CORNELIU RĂDULESCU, ANRE:"Investiţiile în eficienţă energetică nu se pot face fără stimulente financiare sau fiscale"
Piaţa Imobiliară / 09 iulie 2014
Parlamentarii au aprobat, la finele lunii iunie, legea eficienţei energetice, care a transpus în legislaţia naţională directiva europeană din domeniu. Corneliu Rădulescu, director general al direcţiei generale de reglementare, monitorizare şi analiză în domeniul eficienţei energetice din ANRE (autoritatea care ne reglementează piaţa de energie), a avut amabilitatea să ne acorde un amplu interviu, în care a detaliat noutăţile din lege. Domnia sa consideră că, în materie de eficienţă energetică, nimic nu se poate face fără o politică inteligentă de stimulente financiare şi/sau fiscale. Modalităţile de finanţare pentru economisirea energiei alese de ţara noastră nu ne vor aduce creşteri ale tarifelor la electricitate şi gaze şi constau în fonduri proprii, fonduri europene, acorduri voluntare şi contracte cu societăţi de tip ESCO, conform oficialului ANRE.
Municipiile şi oraşele, obligate să aibă manageri energetici, care să implementeze măsuri de economisire a energiei
Autorităţile centrale şi locale pot apela la contracte cu companii tip ESCO
Reporter: La finalul lunii iunie, parlamentarii au aprobat legea eficienţei energetice (reducerea consumului energetic la toate categoriile de consumatori, de la companii la populaţie), care transpune, în mare parte prevederile directivei europene din domeniu. Care sunt acum responsabilităţile reglementatorului pieţei de energie - ANRE - privind implementarea legii? La nivelul ANRE trebuie creat un departament pentru eficienţă energetică.
Corneliu Rădulescu: Practic, acest departament există, la ora actuală, în cadrul ANRE sub forma unei direcţii generale. Departamentul care va fi creat va trebui să îşi dezvolte foarte mult atât resurse umane, cât şi abilităţile pentru piaţa de eficienţă energetică pentru că, fiind în cadrul ANRE, va avea şi caracter de reglementare al acestei pieţe, fie că vorbim de partea de auditori energetici, de managerii energetici, sau de companii tip ESCO şi de servicii energetice.
Avantajul este că, fiind în cadrul autorităţii, departamentul va avea o vizibilitate pe piaţă mult mai mare decât dacă ar fi fost agenţie separată, ca în alte ţări. ANRE este un organism independent sub control parlamentar, are o mai mare putere faţă de o agenţie care ar fi în subordinea sau poate chiar în exteriorul unui minister.
Modul în care celelalte instituţii care lucrează pe eficienţă energetică va trebui să răspundă într-un fel cheltuielilor acestui departament din ANRE. Eu estimez că reacţiile lor vor fi mult mai rapide. Din punct de vedere al atribuţiilor, sigur că acest departament va încerca să preia o parte din cele pe care le-a avut în trecut ARCE (n.r. fosta Autoritate de Conservare a Energiei).
În primul rând, departamentul va trebui să monitorizeze foarte atent economiile de energie realizate în cadrul programelor de eficienţă energetică, din cauza faptului că, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, ANRE va trebui să înainteze Guvernului un raport, care va fi transmis mai departe la Comisia Europeană. Raportul va trebui să conţină îndeplinirea ţintelor asumate pe eficienţă energetică.
Din acest punct de vedere, să spunem, colaborarea cu celelalte autorităţi precum ministerele va trebui să fie foarte strânsă şi modul lor de reacţie va trebui să fie foarte prompt pentru că raportul va trebui înaintat la timp, cu toate detaliile solicitate de Comisie. Am avut probleme pentru faptul că nici până acum nu am finalizat planul naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice.
De asemenea, Departamentul îşi va continua activitatea privind autorizarea auditorilor energetici, precum şi certificarea şi atestarea managerilor energetici.
Reporter: Cum putem finanţa investiţiile care conduc la reducerea consumului de energie?
Corneliu Rădulescu: Ca variante de finanţare avem stimulentele financiare şi fiscale şi acordurile voluntare. Pot fi acorduri între Guvern, marii consumatori şi furnizori. Consumatorii se angajează să investească în eficienţă, Guvernul să-i scutească de impozite şi taxe sau să le acorde alte stimulente, iar furnizorii se angajează să menţină preţurile electricităţii şi/sau gazelor o anumită perioadă de timp ca să garanteze recuperarea investiţiei făcute de consumatori.
Poţi aplica această soluţie atât pentru populaţie, cât şi pentru companii. Sunt ţări europene care au astfel de experienţe pozitive cu acordurile voluntare. O să vedem pentru ce tip de stimultente vor opta autorităţile noastre.
Alte surse de finanţare sunt fondurile europene şi companiile tip ESCO.
Reporter: Cum vedeţi dezvoltarea companiilor de acest tip?
Corneliu Rădulescu: Ar fi foarte bine pentru ţara noastră dacă s-ar începe dezvoltarea activităţilor ESCO pe sectorul public. Lumea va putea vedea cum merge acest tip de contract şi cât de serios este.
Reporter: Actorii pieţei reabilitării termice a imobilelor se plâng că este haos în sistemul de finanţare şi efectele nu sunt cele scontate. Cum vedeţi situaţia?
Corneliu Rădulescu: Legislaţia este pusă la punct în domeniul finanţării reabilitărilor termice. De fapt, cred că societăţile din construcţii şi producătorii de materiale se aşteptau la mai mult, respectiv la crearea unei pieţe care merge rotund, cu un număr mare de blocuri reabilitate. Realitatea arată că sunt probleme juridice şi la nivelul asociaţiilor de proprietari. Avem primării care finanţează tot din buget, dar sunt şi administraţii locale care aleg soluţia combinată, cu fonduri ale proprietarilor, de la bugetul local şi fonduri europene.
Reporter: Credeţi că ar fi util ca autorităţile să le ofere proprietarilor un sistem atractiv de stimulente fiscale? Sau trebuie să implice cumva băncile?
Corneliu Rădulescu: La început au fost tentative de a implica băncile în ecuaţie. Dar cereau ca, pentru sume mici, de 1.000-5.000 de euro să-ţi ipotechezi casa. Pe bănci nu le interesează eficienţa energetică şi nici reabilitările termice. Dacă nu se implica BERD, nu aveam linii de finanţare.
Din punct de vedere fiscal, la marea majoritate a apartamentelor, impozitul este mic. Nu ajută foarte mult scutirea de impozite.
Reporter: În concluzie, când vom vedea primele rezultate ale aplicării noii legi?
Corneliu Rădulescu: Anul acesta este pierdut. Primele rezultate ar trebui să le vedem la finele anului viitor. Este greu să faci o predicţie ce vor face autorităţile cu imobilele publice. Sper ca măcar 2% pe an să reuşim să reabilităm din clădirile publice.
Şansele cele mai mari sunt ca în aceste şase luni pe care le mai avem până la finele anului să fie creat cadrul legislativ pentru companile ESCO. Trebuie să avem contracte de performanţă. BERD are o asistenţă tehnică acordată Ministerului Dezvoltării pentru legiferarea acestui contract.
Apoi trebuie să creezi cadrul ca să încurajezi înfiinţarea acestor companii ESCO. Trebuie să le oferi stimulente.
Trebuie să înţelegem că nimic nu se poate face fără o politică inteligentă de stimulente financiare sau fiscale.
Reporter: Ce alte noutăţi aduce legea nouă privind eficienţa energetică?
Corneliu Rădulescu: Un element de noutate din lege îl constituie faptul că a fost introdusă obligativitatea autorităţilor publice de a avea un manager energetic pentru că, la ora actuală, colectivităţile devin din ce în ce mai importante din punct de vedere al consumurilor şi, în primul rând, pentru că varietatea consumurilor de energie din cadrul unei localităţi este foarte mare: avem sistemul de alimentare cu apă, sistemul de iluminat public, sistemul de transport public, sistemul centralizat de încălzire, apoi avem consumul locuinţelor. Toate aceste sisteme vor trebui eficientizate de către managerul energetic.
Apreciez că este un punct foarte important din noua legislaţie aşa cum în 2002 România a fost printre primele ţări din Europa Centrală şi de Est care a introdus noţiunea de manager energetic în industrie. Acum mai facem un pas înainte din punct de vedere al inovaţiei cu acest manager energetic la nivelul autorităţilor locale din oraşele cu peste 20.000 de locuitori.
Reporter: Concret, ce obligaţii au acum autorităţile locale?
Corneliu Rădulescu: În primul rând, a fost introdusă obligativitatea ca autorităţile locale care au peste 5.000 locuitori să aibă un program de eficienţă energetică. Pentru cele de peste 20.000 de locuitori avem obligativitatea de a avea un manager energetic, iar pe de altă parte există şi vechea obligativitate a unui oraş de a avea un program de eficienţă energetică. Important este ca toate oraşele să ducă la îndeplinire acest program de eficientizare a consumurilor.
Astfel, sarcina de monitorizare a ANRE în următoarea perioadă va fi foarte grea. Autoritatea va trebui să continue supravegherea atentă a agenţilor economici care consumă peste 1000 tone echivalent petrol pe an, în contextul discuţiilor privind anumite facilităţi care le pot fi date în schimbul realizării unor investiţii, dar şi să analizeze atent programele de eficienţă energetică ale autorităţilor locale.
Noi încercăm, mai ales că ANRE are şi oficii teritoriale, să acordăm un sprijin deosebit autorităţilor locale, la fel cum îl acordăm şi tuturor categorii de consumatori.
Menţionez că în noua lege a energiei există prevederi clare de consiliere şi consultanţă pentru IMM-uri, care trebuie sprijinite în demersul lor de a-şi reduce consumul de energie. Trebuie să convingem IMM-urile să îşi facă audituri energetice şi să le prezentăm avantajele unor astfel de măsuri.
O altă atribuţie importantă a Departamentului pentru eficienţă energetică este supravegherea pieţei echipamentelor electrocasnice. Uniunea Europeană a emis o serie de reglementări privind etichetarea energetică şi proiectarea ecologică. ANRE are şi această sarcină de a supraveghea piaţa electrocasnicelor şi, în plus, o greutate în această supraveghere a pieţei este faptul că prin noile reglementări eşti obligat să achiziţionezi de pe piaţă echipamente pe care să le trimiţi la testare în laboratoare din străinătate. Ceea ce înseamnă o cheltuială importantă. Va trebui să vedem cum putem implementa mai bine noile reglementări din domeniu, care ne obligă să verificăm că electrocasnicele de pe piaţă să fie în conformitate 100% cu documentaţiile tehnice.
Reporter: Practic, de la 1 iulie, trebuie să aplicăm prevederile Directivei. Autorităţile locale şi centrale au obligaţia ca în fiecare an să reabiliteze termic 3% din clădirile publice. Care este planul de acţiune în perioada următoare?
Corneliu Rădulescu: Trebuie să facem strategia naţională pe trei ani. Se numeşte plan naţional de acţiune, care ar fi trebuit să fie gata în aprilie. Dar se pare că va fi finalizat în iulie. Problema strategiilor constă în aplicarea nu realizarea lor.
A reabilita 3% din clădirile publice anual nu este nici ieftin şi nici simplu. Eu cred că aici rolul companiilor tip ESCO este foarte important. În Statele Unite ale Americii, 80% din afacerile companiilor ESCO se petrec în sectorul public, pentru clădiri publice. La noi, aceste companii ar putea, într-adevăr, găsi o piaţă foarte bună de activitate pe segmentul imobilelor din patrimoniul public.
Vom vedea şi ce se poate reabilita, în funcţie de bugetele care vor fi alocate. Personal, mărturisesc că aş fi fericit dacă România ar face şi 2% sau 2,5% din aceste clădiri pe an.
Reporter: Practic, la finalul lui 2015, dacă nu avem reabilitate 3% din clădirile publice, ce sancţiuni riscăm?
Corneliu Rădulescu: Nu sunt stipulate sancţiuni. Legea şi directiva doar prevăd această obligaţie a autorităţilor centrale şi locale.
Reporter: Se ştie câte clădiri publice trebuie reabilitate?
Corneliu Rădulescu: Din ultimele discuţii cu cei de la Ministerul Dezvoltării înţeleg că există o listă a acestor imobile cu suprafeţele lor, care va fi inclusă în planul naţional de acţiune şi strategiile aferente. Vorbim doar de clădirile administraţiei publice centrale.
În Directivă se precizează că Administraţia publică locală trebuie încurajată să aplice măsuri de eficienţă energetică. Trebuie să menţionez că multe primării s-au mişcat până acum destul de bine vizavi de patrimoniul lor de clădiri (şcoli, spitale, etc). Multe sunt reabilitate şi modernizate.
Spitalele şi şcolile pot reprezenta un obiectiv extrem de important în procesul de reabilitare termică pentru companiile de tip ESCO.
Reporter: Numai partea de clădiri ale administraţiei locale şi centrale ce trebuie reabilitate şi eficientizate energetic reprezintă o piaţă de câteva miliarde de euro.
Corneliu Rădulescu: Aşa este. Dar nu trebuie să se facă aceeaşi greşeală de acum câţiva ani cu reabilitarea sistemelor de încălzire centralizate, care se oprea la uşa blocului. Dacă nu se merge cap-coadă cu implemetarea măsurilor de eficienţă, nu vom obţine rezultate. După cum ştiţi, reabilitarea unei clădiri nu presupune doar izolarea termică şi montarea de geamuri termopan, ci şi refacerea instalaţiilor de încălzire, a hidroizolaţiilor şi izolării subsolului.
Reabilitarea sistemelor de încălzire trebuie făcută pe tot lanţul, de la producţie, distribuţie şi furnizare, până la sistemul din locuinţe, în cazul în care căldura este livrată în sistem centralizat. Un imobil trebuie să consume cât mai puţină energie posibil.
Cele mai mari pierderi de energie sunt la consumatorul final. De aceea reabilitarea corectă a unei clădiri duce la economii importante de energie.
Reporter: Transportul public are un potenţial de economisire foarte mare. La fel şi iluminatul.
Corneliu Rădulescu: Aşa este. Sunt oraşe care şi-au redus şi cu 60% factura pentru iluminatul public după eficientizare.
Reporter: Dar puţine localităţi s-au uitat până acum atent la câte economii pot face dacă modernizează sistemul de iluminat public.
Corneliu Rădulescu: Aici intervine managerul energetic. El trebuie să conducă în mod eficient astfel încât autoritatea locală respectivă să facă o economie la factura de energie. Un manager energetic trebuie să eficientizeze, dar să şi administreze eficient consumul energetic.
Astfel, la nivelul autorităţii locale, el trebuie să facă o strategie de management energetic integrat. Trebuie să vezi unde poţi face economii ca să prioritizezi lucrările în funcţie de ce buget ai. Poate nu este nevoie de foarte multe investiţii. Vezi ce poţi face în prima fază cu puţini bani. De exemplu poţi să faci iluminatul public pentru un cartier, ca să vezi ce economii înregistrezi. Apoi te poţi uita la transportul în comun ca să vezi dacă sunt trasee prost gândite, dacă semaforizarea este corespunzătoare sau dacă trebuie cumpărate autobuze şi tramvaie noi. La sistemul centralizat de încălzire, este nevoie de o analiză similară.
Reporter: De când ar fi trebuit ca municipiile şi oraşele mari să aibă planurile de eficientizare?
Corneliu Rădulescu: Legislaţia din 2008 prevede întocmirea acestor planuri. Şi legea actuală le-a preluat ca obligativitate. Municipiile mari şi-au făcut datoria. Şi Bucureştiul are strategie de eficienţă energetică.
Reporter: Au început să le aplice?
Corneliu Rădulescu: Da. După desfiinţarea ARCE, ne-a fost greu să urmărim implementarea. Marea problemă a Bucureştiului este sistemul centralizat de încălzire. Din informaţiile pe care le avem, s-a investit în Bucureşti. Poate trebuie regândit managementul.
Reporter: România are un potenţial enorm de economisire la nivelul blocurilor, respectiv 35% din costurile cu energia reabilitarea este executată corect. Ce prevede directiva pentru proprietarii de locuinţe?
Corneliu Rădulescu: Nu există obligaţii pentru proprietarii privaţi. Facturile ard la buzunare şi oamenii iau deja măsuri de economisire.
Reporter: S-a discutat posibilitatea ca furnizorilor de energie şi gaze să li se impună obligaţii de reducere a consumului la clienţi finali. Ce prevede noua lege a eficienţei la acest capitol?
Corneliu Rădulescu: Articolul 7 din directiva europeană oferă două posibilităţi: furnizorii să desfăşoare acţiuni de eficientizare la consumatorii finali, adoptarea de politici alternative, respectiv programe sectoriale, reabilitarea clădirilor, susţinerea activităţii ESCO, contracte de performanţă etc.
În general, orice obligaţie de eficientizare la consumatorul final pe care o impui furnizorilor se regăseşte sub formă de costuri suplimentare în facturi. Sunt ţări care practică această schemă sub formă de certificate albe. Anglia, de exemplu, pune mare accent pe locuinţe. Schema lor de obligaţii prevede ca 40% din economia de energie să provină de la locuinţele persoanelor cu venituri reduse. În alte ţări, furnizorii îţi montează becuri economice sau îţi dau o parte din bani pentru electrocasnicele cu consum redus de energie.
România a adoptat varianta măsurilor alternative pentru că tot ce înseamnă schemă de obligaţii se regăseşte în facturi. Ori, în condiţiile actuale în care se liberalizează piaţa energiei şi a gazelor şi ai costuri suplimentare cu certificatele verzi şi bonusul pentru cogenerare, ar fi fost o problemă să mai aduci creşteri de tarife.
Acum, Eurostat spune c[ 40,3% din populaţia României este la pragul saraciei. Procentul este foarte mare. Aşa că s-a decis adoptarea măsurilor alternative, pentru care există alte soluţii de finanţare.
Practic, orice măsură de eficienţă este profitabilă dacă se face la un nivel de stabilitate a tarifelor. Reduci consumul prin investiţii în eficienţă şi ai siguranţa, dacă preţurile sunt stabile, că-şi recupereţi investiţia într-un anumit orizont de timp.
Şi în cazul în care preţurile cresc, economisrea energiei este o soluţie pentru că valoarea facturii finale rămâne constantă. Prin eficientizare te poţi menţine la un nivel suportabil al facturii.
Aşa că trebuie să reabilităm clădirile, să avem mijloace economice de transport, să eficientizăm sistemul centralizat de încălzire.
Reporter: Vă mulţumesc!
Politica naţională de eficienţă energetică defineşte obiectivele privind îmbunătăţirea eficienţei energetice, ţintele indicative de economisire a energiei, măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice aferente, în toate sectoarele economiei naţionale cu referiri speciale privind:
a) introducerea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsură şi control, precum şi a sistemelor de gestiune a energiei, pentru monitorizarea, evaluarea continuă a eficienţei energetice şi previzionarea consumurilor energetice;
b) promovarea utilizării la consumatorii finali a echipamentelor şi aparaturii eficiente din punct de vedere energetic, precum şi a surselor regenerabile de energie;
c) reducerea impactului asupra mediului a activităţilor industriale şi de producere, transport, distribuţie şi consum al tuturor formelor de energie;
d) aplicarea principiilor moderne de management energetic;
e) acordarea de stimulente financiare şi fiscale, în condiţiile legii;
f) dezvoltarea pieţei pentru serviciile energetice.
Societatea de servicii energetice de tip ESCO este o persoană juridică sau fizică autorizată care prestează servicii energetice şi/sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în cadrul instalaţiei sau incintei consumatorului şi care, ca urmare a prestării acestor servicii şi/sau măsuri, acceptă un grad de risc financiar. Plata pentru serviciile prestate este bazată, integral sau parţial, pe îmbunătăţirea eficienţei energetice şi pe îndeplinirea altor criterii de performanţă convenite de părţi.
Serviciul energetic este activitatea care conduce la un beneficiu fizic, o utilitate sau un bun obţinut prin utilizarea eficientă a energiei cu o tehnologie şi/sau o acţiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activităţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe bază contractuală şi care, în condiţii normale, conduce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice şi/sau a economiilor de energie primară verificabilă şi care poate fi măsurată sau estimată.
Managerul energetic este o persoană fizică sau juridică prestatoare de servicii energetice atestată în condiţiile legii, al cărei obiect de activitate este organizarea, conducerea şi gestionarea proceselor energetice ale unui consumator.
Rolul clădirilor aparţinând organismelor publice:
- În limita bugetelor anuale, 3% din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite pentru asigurarea climatului interior, deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală se renovează anual pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică prevăzute în Cap. IV - Cerinţele de performanţă energetică a clădirilor - din Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată.
- Procentul de 3% se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu suprafaţe utile totale de peste 500 mp deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală, care, la datade 1 ianuarie a fiecărui an, nu îndeplinesc cerinţele minime de performanţă energetică stabilite în temeiul art. 4 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor.
- După 9 iulie 2015, pragul de 500 mp suprafaţă utilă totală a clădirii este redus la 250 mp.
Auditul energetic este procedura sistematică al cărei scop este obţinerea unor date/informaţii corespunzătoare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operaţiuni sau instalaţii industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, identificarea şi cuantificarea oportunităţilor rentabile de economisire a energiei şi raportarea rezultatelor.
Auditorul energetic - persoana fizică sau juridică atestată/autorizată în condiţiile legii care are dreptul să realizeze audit energetic la consumatori. Auditorii energetici persoane fizice îşi desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sauangajaţi ai unor persoane juridice, conform legislaţiei in vigoare.
Organismele publice, inclusiv cele organizate la nivel regional şi local, precum şi organismele care se ocupă de locuinţele sociale reglementate de dreptul public, sunt încurajate, potrivit competenţelor şi structurilor administrative ale acestora:
a) să adopte un plan de eficienţă energetică, de sine stătător sau ca parte a unui plan general privind clima sau mediul, care să conţină obiective şi acţiuni specifice privind economia de energie şi eficienţa energetică, în vederea respectării rolului de exemplu al clădirilor administraţiei publice centrale;
b) să pună în aplicare un sistem de gestionare a energiei, inclusiv audituri energetice;
c) să utilizeze, după caz, societăţi de servicii energetice şi contracte de performanţă energetică pentru a finanţa renovările şi a implementa planurile de menţinere sau de îmbunătăţire a eficienţei energetice pe termen lung.
În vederea realizării unui consum energetic eficient în clădiri, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitatea acestuia de autoritate competentă în domeniul construcţiilor, efectuează analize şi elaborează strategii, promovează politici publice şi legislaţie specifică, iniţiază şi monitorizează programe privind creşterea eficienţei energetice în clădiri.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice colaborează cu Departamentul pentru Eficienţă Energetică, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, Departamentul pentru Energie, universităţi tehnice şi arhitectură şi institute de cercetare şi de proiectare, în vederea furnizării de către acestea a datelor şi informaţiilor pe care le deţin în domeniul eficienţei energetice.
Autorităţile administraţiei publice implementează programe anuale de creştere a eficienţei energetice în clădiri.
În vederea realizării de economii de energie în rândul consumatorilor, în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020 noua lege a eficienţei energetice stipulează că se adoptă măsuri de politică de eficienţă energetică care au ca obiectiv obţinerea unor economii, în fiecare an, de 1,5% din volumul vânzarilor anuale de energie către consumatorii tuturor distribuitorilor sau tuturor furnizorilor de energie ca volum, calculate ca medie pe perioada de 3 ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013:
-reglementări sau acorduri voluntare care conduc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic şi care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;
-susţinerea dezvoltării societăţilor de servicii energetice de tip ESCO;
-constituirea unui fond specializat pentru investiţii în eficienţă energetică;
-sisteme şi instrumente de finanţare sau stimulente fiscale care duc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic şi care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali.
Contractul de performanţă energetică este un acord contractual între beneficiarul şi furnizorul unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, verificată şi monitorizată pe toată perioada contractului, prin care cheltuieile cu investiţiile referitoare la măsura respectivă sunt plătite proporţional cu un nivel al îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare.
Conform definiţiei din lege, instrumente financiare pentru economii de energie sunt orice instrument financiar, precum fonduri, subvenţii, reduceri de taxe, împrumuturi, finanţare de către terţi, contracte de performanţă energetică, contracte de garantare a economiilor de energie, contracte de externalizare şi alte contracte de aceeaşi natură care sunt disponibile pe piaţă, de către instituţiile publice sau organismele private pentru a acoperi, parţial sau integral, costul iniţial al măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice.
