să se asigure autorităţile publice că au în caietele de sarcini, ca să nu mai apară surprize în exploatare? Ce ne spun prevederile?
În acest moment, ne învârtim într-un cerc vicios, fiecare dă vina pe celălalt: constructorii şi proiectanţii pe beneficiar, că nu a cerut şi prevăzut în caietul de sarcini, nici tehnic, nici din punct de vedere al bugetului; beneficiarul - că proiectanţii şi constructorii trebuie să cunoască şi să aplice legislaţia în vigoare, încă din faza de licitaţie.
Ce trebuie specificat clar, fără echivoc, în caietele de sarcini, sunt respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la încercările cu probe statice şi dinamice pentru podurile cu alcătuire statică particulară şi cu deschideri de peste 30 de metri, conform STAS 12504-86, şi elaborarea şi implementarea, încă din execuţie, a programelor de urmărire a comportării în timp a podurilor, lucrări care să fie adaptate şi continuate în faza de exploatare.
Şi un alt aspect important care trebuie să se regăsească în caietele de sarcini sunt criteriile de calitate pentru aceste lucrări: nivelul de detaliu al documentaţiilor, cine este în măsură să execute aceste lucrări, obligativitatea contractării unui laborator autorizat pentru lucrările de încercare şi urmărire a comportării în timp, evidenţa acestor informaţii pe toată durata de viaţă a proiectului, cum vor fi integrate şi exploatate acele informaţii pentru binele proiectului.
Este vital ca Beneficiarul, prin reprezentanţii săi, să fie implicat în contractarea şi verificarea acestor lucrări, ca să nu apară surprize - iar atunci când spun "surprize", mă refer la probleme în exploatare ce pot pune în pericol comunităţile, traficul, investiţia în dezvoltarea infrastructurii.
Aceste lucrări trebuie tratate cu maximă seriozitate, din toate punctele de vedere: contractual, tehnic, financiar, din punct de vedere calitate şi aplicabilitate în teren a soluţiilor de instrumentare şi măsurători.
Ce mesaje aveţi, din acest punct de vedere, pentru constructori şi pentru proiectanţii implicaţi în astfel de proiecte şi lucrări? Ei ce trebuie să ştie?
Aşa cum spuneam mai sus, este responsabilitatea autorităţilor care dezvoltă şi gestionează infrastructură - în primul rând - să cunoască standardele legislative şi să solicite încercarea cu probe a podurilor, dat fiind că intră tot în responsabilitatea lor directă un eventual colaps al infrastructurii respective (din nefericire, se cunosc deja prea multe cazuri de poduri care au cedat, care au suferit probleme structurale grave şi care au devenit un pericol imens pentru comunitatea care le traversează).
Apoi, dacă lucrurile sunt lăsate la decizia şi recomandarea constructorului, este important ca acesta să fie atent, în momentul în care se licitează o lucrare de pod, să consulte normativul şi să semnaleze dacă activitatea de încercare nu se regăseşte în această etapă. Dacă nu e luată în considerare testarea podului, trebuie ştiut că este un impact financiar extrem de mare să ajungi, în ultimul moment, să iei în calcul încercarea cu probe.
De asemenea, dacă ne referim la proiectanţi, aceştia trebuie să ştie că este nevoie de proiectul tehnic de încercare şi că trebuie să îl asigure şi să îl introducă în contracte. Chiar şi în situaţii în care un proiectant nu cunoaşte întru totul cum să realizeze acest proiect, este important de ştiut că există parteneri autorizaţi - aşa cum suntem noi, de altfel - care te pot ajuta cu aceste lucrări şi alături de care te asiguri că iei în calcul toate lucrurile de care ai nevoie în această etapă.
În general, dacă niciuna dintre părţi nu ia măsuri şi nu se asigură că stăpâneşte cadrul legislativ şi procedural din jurul a ceea ce înseamnă siguranţa unui pod înainte de a fi dat în exploatare, se ajunge la final într-o situaţie foarte sensibilă, în care condiţiile de calitate nu sunt îndeplinite şi fiecare parte implicată ajunge să dea vina pe altcineva. Ca să nu fim în astfel de contexte - care nu fac un serviciu niciuneia dintre părţi şi cu atât mai puţin dezvoltării şi întreţinerii infrastructurii în cauză -, fiecare trebuie să ştie ce are de făcut şi să cunoască îndeaproape această condiţie absolut vitală pentru a da în exploatare un pod 100% sigur şi care se comportă aşa cum a fost proiectat.
Aceste lucrări de încercare cu probe sunt activităţi extrem de serioase şi complicate. Ce condiţii trebuie să îndeplinească partenerul care preia această sarcină? Ne imaginăm că nu oricine are autoritatea de a le face.
Aşa este, vorbim despre lucrări cu un grad de dificultate ridicat şi pe care nu oricine are autoritatea sau expertiza de a le face. Este important să nu experimenteze nimeni cu acest gen de activitate şi să fie verificată temeinic şi demonstrată abilitatea unei companii de a duce la bun sfârşit lucrările de încercare cu probe a suprastructurilor.
Unul dintre cele mai importante criterii care trebuie luat în calcul este că societatea care va face încercarea cu probe trebuie să fie autorizată conform HG nr. 808 din 14 iulie 2005, de către ISC (Inspectoratul de Stat în Construcţii). În conformitate cu aceste indicaţii, se cere în mod explicit ca activităţile de acest tip să fie efectuate exclusiv de către o companie autorizată ca Laborator de analize şi încercări în activitatea de construcţii. Un exemplu foarte concret este că, în activitatea de încercare, măsurătorile statice, care în esenţă înseamnă măsurători topografice, trebuie să facă parte din autorizaţia de laborator. Nu poate veni oricine care nu a mai măsurat până acum niciun pod şi să facă, pentru prima dată, o încercare, pur şi simplu.
Apoi, este indicat ca entitatea care se ocupă de încercarea cu probe să facă parte dintr-o asociaţie sau comunitate de profil. Acest lucru arată implicare, validare din partea pieţei şi dorinţa de a rămâne la curent la nivel de cunoştinţe.
De asemenea, să deţină o serie de certificări de calitate, cum ar fi ISO 9001 şi 45001, pentru procesele de monitorizare geotehnică şi structurală, respectiv să cunoască şi să implementeze standardele ISO de specialitate.
În general, prin toate aceste condiţii, vorbim despre necesitatea de a alege profesionişti cu experienţă şi ingineri specializaţi pe acest tip de lucrări, cu referinţe anterioare importante.
În cele din urmă, vorbim despre siguranţa publică aici. Aceste teste contribuie semnificativ la durabilitatea şi fiabilitatea podurilor, asigurând astfel că aceste structuri critice funcţionează în condiţii optime pe parcursul întregii lor durate de viaţă. Autorităţile şi constructorii trebuie să se asigure că aceste încercări sunt planificate, bugetate şi efectuate corespunzător, conform standardelor şi normativelor în vigoare.
(C)
