PROFESORUL ANTON ANTON:"Universitatea de Construcţii are deja proiecte de inovare-cercetare pentru noul val de fonduri europene"

Reporter: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti (UTCB) are o activitate intensă în domeniul cercetării şi al inovării, reuşind să atragă multe fonduri europene în acest scop. Aţi reuşit să atrageţi mai mulţi studenţi?

Anton Anton: UTCB este de sine stătătoare. În rest, în toată ţara, facultăţile de construcţii sunt înglobate în politehnici. Din păcate, Universitatea noastră se pierde între alte universităţi bucureştene mult mai mari. Este vina noastră că nu ştim să ne facem mult mai cunoscuţi şi că nu arătăm că toate locuinţele sunt făcute de noi, nu de jurişti sau de cei din IT şi Automatică. Am avut o surpriză neplăcută când am văzut harta sectorului 2, unde sunt trecute toate şcolile, iar Universitatea nu, în condiţiile în care este singura de pe raza acestui sector.

Suntem în această situaţie şi din cauza faptului că ne vedem de treabă. Orice s-ar întâmpla, tot se construieşte ceva în ţară.

Din păcate, nu avem aflux mare de studenţi, candidaţii la admitere fiind sub 1 pe loc.

Dar mai este un aspect dincolo de problema notorietăţii. UTCB este o universitate grea şi nu este atractivă pentru studenţi. Un coleg s-a dus recent la un liceu în Botoşani ca să-i atragă pe elevi să vină la Universitatea de Construcţii, prezentându-le căminele modernizate, cantina, laboratoarele şi programele noastre. Un elev l-a întrebat: "Îmi garantezi dumneata că o să trec la Pascu la beton?". Pentru profesorul Pascu este o mândrie că este atât de cunoscut peste tot în ţară, dar pentru Universitate este o problemă.

Sigur că nu pledez pentru scăderea exigenţei, dar sunt adeptul unei priviri raţionale legate de "clienţii" pe care îi primeşti la intrare. Nu poţi să admiţi în anul I studenţi slab pregătiţi, ca să îi pregăteşti la nivelul cel mai înalt şi să nu te intereseze că ei nu înţeleg ce semne faci pe tablă.

Cu toate acestea, Universitatea produce ingineri constructori de bună calitate, care lucrează în ţară şi în străinate şi câştigă bine. Inginerii pregătiţi de noi sunt căutaţi şi au toate facilităţile posibile pentru că sectorul construcţiilor este domeniul care moare ultimul şi învie primul. Când încep să se învârtă macaralele prin Bucureşti este clar că s-a terminat cu criza. Am auzit lucrul ăsta la o coadă la pâine în Bucureşti.

Reporter: Când aţi auzit asta prima oară ?

Anton Anton: Acum vreo doi ani, când un domn vorbea, la coadă la pâine, că se învârt macaralele în nordul Capitalei şi că este un semn că s-a terminat cu criza. Este o percepţie corectă.

Ar trebui să vorbim deschis despre ce se întâmplă în domeniul construcţiilor.

La Medicină au început să fie patru pe loc la examenul de admitere când preşedintele Colegiului Medicilor a ieşit la televizor şi a spus că nu mai avem medici pentru că toţi pleacă în străinăte şi câştigă bani buni. Am sugerat asociaţiilor profesionale din construcţii să se plângă la televizor că am rămas fără muncitori şi specialişti pentru că au plecat în afară şi câştigă bani buni. Este trist că asta îi motivează pe studenţi, dar, repet, nu putem să nu vorbim deschis despre acest aspect.

Reporter: Dar patronatele se plâng de ani de zile de acest lucru.

Anton Anton: Da, dar nu suficient de vizibil. În construcţii responsabilitatea este foarte mare pentru că vorbim de multe vieţi omeneşti. Şi munca este pe măsură, dar şi tehnologiile s-au schimbat.

Când am venit în Bucureşti în 1972 se vorbea de o proporţie de 20% cost de instalaţii şi finisaje şi 80% - cost al structurii în totalul preţului de realizare a unui imobil. Acum proporţia este de 50%-50%, pentru că au evoluat enorm sistemele. Partea de construcţii la roşu s-a simplificat. Dar partea de instalaţii este complexă. Trebuie să faci un management al instalaţiilor din clădire cu control al temperaturii, la costurile cele mai mici posibile. Vorbim în mod natural de management energetic al clădirii -, ceea ce nu se întâmpla în urmă cu câţiva ani - pentru că administratorul trebuie să scoată cât mai puţini bani din buzunar pentru întreţinere şi să satisfacă cerinţele exigente ale locatarilor.

Tăvălugul tehnologiilor a venit peste noi. La instalaţii şocul este enorm. În fiecare moment apare un alt tip de instalaţie mult mai performant. Ne vine foarte greu să ţinem pasul cu ritmul acesta. Universitatea ar trebui să fie promotorul noului la nivel de idee, dar, din păcate, de multe ori, noi suntem urmăritorii tehnologiei.

Reporter: Deci cele mai multe noutăţi tehnologice sunt pe partea de instalaţii ?

Anton Anton: Da. Şi în domeniul instalaţiilor de apă şi canalizare sunt foarte multe elemente de noutate privind tehnologia, materialele de construcţii sau sistemele de monitorizare. Acum eşti pierdut fără monitorizarea sistemelor, care permite controlul pierderilor, randamentelor şi costurilor.

Comisia Europeană are un program de cercetare legat de "cetăţeanul senzor". Am condus o teză de doctorat în care a fost dezvoltat acest concept. Cetăţeanul umblă acum cu telefonul mobil performant în buzunar, vede o baltă, o fotografiază şi o postează pe o harta interactivă a primăriei. Serviciul o asignează să vadă de unde este avaria. Fotografia are o bulină verde pe harta interactivă, care devine roşie dacă primăria nu a rezolvat problema. Există un orăşel în SUA care a implementat acest sistem şi despre asta este vorba şi în teza de doctorat.

Asta înseamnă cetăţeanul senzor. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă avariile sistemelor.

Reporter: Dar nici la noi cetăţenii nu sunt indiferenţi. Ei sesizează primăriile asupra avariilor.

Anton Anton: Da, dar sesizările cetăţenilor trebuie să devină publice şi să fie un factor de presiune pentru primării şi companiile de utilităţi. Comisia Europeană are în septembrie un call de proiecte, în care alocă fonduri importante pentru cercetări în acest domeniu. Universitatea de Construcţii va aplica şi suntem acum în discuţii cu parteneri. Nu trebuie neapărat să avem partener o primărie.

Mai avem problema gestionării pierderilor de apă din reţea. În principiu, reţeaua trebuie reînnoită în proporţie de 2% pe an. Noi nu am modificat nimic în ultimii 50 de ani la nivelul reţelelor de apă. Doar am adăugat conducte. Deci nu stăm glorios la acest capitol.

Reţeaua este supusă, ciclic, unor eforturi. Ca să aflu dacă reţeaua are pierderi, atunci mă uit la consumul de noapte. Dacă acesta creşte peste medie, atunci am pierderi. Iar ca să aflu unde sunt pierderile, trebuie să împart reţeaua în districte, ca să o pot controla pe zone. Nu ştie nimeni în lume cum se împarte o reţea în districte în mod automat.

Ei bine, noi avem o lucrare de doctorat în curs de finalizare, în care autorul a inventat un model de împărţire pe districte, care poate fi aplicat pe orice fel de soft de modelare a reţelei. Soluţia nu este perfectă, dar este perfectibilă.

Deci Universitatea nu stă, ci desfăşoară o activitate de pionierat în domeniu, în privinţa cercetării şi inovării şi ne-am propus, în perioada următoare, să facem cât mai cunoscută munca noastră.

Reporter: Îmi puteţi da şi alte exemple de programe de cercetare-inovare derulate de Universitate?

Anton Anton: Inovarea înseamnă să modific un produs şi să îl pun pe piaţă şi să am succes cu el. La noi la departamentul de hidraulică l-am avut ca mentor pe profesorul Dumitru Cioc, care a avut o activitate remarcabilă de inovare în domeniul reţelelor de apă. El a creat un soft care a optimizat reţeaua şi l-a pus pe piaţă. Am dezvoltat aplicaţia în 30 de oraşe, în care au fost optimizate reţelele. Aşa se întâmpla în urmă cu 15 ani, în perioada 1995-2005.

Proiectul s-a stins în mod natural pentru că am trezit dorinţa oraşelor de a avea astfel de softuri proprii de modelare.

Am mai avut o inovare pe irigaţii, unde în domeniu există fenomenul denumit lovitură de berbec la staţiile de pompare, adică o mişcare care distruge conductele şi staţiile dacă nu este controlată. Când se întrerupe alimentarea cu energie brusc, apa o ia înapoi şi face praf staţia de pompare dacă aceasta nu este protejată. Tot profesorul Cioc a fost cel care a iniţiat un grup de lucru şi a creat sistemele de protecţie pentru 2500 de staţii din sistemul de irigaţii din ţară. Acesta este un exemplu de invenţie şi inovare cu aplicare directă în economie. Sistemul a devenit ulterior o rutină în domeniu - de altfel, Universitatea a lucrat dintotdeauna cu mediul de afaceri.

Reporter: La ce proiecte lucraţi acum?

Anton Anton: Modernizăm un tunel aerodinamic. Universitatea a inventat un tunel care să ne spună cum ne simţim noi, cetăţenii, pe pământ, unde viteza vântului este diferită de zona în care zboară avioanele. Noi realizăm acum nişte facilităţi pe care puţini le au în lume. Tunelul va ajuta la studierea interacţiunii vântului asupra construcţiilor.

Lucrăm de câţiva ani buni la acest proiect, pe care l-am început anul trecut pe fonduri structurale şi în septembrie va fi gata. Proiectul costă circa 6 milioane lei, iar rezultatele testărilor noastre vor avea aplicaţii practice peste tot în construcţii.

Ştie cineva unde trebuie puse parazăpezile, de exemplu? Nu. Noi vom face o modelare şi emitem o soluţie practică eficientă. Putem rezolva, de exemplu, problemele pieţelor pietonale, unde oamenii nu pot trece din cauza vântului puternic. Modul în care bate vântul depinde de clădirile înconjurătoare, iar diferenţele de presiune pot fi foarte mari de la o faţadă a unui imobil la alta.

Piaţa construcţiilor cunoaşte foarte bine Universitatea şi avem o colaborare foarte strânsă. Facem tot felul de testări şi dezvoltăm tot felul de aplicaţii.

De exemplu, Facultatea de Geodezie are un sistem de scanare a faţadelor clădirilor, foarte important pentru renovarea clădirilor istorice şi reproducerea elementelor de arhitectură, în cazul în care imobilul respectiv este foarte degradat şi trebuie reconstruit.

De asemenea, Universitatea de Construcţii a încheiat un proiect inovativ: Platforma Informatică pentru Ingineria Fluidelor, www.piif.ro. Noi credem că educaţia nu se mai face doar din cărţi. Tinerilor trebuie să le oferi instrumente în spaţiul virtual. Platforma este o bibiotecă pentru studenţi, cu concepte clare, cu toate cărţile din domeniul hidraulicii scanate, la care aceştia au acces cu parolă. Am pus şi aplicaţii complicate, cu softuri de calcul pentru reţelele de apă şi avem şi laboratoare care funcţionează pe internet.

Reporter: Vă pregătiţi şi pentru noul val de fonduri europene dedicate cercetării-dezvoltării?

Anton Anton: Da. Universitatea are un portofoliu de proiecte legate, în mare parte, de zona de energie eoliană. Eoliana este un fel de morişcă. Dacă îi punem o carcasă, atunci avem un câştig energetic important, întrucât centrala eoliană poate produce mai multă energie dintr-un vânt mai domol.

Studiem în continuare carcasa şi ne pregătim pentru un proiect mai mare, în care vom testa carcasa într-un tunel aerodinamic.

Reporter: De ce credeţi că rar avem o construcţie gata la timp?

Anton Anton: Pentru că nu sunt asigurate sursele de finanţare. Eu am făcut experimente şi am avut construcţii gata la timp, pentru că le-am impus constructorilor să nu întârzie nici măcar o zi. Altfel, nu-şi primeau banii. Dacă ai finanţarea şi specialişti care să urmărească atent etapele execuţiei, atunci lucrările pot fi terminate la timp, fără niciun fel de probleme.

Reporter: Vă mulţumesc!