După decenii în care cultura a fost desconsiderată, Biblioteca Naţională a României îşi va lua în primire noul sediu în termen de un an. Construcţia monumentală de pe Bulevardul Unirii va fi adaptată necesităţilor instituţiei în era digitală. Lucrările începute înainte de 1989, suspendate ulterior şi reluate în 2009, urmează să fie finalizate în septembrie 2011. Lucrările au fost atribuite de beneficiar - Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional - antreprenorului general "Aedificia Carpaţi", în urma derulării unei proceduri de licitaţie publică.
Valoarea contractului este de 110 milioane euro. În suma aceasta sunt incluse, pe lângă lucrările de refacere, montarea instalaţiilor şi finisarea clădirii, dotarea cu mobilier pentru sălile de lectură, spaţiile de depozitare şi parţial pentru birouri. În 2009 s-a realizat 35-36% din valoarea lucrării. Până la sfârşitul acestui an trebuie atinsă o pondere de 70% din valoare, restul de 30% rămânând pentru anul 2011, ne-a declarat domnul Andrei Ioniţă, director coordonator producţie "Aedificia Carpaţi".
Lucrarea a fost preluată în linii mari "la roşu"
La mijlocul lunii septembrie faţadele corpului central erau finalizate în proporţie de 85%, iar până la sfârşitul lunii noiembrie urmează să fie închisă şi faţada corpului aulei. Faţadele sunt realizate dintr-un perete-cortină continuu, din sticlă, montat pe profile de aluminiu. De asemenea, lucrările de construcţie şi montaj pentru tubulatură, conducte şi cablaje au fost realizate în proporţie de 95% în corpul central şi a început montarea utilajelor.
Clădirea are în total o arie desfăşurată de 112.000 mp, dispusă pe două corpuri. Corpul central are regim de înălţime subsol + demisol + parter + mezanin + şapte etaje. Corpul aulei prezintă subsol + demisol + mezanin + şase etaje. Corpul central va găzdui săli de lectură, depozite, laboratoare specifice pentru procesarea cărţilor, birouri, săli multifuncţionale, precum şi o cafetărie. În corpul aulei va fi amplasat la parter foaierul sălii, la etaj va fi sala propriu-zisă, cu o capacitate de 400 de locuri, iar de jur împrejurul sălii vor fi amenajate spaţii de depozitare şi birouri. La demisol va exista o grădiniţă pentru copiii angajaţilor, relatează domnul Andrei Ioniţă.
Clădirea a fost proiectată iniţial pentru a rezista seismelor de gradul 8, aspect valabil şi în prezent. Însă, între timp, s-a modificat normativul privind rezistenţa la seism şi, în urma unei expertize, proiectul a trebuit adaptat. Astfel, s-a constatat că nu sunt necesare consolidări la corpul central, ci doar la aulă. Oricum, structura corpului central s-a mai uşurat prin demolarea unor ziduri de cărămidă, înlocuirea şapelor şi eliminarea prefabricatelor şi a cărămizilor de pe faţade. La fundaţii nu au fost necesare intervenţii, acestea fiind realizate în structură pe radier general şi s-au prezentat în condiţii bune. Doar s-a curăţat drenul perimetral, care era înfundat. Proiectantul general a fost "Carpaţi Proiect " înainte de 1989 şi este şi în prezent, explică domnul Andrei Ioniţă.
Lucrarea a fost preluată în linii mari "la roşu". Structura pentru corpul central era ridicată, faţadele erau parţial realizate şi era finalizat adăpostul ALA de pe latura de nord a imobilului. Erau montate puţine instalaţii şi acestea improprii funcţionării. La corpul de clădire care va găzdui aula, era ridicată doar parţial structura. În plus, au fost necesare modificări structurale masive.
Modul în care a fost conceput proiectul iniţial al edificiului a fost regândit conform cerinţelor actuale pe care trebuie să le îndeplinească o bibliotecă, precum şi din punct de vedere arhitectonic. Astfel, a fost înlăturată vechea arhitectură a faţadelor, realizată din elemente prefabricate ce nu erau bine fixate de structura de rezistenţă a casei şi, ca urmare, nu corespundeau cerinţelor noi privind rezistenţa la seisme. De asemenea, au fost demolate ziduri interioare pentru a face loc depozitelor şi sălilor mari de lectură. Acoperişul atriumului a fost dezafectat, iar în locul lui a fost ridicat un luminator de sticlă de mari dimensiuni. Atriumul are dimensiunea de 18 m pe 42 m şi înălţimea de 35 m. În paralel, au fost închise câteva curţi interioare cu luminatoare mai mici. Spaţiile obţinute urmează să fie transformate în săli de expoziţie. Toate instalaţiile au fost refăcute după un proiect nou.
În iarnă se va lucra la finisajele interioare
La mijlocul lunii septembrie începuse şi dotarea corpului central cu echipamente şi utilaje de climatizare. "Acum lucrăm intens să închidem casa pentru a asigura căldură în timpul iernii. Astfel vom putea continua lucrările la finisajele din interior, respectând termenul de finalizare din septembrie 2011", precizează domnul Ioniţă.
Potrivit domniei sale, au început şi lucrările la corpul aulei, unde a fost demolată o parte din structura veche, care nu mai corespundea cerinţelor, au fost executate două planşee şi urmează să fie realizat acoperişul sălii de şedinţe. În paralel se lucrează la închiderea aulei, pentru a nu fi expusă intemperiilor iernii. Chiar dacă nu se va reuşi încălzirea corpului, vor putea fi executate lucrări la instalaţii şi tubulatură, care nu sunt dependente de temperatura ambiantă.
Pe lângă acestea, antreprenorul lucrează la reţelele exterioare şi la racordurile de termoficare, electrice şi de alimentare cu gaze şi urmează să fie pus în funcţiune punctul termic şi postul de transformare. Obiectivul dispune de un punct termic care foloseşte agent termic de la oraş, îl prepară şi îl aduce la parametrii necesari. De asemenea, vor fi instalate centrale de climatizare şi de frig. Clădirea va beneficia de dublă-alimentare, respectiv printr-un post de transformare şi grupuri electrogene pe combustibil lichid, ce intră în funcţiune în cazul în care este întreruptă alimentarea de la reţeaua orăşenească.
De asemenea, se lucrează pentru a asigura alimentarea cu apă prin racordul la reţeaua oraşului, la care se adaugă un puţ, rezervoare pentru apă de consum şi pentru incendiu, staţii de pompare şi de hidrofor.
Clădirea va fi izolată corespunzător, pe lângă faptul că oricum pereţii de zidărie de la exterior au o grosime de aproximativ 50 cm. Termoizolaţia faţadelor s-a făcut cu vată minerală, respectiv polistiren extrudat la nivelul terasei. Hidroizolaţia terasei va fi executată cu membrane bituminoase, conform sursei citate.
Au fost unele provocări
Lucrarea nu a presupus aplicarea unor soluţii tehnice deosebite. Pe de altă parte, au fost unele provocări care au necesitat eforturi suplimentare. De exemplu montarea luminatorului de mari dimensiuni ce acoperă atriumul şi legarea elementelor noi de faţadă de structura veche. Peste faţadă a mai fost montat un alt element - "double skin" - o a doua structură ce susţine un înveliş de sticlă. "Folosim o tehnologie clasică, dar aplicată corect şi cu grijă. Spectaculoasă a fost aducerea utilajelor pe acoperiş, în rest sunt lucrări obişnuite în construcţii", explică domnul Andrei Ioniţă.
O dificultate a constat în faptul că, la preluarea clădirii, erau depozitate în subsol şi diverse alte spaţii în jur de 600.000 de volume, fapt ce a necesitat luarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea incendiilor şi a inundaţiilor. Apoi a trebuit să fie mutate în alte spaţii de depozitare care au trebuit finalizate cu prioritate. "O să dureze pentru beneficiar să sorteze şi să depoziteze corespunzător toate volumele, dar fiecare depozit beneficiază de câte două lifturi pentru transportul de cărţi pe verticală, precizează domnul Andrei Ioniţă.
Domnia sa apreciază că lucrările neprevăzute apărute pe parcursul execuţiei nu sunt semnificative şi sunt normale pentru acest gen de lucrari iar pentru acoperirea lor financiară au fost găsite soluţii de economisire din alte capitole, pentru încadrarea în valoarea contractului, ce nu poate fi depăşită.
În etapa următoare vor fi realizate toate finisajele interioare
În etapa următoare, până la final, urmează să fie realizate toate lucrările de finisaje interioare, însemnând placări cu piatră, gips-carton, lambriuri lemn, realizarea de plafoane false, efectuarea de zugrăveli, vopsitorii, instalarea mochetei, parchetului sau pietrei naturale la pardoseli, dotarea cu utilaje şi echipamente a instalaţiilor.
Lucrările la corpul tehnic şi aulă au început mai târziu, prin urmare sunt rămase în urmă comparativ cu lucrările efectuate la corpul central, dar au fost luate toate măsurile ca şi acestea să fie gata tot în septembrie 2011. "Trebuie să dăm în funcţiune anul acesta punctul termic şi postul de transformare din corpul tehnic pentru a avea căldură şi energie electrică la iarnă. Anul acesta închidem aula, realizând faţadele şi acoperişul, iar la anul terminăm complet şi instalaţiile şi finisajele. Sunt liniştit referitor la corpul central. Anul viitor mai trebuie să continuăm doar cu lucrările exterioare de sistematizare pe verticală, drumuri, alei, realizare de locuri de parcare supraterane, amenajare peisagistică (spaţii verzi, bazine cu fântâni arteziene la intrare)", afirmă domnul Andrei Ioniţă.
"Nu am avut probleme cu beneficiarul în privinţa banilo. Ar fi păcat să apară sincope de acest gen pentru o lucrare care se poate termina fără probleme. Este o lucrare binevenită pentru Bucureşti şi pentru ţară. România nu avea o bibliotecă naţională corespunzătoare. În plus, Biblioteca Naţională are termen limită la anul pentru evacuarea sediului actual, care va fi retrocedat fostului proprietar", subliniază domnul Andrei Ioniţă.
Nu s-a simţit o reducere a costurilor cu materialele şi forţa de muncă
Potrivit directorului coordonator de producţie de la "Aedificia Carpaţi", ieftinirea preţurilor la materiale nu s-a simţiti în mod semnificativ. Dimpotrivă preţurile la oţel beton şi laminate au început să crească, după ce scăzuseră puţin anul trecut.
În privinţa costurilor cu forţa de muncă, domnia sa precizează că au fost păstrate la un nivel similar celui de până la venirea crizei. "Avem un nucleu propriu pe care îl menţinem încă din 1992, de când ne-am privatizat, chiar şi în condiţii de iarnă, când nu avem un front de lucru. Forţa de muncă este încă bună, nu am avut probleme cu oamenii noştri, toţi au carte de muncă, sunt verificaţi. Nu am avut niciodată probleme cu plata salariilor sau cu plata datoriilor la stat. Dacă nu le plăteşti, nici nu mai poţi să participi la licitaţii", mai spune domnul Andrei Ioniţă.
Potrivit domniei sale, pe şantierul Bibliotecii Naţionale lucrează în prezent în jur de 600 de oameni, în funcţie de lucrările de efectuat. "Lucrăm cu forţe proprii, dar şi cu un subantreprenor de specialitate, Romtest, iar restul sunt firme prestatoare de forţă de muncă. Managementul calităţii, asigurarea şi controlul materialelor, le facem noi. Controlul materialelor se realizează atât din punct de vedere al consumului, cât mai ales din punct de vedere calitativ. Sistemul de management al calităţii este conform cu standardul ISO 9001. Managementul general al activităţii se face la nivelul societăţii. Organigrama şantierului este formată din directorul coordonator, doi manageri de proiect pe partea de construcţii, un director executiv pe partea de instalaţii. Fiecare manager de proiect, precum şi directorul executiv are în subordine şefi de şantiere. De asemenea, avem un departament de mecanizare, iar restul activităţilor, de control şi asigurarea calităţii, protecţia muncii, aprovizionare, tehnic şi financiar etc., se fac centralizat, la nivelul societăţii", explică domnul Andrei Ioniţă.
În jur de 70% din materiale sunt procurate de la societăţi româneşti, chiar dacă o parte dintre acestea sunt importate. "Foarte puţine materiale se mai fabrică în România, aluminiu nu, sticlă nu, gips carton se mai fabrică doar puţin. În România se fabrică oţel beton, ciment, materiale de izolaţii - polistiren, vată - dar tot prin firme străine. Mai sunt resurse de lemn şi ceva piatră naturală, dar nu multă. Cabluri, echipamente se aduc tot din import sau sunt fabricate de firme mixte în România. Se mai fabrică local mobilier. Colaborăm bine cu toate staţiile de betoane din preajma municipiului Bucureşti, doar să ne asigure betoane de calitate. Pentru baza de aprovizionare, sistemul de selectare vizează o dată preţul şi apoi calitatea.
Selectarea se face în două etape - faza de ofertare şi faza de execuţie. Cu prestatorii de servicii sunt mulţumit, până acum nu am avut probleme cu ei, dar nici noi nu avem restanţe la plată, potrivit prevederilor contractuale", precizează domnul Andrei Ioniţă.
"Aedificia Carpaţi" a trecut mai uşor peste testul crizei
Impactul crizei s-a resimţit mai puţin pentru Aedificia Carpaţi. "Pe piaţa de construcţii compania noastră nu a suferit şocul crizei aşa de mult. Aceasta datorită faptului că am ştiut să acumulăm. Astfel, am putut să participăm la licitaţii la care s-au cerut garanţii. Societatea este recunoscută pentru calitate şi respectarea termenelor. Din acest motiv am câştigat licitaţiile şi, bineînţeles, respectând valoarea contractului", subliniază domnul Ioniţă.
La licitaţii contează oferta tehnică. Însă, prima condiţie, după trecerea peste criteriile eliminatorii din preselecţie, este bonitatea. La acestea se adaugă dovada capacităţii financiare de a suporta diferenţa de timp dintre cheltuiala făcută şi plată. "În prima etapă durează cam 2-3 luni până la rambursare, ulterior tot rămâne un ecart de 1,5-2 luni între cheltuială şi plată", explică directorului coordonator de producţie Aedificia Carpaţi.
Potrivit domnului Andrei Ioniţă, licitaţia pentru atribuirea lucrărilor la Biblioteca Naţională a fost câştigată în felul următor: "În urma expertizei s-a constatat că oferta noastră este completă din punct de vedere tehnic şi că din punct de vedere valoric am cuprins exact complexitatea unor articole de deviz. Din punct de vedere al bonităţii nu aveam probleme, iar ca lucrări reprezentative nu cred că există în materie de monumente de arhitectură şi construcţii speciale altă societate în România la fel de bună".
Înainte de 1989, compania a executat lucrări la Castelul Peleş, Pelişor, Palatul Cotroceni. După 1989 compania a continuat cu Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Regal, Banca Naţională. Compania a mai construit şi sedii de bănci, fabrici, benzinării, diverse imobile administrative. "Am lucrat şi în Federaţia Rusă, la Soci, unde am construit prin 1997 un hotel şi o bază de tratament. După aceea ne-am axat pe lucrări în ţară, preponderent în Bucureşti. În provincie trebuie asigurată supravegherea tehnică, nu îţi cunoşti calitatea forţei de muncă pe plan local şi trebuie să aduci totul acolo. Acum lucrăm la consolidarea clădirii Guvernului. Avem o soluţie foarte interesantă, atunci când se deplasează structura într-o parte, datorită seismelor, un sistem de contragreutăţi - dumpere - reechilibrează cealaltă parte a clădirii şi micşorează deplasarea pe orizontală. De asemenea, vom reinstala basoreliefurile care decorau cândva clădirea", menţionează domnul Ioniţă.
În prezent, Aedificia Carpaţi mai are în curs de finalizare lucrările la clădirea Băncii Naţionale (unde compania a consolidat, restaurat şi modernizat toată aripa veche, dinspre Strada Lipscani, respectiv structura, finisajele şi compartimentările). De asemenea, sunt în derulare operaţiunile de consolidare a aripii centrale de la Muzeul Naţional de Artă.
Catedrala din Voluntari este aproape finalizată şi urmează instalarea turlelor care au fost asamblate la sol. O altă lucrare de finalizat este şi sediul Romsilva de pe malul Lacului Tei, conform aceleiaşi surse.
Piaţa imobiliară din 2011 se va axa pe investiţii publice în infrastructură şi mediu
Directorul de producţie "Aedificia Carpaţi", domnul Andrei Ioniţă apreciază că anul viitor am putea asista la o creştere a pieţei construcţiilor: "Sper ca măcar de la anul piaţa construcţiilor să-şi dea drumul cât de cât. Nu spectaculos, în niciun caz cum a fost până în 2008, este altă mentalitate, schimbată complet în urma crizei. Odată că băncile nu mai dau credite cu ochii închişi, fără garanţii consistente. În al doilea rând, nici investitorii nu se mai aruncă în faţă, chiar dacă au bani proprii. Nu investesc fără să fie aproape 120% convinşi că îşi vor recupera investiţia. Şi unii şi alţii vor fi foarte reticenţi, deşi cererea, cel puţin de locuinţe, este mare. Însă, posibilităţile de cumpărare, de finanţare, sunt reduse. În plus, tinerilor le este frică de posibilitatea pierderii locului de muncă şi astfel de a nu mai putea plăti creditul".
Pe de altă parte, domnia sa se aşteaptă la investiţii mai mari în sectorul public: "Cred că investiţiile în reţeaua de drumuri şi mediu vor fi semnificative. Asta pentru că statul este singurul care are bani şi, în al doilea rând, fiindcă aceste investiţii sunt absolut necesare. România nu se poate dezvolta fără o reţea de drumuri şi autostrăzi corespunzătoare şi un mediu sănătos (canalizări, ecologizarea apelor şi gropilor de gunoi, reducerea poluării de la centralele de termoficare care funcţionează pe cărbune), anveloparea locuinţelor pentru reducerea consumului de energie. Deşi se cer şi sunt necesare, spaţiile rezidenţiale noi şi de birouri vor cunoaşte un ritm mai lent".
