Fosta bancă Marmorosch Blank se transformă în cel mai luxos hotel din Capitală
Piaţa Imobiliară / 09 aprilie 2021
Gerhard Erasmus
Cu o investiţie de 42 de milioane de euro, compania lituaniană Apex Alliance şi-a propus să readucă la viaţă şi să transforme fosta bancă Marmorosch Blank într-un hotel de cinci stele sub brandul Autograph by Marriott.
Palatul Marmorosch Blank, încărcat de istorie şi valoare arhitecturală, este un proiect unic şi inedit, diferit de investiţiile de până acum ale Apex Alliance.
Fostul sediul al Marmorosch Blank, una dintre celei mai vechi bănci româneşti, rămasă în paragină a avut nevoie de o restaurare şi consolidare atentă fiind încadrat drept monument istoric.
Gerhard Erasmus, CEO Apex Alliance Hotel Management, ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre aşteptările pe care compania le are odată cu deschiderea noului hotel, despre dificultăţile întâmpinate, dar şi despre cum s-a schimbat industria hotelieră în pandemie.
(Interviu cu Gerhard Erasmus, CEO Apex Alliance Hotel Management)
Reporter: La cât s-a ridicat investiţia pentru transformarea Marmorosch Blank în Autograph by Marriott şi ce ne puteţi spune despre acest proiect?
Gerhard Erasmus: Marmorosch Blank este un proiect unic, nu am mai dezvoltat nimic asemănător în Europa. Sigur, am mai recondiţionat clădiri şi am construit hoteluri, dar nimic de această importanţă. Acesta este cu siguranţă cel mai amplu proiect al Apex Alliance.
Investiţia pentru acest proiect s-a ridicat la valoarea de 42 de milioane de euro. A presupus un efort din partea noastră fiind un momument istoric. A avut nevoie de consolidare şi restaurare, iar interiorul a trebuit, practic, reconstruit pentru compartimentarea camerelor de hotel.
Hotelul, care va fi sub brandul Autograph by Marriott, va dispune de 217 camere de categorii diferite. Vom avea un mix de camera standard, superioare, camera cu terasă şi apartamente. Toate cu tavane înalte şi geamuri mari, datorită arhitecturii clădirii. De asemenea, vom avea patru săli dedicate evenimentelor şi conferinţelor, un restaurant, o zonă foarte mare şi încăpătoare de lobby lounge şi bar, dar şi o sală de fitness şi un centru SPA. În plus, fostul seif al băncii a fost transformat într-un bar. Uşa seifului va fi păstrată, la fel şi toate cutiile de depozitare care înconjoară încăperea şi care încă au încuietori şi chei funcţionale.
Reporter: Când îşi va deschide porţile noul hotel?
Gerhard Erasmus: Nu avem încă o dată fixă. Ca în orice astfel de proiect pot exista întârzieri, dar planul nostru prevede ca lucrările să se finalizeze şi să deschidem noul hotel la mijlocul lunii iunie.
Reporter: Care sunt aşteptările odată cu deschiderea noului Autograph by Marriott?
Gerhard Erasmus: Ne-am propus să fim cel mai bun hotel din Bucureşti şi din România. Atât unicitatea proiectului, cât şi parteneriatul cu Marriott presupun anumite lucruri pe care nu le regăseşti în alte hoteluri. Este brandul nostru, iar colecţia Autograph este un brand de lux, un brand premium. Trebuie să găseşti şi elementul de personalitate pentru fiecare proiect. De exemplu, Marmorosh va deveni un brand în sine astfel că trebuie să definim şi să stabilim standardele şi punctele care îl diferenţiază în piaţă şi pe care clienţii le vor experimenta încă de la intrarea pe uşa hotelului şi pe toată durata şederii. Totul, de la ceea ce primeşti la recepţie, de exemplu o monedă pe care o poţi grava sau, dacă eşti client VIP, vei primi o cheie a unei cutii de depozitare din barul-seif unde vei găsi o experienţă în oraş. Cu această cheie oaspeţii vor avea acces la vizite la muzee, participări la concerte, asta desigur odată ce lucrurile îşi vor relua cursul normal. Tot ce va trebui să faci va fi să arăţi această cheie pentru a avea acces gratuit la astfel de experienţe.
Totodată, hotelul va spune povestea fostei bănci Marmorosh şi istoria clădirii din epoca de aur şi conexiunea cu cultura franceză. Toate acestea vor fi vizibile în detaliile din întregul hotel.
Reporter: Cât de dificilă a fost transformarea fostei bănci Marmorosh Blank în hotelul Autograph by Marriott?
Gerhard Erasmus: A fost un proiect foarte dificil, diferit faţă de ce am realizat noi până acum. Ne-am dorit să păstrăm istoria a ceea ce a fost, am lucrat cu autorităţile din România şi diferite etităţi, fiind vorba de o clădire-monument istoric. Am îndeplinit toate cerinţele autorităţilor, am păstrat faţada istorică a clădirii. Sigur că aceste lucruri au venit la pachet şi cu diferite dificultăţi pentru că a presupus restaurarea unei clădiri care nu a fost întreţinută şi a rămas goală timp de mulţi ani. O altă provocare a fost şi îmbinarea cerinţelor de restaurare şi transformarea, totodată, a clădirii dintr-o bancă istorică într-un hotel modern. A fost nevoie să recompartimentăm întreaga clădire. Interiorul băncii a trebuit reconstruit aş putea spune. Cam o treime din clădire, partea istorică, a fost recondiţionată, iar interiorul a fost reconstruit. Am încercat să păstrăm elementele existente, astfel că recepţia este intrarea istorică a clădirii, am păstrat podelele, care au avut nevoie de recondiţionare, bineînţeles, avem aceste tavanuri înalte şi alte elemente arhitecturale pe care le-am păstrat şi care conferă unicitate clădirii. A fost cu adevărat un proiect complex care a presupus efort şi implicare.
Reporter: Aţi reuşit să găsiţi specialişti pentru restaurarea clădirii în ţara noastră?
Gerhard Erasmus: Unul dintre lucrurile fascinante pentru noi a fost să descoperim cât de mulţi oameni talentaţi şi specializaţi pe partea de restaurare sunt în România. Toţi lucrătorii care au contribuit la transformarea băncii în hotel sunt români, inclusiv cei care s-au ocupat de restaurarea manuală. Totul, de la restaurare, la lucrările în lemn, în sticlă, totul, a fost făcut cu mâna, toată restaurarea istorică, de asemenea. A fost un proiect de dimenisuni mari, a fost nevoie să restaurăm toată faţada, toată structura clădirii de asemenea. Este un proiect extrem de interesant şi mă bucur că am găsit aici specialişti care ne-au ajutat să readucem la viaţă această clădire istorică.
Reporter: Au existat întârzieri ale lucrărilor din cauza pandemiei?
Gerhard Erasmus: Pandemia a avut impact şi asupra noastră, desigur. Am avut şi câteva cazuri de infectare în rândul lucrătorilor şi acest lucru a afectat într-o anumită măsură desfăşurarea activităţii. Întârzierile cele mai frecvente au fost cauzate însă proiectul în sine. Atunci când lucrezi la o clădire monument istoric te confrunţi cu situaţii neprevăzute, descoperi, de exemplu, pereţi istorici de care nu ştiai că există şi eşti nevoit să chemi autorităţile. Toate aceste evenimente au contribuit la întârzierea proiectului, dar aşa se întâmplă de fiecare dată. Nu este un lucru neobişnuit având în vedere că ne aflăm în partea istorică a oraşului. Aşa s-a întâmplat şi când am lucrat la Hilton Garden Inn şi Moxy, dar şi în alte oraşe în care am construit.
Reporter: Ce estimări aveţi legat de reluarea turismului?
Gerhard Erasmus: Trebuie să fim realişti, iar eu spun despre mine că sunt un raţional-optimist, deşi sunt optimist rămân totuşi raţional. Ne uităm la tendinţe, la studiile efectuate pe toate pieţele şi suntem încrezători că vara aceasta va fi mai bună decât vara anului trecut. De asemenea, cred că începând cu luna septembrie vom putea observa o uşoară revenire. Sunt sigur că pe partea de business mai ales lucrurile se vor îmbunătăţii, iar ţările din Europa vor începe să fie mai deschise şi se va putea călătorii. Nu cred însă că vom vedea o recuperare totală până în 2023, poate chiar 2024. Dar cred că din 2023 lucrurile vor arăta mai bine.
Reporter: Anul 2020 a venit cu multe provocări mai ales pentru industria ospitalităţii. Cum a fost pentru Apex Alliance?
Gerhard Erasmus: A fost într-adevăr un an foarte dificil, dar noi am reacţionat foarte rapid la situaţia respectivă. Am închis toate hotelurile din 18 martie 2020 şi până la finalul lui mai. Acum vedem că lucrurile încep să se reia. În Lituania, de exemplu gradul de ocupare a ajuns cam la 30-40%, iar în România acesta este la 20-30%, cu excepţia hotelului Hilton Garden Inn Bucharest Airport care pot spune că merge excepţional în această perioadă şi ne bucurăm să vedem această revenire.
Reporter: Aveţi alte planuri de investiţii în România?
Gerhard Erasmus: Noi suntem, în principal, o companie de management hotelier astfel că ne bucură să ne implicăm în managementul altor hoteluri şi suntem deschişi să găsim astfel de oportunităţi. Există câteva oportunităţi pe această parte, dar nu pot confirma nimic încă. În termeni de dezvoltare nu cred că vom mai dezvolta noi înşine noi hoteluri în România momentan, doar dacă intrăm într-o formă de perteneriat. În prezent ne axăm şi investim pe piaţa din Italia unde avem mai multe proiecte.
Reporter: Consideraţi că mai este loc pe piaţa din ţara noastră sau mai este nevoie de alte hoteluri având în vedere că numărul turiştilor nu este atât de mare ca în alte ţări europene?
Gerhard Erasmus: Filozofia mea sună cam aşa: cu cât sunt mai multe hoteluri într-o piaţă, cu atât mai bine acţionează acestea ca ambasadori pentru o destinaţie. Când vorbim despre o destinaţie, dacă ai hoteluri bune şi servicii bune, iar oamenii vin şi se cazează aici, hotelul devine un ambasador pentru destinaţie şi schimbă persepectiva oamenilor legat de investiţii. Cred că noi ca industrie hotelieră suntem un catalist pentru investiţii. Cu cât mai mulţi investitori vin în ţară, cu atât mai mulţi turişti ajung în ţară. Astfel de lucruri s-au petrecut în Budapesta şi Praga, care în trecut, acum 30 de ani, nu erau diferite faţă de Bucureşti. Cred că pentru Bucureşti nu există decât oportunităţi să devină mai bun. Noi ne uităm la credibilitatea acestei zone, avem trei hoteluri pe aceeaşi stradă şi creştem astfel calitatea acestei părţi a oraşului, o facem mai atractivă chiar şi pentru localnici.
Reporter: Vă mulţumesc!
Banca Mormorosch Blank a fost sediul uneia dintre cele mai vechi şi mai importante instituţii financiare din România. Începuturile ei sunt plasate în anul 1848, când Iacob Marmorosch, negustor de coloniale şi alte produse de import de pe strada Blănari din Bucureşti, a intrat în activitatea cu operaţiuni financiare, prin acordarea de împrumuturi. Partea de activitate bancară a fost îndrumată de Iacob Löbel, unul din marii finanţişti ai vremii, ajuns apoi directorul sucursalei Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol. După retragerea acestuia din urmă din activitate în anul 1863, locul lui a fost luat de tânărul Mauriciu Blank, recent întors de la studii comerciale şi financiare din străinătate. Din această tovărăşie a rezultat banca Marmorosch-Blank care s-a dezvoltat continuu şi a avut la rândul său un rol decisiv în dezvoltarea industriei româneşti începând cu ultimul sfert al veacului al XIX-lea.
Palatul Marmorosch Blank a fost construită de Iacob Marmorosch între anii 1915 şi 1923. Istoria băncii este strâns legată de criza mondială din anii "30, dar şi de romanul lui Marin Preda, "Moromeţii".
Palatul Băncii Marmorosch Blank, aflat pe strada Doamnei, nr. 4, chiar lângă Banca Naţională, a fost proiectat de arhitectul Petre Antonescu şi a fost construit într-un stil neoromânesc care îmbină mai multe tendinţe: bizantine, gotice, dar şi moldoveneşti. În interior, palatul este decorat în stilul Art Nouveau şi Art Deco.
Petre Antonescu a făcut studii la Paris şi a fost discipol al lui Ion Mincu, ulterior devenind profesor la Şcoala de Arhitectură. A fost unul din cei mai renumiţi arhitecţi ai epocii şi unul dintre principalii promotori al stilului neoromânesc. El a fost autorul mai multor proiecte de edificii publice şi de locuinţe care ilustrează sintetizarea unor elemente preluate din arhitectura românească veche.
Sediul Băncii Marmorosch, Blank & Co. este una dintre cele mai reprezentative creaţii ale acestui stil, alături de alte clădiri publice proiectate de arhitect, precum actualul sediu al Primăriei Municipiului Bucureşti, Primăria din Craiova, Gara Fluvială şi Catedrala din Galaţi, Palatele de justiţie din Buzău şi Botoşani.
Criza mondială din anii 1929-1933 a avut repercusiuni grave şi asupra vieţii bancare de atunci. Împreună cu alte instituţii bancare importante, Banca Marmorosch, Blank & Co. a încetat plăţile, iar deponenţii şi-au pierdut banii. Situaţia a fost reversibilă şi odată cu înviorarea economiei, banca s-a refăcut, continuând activitatea până la momentul naţionalizării, în anul 1949.
Istoria băncii este legată şi de personajul principal din "Moromeţii". Din romanul lui Marin Preda aflăm că Ilie Moromete a primit din partea sucursalei judeţene a băncii Marmorosch-Blank înştiinţarea că are de restituit un împrumut de 5.000 lei plus dobânda. În caz de nerestituire, banca atrăgea atenţia că se va folosi de formele legale pentru a intra în posesia banilor. Era vorba de titlul de proprietate asupra pământului pe baza căruia banca acordase suma.
Clădirea a trecut în proprietatrea Apex Alliance, de la firma Doamnei Imobiliare, deţinută printre alţi asociaţi şi de firma Băneasa Developments, prin care omul de afaceri Puiu Popoviciu a dezvoltat complexul comercial Băneasa. Imobilul a făcut obiectul unui litigiu dintre BNR, BRD, Ministerul Finanţelor Publice şi firma Doamnei Imobiliare. BRD ar fi cumpărat clădirea din strada Doamnei, de la nr. 2-6, în 2004 de la RAAPPS cu 737.000 de euro şi a vândut-o apoi în 2007 firmei Doamnei Imobiliare SRL cu 10,5 milioane de euro. Anterior însă, clădirea Marmorosch Blank a fost achiziţionată de BNR după falimentul băncii comerciale din anii "30, iar în cele din urmă a fost vândută de către RAAPPS. BNR a revendicat imobilul, însă după 7 ani de procese, în 2014, instanţa a respins cererea.
