Oraşele Uniunii Europene se confruntă cu o serie de probleme comune, precum tendinţa de suburbanizare, concentrarea sărăciei si a şomajului în cartierele urbane, congestia crescândă. Toate acestea reprezintă provocări care aşteaptă soluţii integrate în privinţa transportului, a locuinţelor, a programelor de traininguri şi ocupare a forţei de muncă. Politicile regionale şi de coeziune europene tratează aceste provocări, prin programe şi instrumente financiare specifice, care vin în sprijinul dezvoltării durabile şi a regenerării urbane.
Pentru perioada 2007-2013 există un fond de 21,1 miliarde de euro, dedicat dezvoltării urbane, o sumă care reprezintă 6,1% din totalul bugetului pentru politica de coeziune a Uniunii Europene. Din totalul sumei, 3,4 miliarde de euro se adresează reabilitării siturilor industriale şi a zonelor cu terenuri contaminate, 9,8 miliarde de euro se adresează proiectelor desinate regenerării urbane şi rurale, 7 miliarde de euro se adresează proiectelor legate de transportul urban curat, iar 917 miliarde de euro se adresează proiectelor care au legătură cu locuinţele.
Instrumente si iniţiative ale politicii de coeziune a Uniunii Europene 2007-2013. Dimensiuni urbane
Politica de coeziune a Uniunii Europene beneficiază de un buget total de 347 miliarde de euro. Dezvoltarea urbană este susţinută prin trei instrumente financiare principale, pe perioada 2007-2013: Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) şi Fondul de coeziune (FC).
Ea reprezintă manifestarea prin excelenţă a solidarităţii, în cadrul Uniunii Europene, vizând atât regiunile dezvoltate, cât şi regiunile mai puţin dezvoltate. Eligibilitatea unor proiecte specifice de dezvoltare, pentru finanţare, este definită de reglementările care guvernează fondurile structurale şi fondurile de coeziune, depinzând de clasificarea regiunii în care se va implementa proiectul, ca aparţinând unuia din obiectivele:
1. Convergenţă - se aplică regiunilor în care PIB-ul este sub 75% din media pe trei ani a Uniunii Europene. Aceasta adună 85% din fondurile dedicate politicii de coeziune;
2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de munca - ocupă toate celelalte regiuni şi aduna 16% din fondurile dedicate politicii de coeziune;
3. Cooperare teritorială europeană - poate fi transnaţională, transfrontalieră sau interregională şi primeşte 2,5% din fondurile dedicate politicii de coeziune.
Politica de coeziune funcţionează după trei principii cheie, care se aplică celor trei fonduri menţionate: adiţionalitatea, programarea plurianuală, parteneriatul şi gestionarea partajată. Aceasta din urmă înseamnă că, în virtutea principiului subsidiarităţii, responsabilitatea gestionarii finanţării revine statelor membre, care desemnează o autoritate de gestionare responsabilă cu programarea, implementarea şi urmărirea acţiunilor fiecărui program operaţional (PO). În plus, regulile de eligibilitate sunt stabilite la nivel naţional, în afară de cazuri excepţionale, prevăzute în regulamentul propriu al fiecăruia dintre fonduri.
Integrarea dimensiunii urbane în cadrele strategice naţionale de referinţă şi programele operaţionale. Parteneriatul cu oraşele
Conform reglementărilor Consiliului, fiecare stat membru prezintă un cadru strategic naţional de referinţă, care îndeplineşte rolul de a asigura coerenţa intervenţiilor Fondurilor (cele trei tipuri) cu aşa-numitele orientări strategice comunitare (OSC) şi de a identifica legătura între priorităţile Comunităţii, pe de o parte, şi priorităţile naţionale, pe de alta. Fiecare CSNR reprezintă un instrument de referinţă în programarea Fondurilor, definind priorităţile tematice şi teritoriale, în urma analizării disparităţilor, a diferenţelor de dezvoltare şi a posibilităţilor de dezvoltare viitoare.
De remarcat că există un accent pus pe dezvoltarea urbană durabilă. Acţiunile care au loc în statele membre, prin prisma Fondurilor, iau forma aşa-numitelor programe operaţionale (PO). Acestea conţin justificarea priorităţilor reţinute şi informaţii asupra temelor, pe care le cunoaştem şi sub denumirea de "axe prioritare" (axa urbană face parte dintre acestea), obiectivele lor specifice, şi o alocare financiară indicativă.
Parteneri în elaborarea, implementarea, urmărirea şi evaluarea programelor operaţionale sunt autorităţile locale, regionale şi urbane, partenerii economici şi sociali etc. De asemenea, fiecare stat membru sau autoritate de gestionare desemnată de acesta poate să hotărască transferarea gestionării şi implementării unei părţi a PO către autorităţile urbane locale sau către organisme de dezvoltare regională.
(va urma)
