Creditele pentru reabilitări termiceLungul drum de la intenţie la aplicarea în practică - OUG69/2010 şi normele de aplicare

Dacă legislaţia privind performanţa energetică a clădirilor este aceeaşi pentru întreaga ţară, rezultatele sunt dintre cele mai diferite, de la oraş la oraş. La acest capitol, probabil campionul indiscutabil este sectorul 1 din Bucureşti. Fără contribuţia financiară a proprietarilor, temeinic şi cu bun gust, cartierele de blocuri s-au transformat radical în câţiva ani. La polul opus ar fi multe exemple. Am văzut recent Craiova. Locatarii şi-au anvelopat apartamentul individual, din surse proprii. Nu ştiu să existe date despre calitatea lucrărilor, dar, cu siguranţă, fiecare a preferat altă culoare.

Ignorând dezastrele urbanistice, pentru că nu fac obiectul acestui articol - altfel meritau toată atenţia, din observaţiile de mai sus se desprind două concluzii importante :

1. nu toate administraţiile locale reuşesc să aloce resurse pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică a clădirilor,

2. cetăţenii sunt deosebit de interesaţi de această temă, dată fiind certitudinea creşterii preţurilor utilităţilor în următorii ani şi sunt dispuşi să suporte din surse proprii costul anvelopării.

Se discută însă foarte puţin despre creditul cu dobânda subvenţionată reglementat prin OUG 69/20101. Odată cu publicarea Normelor2 de aplicare şi intrarea în vigoare a acestora (02.08.2010) părea că s-a găsit o soluţie pentru finanţarea eficienţei energetice a clădirilor la îndemâna cetăţenilor. După aproape doi ani putem spune cu certitudine că acest instrument a fost un eşec. La sfârşitul primului trimestru al acestui an nu se găsiseră încă 100 de beneficiari pentru acest produs de finanţare.

OUG 69/2010 merită însă analizată, atât din perspectiva potenţialilor beneficiari, cât şi în beneficiul legiuitorilor care ar putea face modificările necesare astfel încât acest instrument să poată fi accesat cu mai mare uşurinţă.

Acest act normativ se adresează proprietarilor de locuinţe unifamiliale şi asociaţiilor de proprietari. Pot fi finanţate lucrări de anvelopare şi înlocuire a tâmplăriei, închiderea balcoanelor, modernizarea instalaţiilor, montarea sau înlocuirea centralelor de apartament, de scară sau de bloc, instalarea de surse alternative pentru încălzire, producerea de apă caldă menajeră, energie electrică.

Pentru a accesa acest instrument de finanţare, 90% din membrii asociaţiei care aplică trebuie să fie de acord. În plus, niciunul dintre aceştia nu trebuie să aibă mai mult de două facturi de utilităţi neachitate în ultimele trei luni.

Beneficiarii trebuie să suporte costul documentaţiei tehnice şi minim 10% din valoarea lucrărilor de execuţie. Există, însă, posibilitatea ca administraţia locală să suporte până la 30% din devizul general, inclusiv costul documentaţiei şi aportul de 10% al beneficiarului.

Creditul este acordat de una dintre băncile care au semnat un acord cu MDRT în baza ordonanţei, poate fi rambursat în maxim 5 ani, în rate egale, iar dobânda este integral subvenţionată de stat.

Valoarea maximă a creditului acordat, echivalent RON inclusiv TVA, este de 1850 EUR/cameră pentru apartamentele de bloc şi 7400 EUR pentru locuinţele individuale.

Atât în faza iniţială, cât şi la finalizarea lucrărilor, beneficiarul va solicita un certificat de performanţă energetică a clădirii. Procedura de selecţie a executantului lucrărilor este aceea specifică achiziţiilor publice.

Acestea ar fi, pe scurt, principalele prevederi ale OUG69/2010. La capitolul aş menţiona însăşi existenţa acestui act normativ care îşi propune să diversifice instrumentele de finanţare a eficienţei energetice a clădirilor, prin iniţiativa ocupanţilor. Faţă de OUG 18/2009 care finanţează doar anveloparea şi înlocuirea tâmplăriei, sunt adăugate o serie de lucrări legate de instalaţii, inclusiv producerea de energie din surse regenerabile. Subvenţionarea dobânzii şi garantarea creditului sunt un sprijin important într-o perioadă în care băncile îşi selectează clienţii cu mare grijă.

Lunga listă a limitelor acestui act normativ explică însă apetitul redus al potenţialilor beneficiari pentru această facilitate.

Condiţiile de accesare, respectiv acordul a peste 90% dintre beneficiari, ar fi determinat un sociolog să-i prevadă eşecul încă din ziua publicării, dat fiind spiritul asociativ redus al românilor. Chiar şi în cazul în care primăria ar fi plătit integral cheltuielile de reabilitare, tot s-ar fi găsit proprietari care să se opună. În cazul angajamentului pentru un credit, lucrurile sunt încă şi mai complicate. Obligaţia privind plata utilităţilor este la rândul său o piedică, aproape fiecare asociaţie de proprietari având datornicii săi. Iată cum două condiţii, rezonabile la prima vedere, sunt în practică excesiv de restrictive. Acesta este şi motivul pentru care printre primii beneficiari s-au numărat mai ales proprietari de locuinţe unifamiliale.

Urmează apoi întocmirea documentaţiei tehnice, selecţia executantului şi toate celelalte etape care presupun reale calităţi de manager de proiect în construcţii din partea administratorului de bloc. Plata documentaţiei şi a 10% din deviz din surse proprii face încă şi mai dificil acordul a 90% dintre membrii asociaţiei.

Sistemele alternative pentru producerea energiei pentru iluminat (art.3 pct c), în măsura în care nu se referă la candele şi lumânări, implică cel mai adesea instalarea unor panouri fotovoltaice. Ori, dacă unei companii îi trebuie şase certificate verzi pentru 1MWh produs cu panouri fotovoltaice, este puţin probabil ca un proprietar de apartament să se împrumute de la bancă pentru o astfel de instalaţie cât timp nu există scheme de susţinere comparabile cu cele acordate marilor producători de energie verde.

În absenţa unei scheme de certificare a firmelor care execută lucrări de reabilitare termică a clădirilor, modalitatea de selectare a executantului este puţin riguroasă (dovada că a mai executat o lucrare similară pentru o persoană juridică). Veniturile acestuia nu depind direct de nivelul economiilor de energie realizate, iar beneficiarul se poate afla în final în situaţia de a plăti şi utilităţi nesemnificativ reduse şi rata la bancă.

Fără o reducere importantă a consumului de utilităţi, beneficiarul creditului îşi asumă ca în următorii cinci ani costul utilităţilor după reabilitare însumat cu rata creditului să însemne, de fapt, o plată anuală mai mare în comparaţie cu costul utilităţilor anterior reabilitării. Astfel, pentru un apartament cu două camere, rata lunară pentru un astfel de credit este de 275 RON/lună sau 3300 RON/an. O soluţie ar fi prelungirea termenului maxim de rambursare.

Din perspectiva urmăririi unor obiective strategice prin adoptarea acestei facilităţi de creditare, mi-a atras atenţia un mic detaliu: sunt finanţate inclusiv centralele individuale de apartament, indiferent de tehnologie. Şi-a propus oare Guvernul care a elaborat ordonanţa să pună umărul la desfiinţarea sistemelor centralizate sau a fost un gest involuntar?

În primul rând ar trebui stimulată cogenerarea şi sistemele individuale bazate pe surse regenerabile de energie. Populaţia trebuie corect informată în legătură cu evoluţia preţului gazelor în anii următori, astfel încât să nu angajeze investiţii pe termen lung care se vor dovedi cu siguranţă ineficiente, poluante şi împotriva intereselor strategice ale României în sectorul energetic.

În concluzie, OUG69/2010 rămâne o facilitate greu de accesat de către asociaţiile de proprietari, cu beneficii discutabile. Principala utilitate a acestui act normativ este că, analizând elementele din cauza cărora nu a avut succes, se pot construi în viitor instrumente de finanţare viabile. Ordonanţa reprezintă totodată un prim pas spre implicarea băncilor în finanţarea eficienţei energetice în sectorul rezidenţial. Pentru instituţiile de credit rezultatele au fost dezamăgitoare, dar cu siguranţă acestea pot avea o contribuţie importantă în viitor.

Proceduri pentru facilităţi cu aplicabilitate practică

Deşi în OUG69 se poate recunoaşte ca sursă de inspiraţie legislaţia franceză, este interesant de urmărit noua din Marea Britanie. Urmează să fie aplicată din toamna acestui an, iar procesul de consultări a durat cel puţin un an. M-am oprit asupra acestei noi reglementări din câteva motive:

- este o schemă bazată exclusiv pe criterii de piaţă liberă, practic se construieşte o piaţă a serviciilor energetice pentru clădiri, ceea ce în România se află într-un stadiu incipient,

- procesul de consultări nu a fost unul formal şi a vizat toate părţile interesate: proprietari, chiriaşi, bănci, constructori, consultanţi etc; au fost identificate posibilele bariere şi găsite soluţiile pentru a le înlătura;

- încrederea băncilor şi a beneficiarilor în furnizorii de servicii energetice s-a dovedit un element foarte important, ceea ce a impus certificarea acestora

- pentru succesul proiectului au fost identificate câteva , unele valabile cu siguranţă şi în România: beneficiarul nu trebuie să plătească avans, rata lunară nu trebuie să fie mai mare decat valoarea economiilor de energie realizate prin reabilitare.

Nu ştiu dacă va avea efectele aşteptate, dar trebuie remarcată multitudinea aspectelor avute în vedere în elaborarea acestei scheme de finanţare a eficienţei energetice, rigoarea cu care s-au derulat consultările publice şi, nu în ultimul rând, voinţa de a crea un instrument care poate fi pus în practică până la cele mai mici detalii.

Nu în ultimul rând, politicile publice privind eficienţa energetică sunt evaluate în ţările UE nu doar din perspectiva reducerii consumurilor, dar şi din aceea a creării de locuri de muncă. Serviciile energetice pentru clădiri nu presupun doar aplicarea de polistiren pe faţade, ci implică zeci de profesii pentru care trebuie introduse scheme de calificare şi certificare. Până în prezent, doar auditorii energetici beneficiază de un astfel de cadru profesional.

Veşti bune

Recent, Ministrul Dezvoltarii Regionale, Eduard Hellvig a anunţat realocarea în cadrul Programului Operaţional Regional a 300 milioane de euro către reabilitarea clădirilor. Astfel costul reabilitării clădirilor va fi acoperit în proporţie de 50% din bani europeni, 30% de la bugetul de stat, iar 20% de către asociaţiile de proprietari. Se pare, însă, că noul ministru a înţeles apetitul redus al românilor pentru plăţ în avans şi rate lunare mari, astfel încât se caută soluţii ca autorităţile locale să acorde credite pe 7-10 ani pentru cei 20%. Astfel rata lunară ar reprezenta o sumă modică, sub 6 EUR, conform estimărilor MDRT.

Notă:

1 Modificata prin L76/06.06.2011.

2 Modificate prin HG864/24.08.2011.

S-a lansat Construction 21 - o platformă de colaborare ce îi ajuta pe cei ce activează în sectorul construcţiilor să descopere şi să dezvolte noi căi de realizare a clădirilor sustenabile. Proiectul este finanţat prin Programul "Intelligent Energy for Europe" şi cuprinde nouă parteneri din cinci ţări ale Uniunii Europene. În România, platforma Construction 21 este publică din martie 2012 şi este administrată de Consiliul Român pentru Clădiri Verzi.

Construction21 conţine:

- Ştiri despre construcţiile sustenabile din România şi de la nivel internaţional;

- Comunităţi tematice pentru o reţea variată de domenii de activitate din industria construcţiilor cum ar fi Arhitectura Sustenabilă, Birouri Verzi, Legislaţia pentru încurajarea sustenabilităţii în construcţii, Integrarea soluţiilor de producere a energiei din surse regenerabile în clădiri, Evenimente în domeniu;

- Studii de caz şi exemple de bune practici din cadrul proiectelor de construcţii de top din România şi de la nivel european.