Investiţiile pentru reabilitarea staţiei de epurare şi a sistemului de colectare vor totaliza aproape o jumătate de miliard de euro
După ce vreme de 550 de ani Bucureştiul s-a extins în continuu şi, implicit, a poluat apele Dâmboviţei din ce în ce mai mult, lucrurile sunt pe cale să se schimbe. În câteva luni urmează să fie dată în folosinţă prima fază a staţiei de epurare a apelor uzate de la Glina, cel mai mare proiect de mediu din ţară, care va deservi metropola bimilionară.
Municipiul Bucureşti are un sistem unitar de canalizare, proiectat să colecteze apele reziduale urbane, atât cele casnice şi industriale, cât şi cele pluviale. Apele reziduale colectate din reţeaua oraşului sunt descărcate netratate în râul Damboviţa, producând o poluare deosebită în aval de Bucureşti şi mai departe în Argeş şi Dunăre.
Proiectul iniţial al staţiei a fost elaborat în perioada 1983-1985, iar lucrările au început înainte de 1989. În 1990 au fost sistate, pentru a fi reluate temporar de către Regia Regională de Apă Bucureşti în 1996. De abia în 2001-2002 au început discuţiile cu Comisia Europeană pentru reluarea studiului de fezabilitate aferent staţiei de epurare. De altfel, realizarea obiectivului era inclusă în condiţiile de mediu din Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană. Astfel, în 2004 a fost finalizată şi trimisă la Bruxelles aplicaţia de finanţare pentru fondurile ISPA. Prin acest demers a fost obţinută o finanţare nerambursabilă reprezentând 65% din valoarea aferentă primei faze de construcţie, de 108,4 milioane euro, la care se adaugă cheltuielile neeligibile, ne-a declarat doamna Sanda Trăşculescu, manager de proiect şi şef Unitate Implementare Proiect, din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, beneficiarul staţiei de epurare.
Pentru cofinanţarea proiectului, Primăria Municipiului Bucureşti a angajat două credite cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), totalizând 35 milioane euro. De asemenea, contribuţia de la bugetul de stat a fost de aproximativ 2,9 milioane euro. Cheltuielile neeligibile, incluzând TVA şi alte taxe, sunt plătite din bugetul local al Primăriei. "TVA se aplică doar la creditele BEI şi BERD, deoarece am reuşit să obţinem o scutire de TVA în decembrie 2006 pentru finanţarea ISPA şi cea de la bugetul de stat", precizează doamna Trăşculescu.
Contractul de lucrări, în valoare de 83 milioane euro, a fost semnat cu societatea mixtă Aktor S.A. - Athena S.A. în decembrie 2006. Contractul cuprinde antreprenoriat, proiectare şi execuţie. Constructorul avea posibilitatea, de exemplu, să demoleze toate construcţiile anterioare şi să facă o staţie nouă sau să le reabiliteze şi consolideze. Alegerea constructorului a fost să folosească o parte din clădirile existente la predarea amplasamentului, în martie 2007, explică şeful Unităţii Implementare Proiecte.
Implementarea proiectului se face cu sprijinul a doi consultanţi: consorţiul format din Sweco International AB - Halcrow Group Ltd. - Sogreah Consultants s.a.s., însărcinat cu implementarea contractului de asistenţă tehnică pentru managementul proiectului, respectiv consorţiul format din Jacobs GIBB Ltd. - Fichtner GmbH & Co.- Placenter Ltd., responsabil de supervizarea lucrărilor. Contractele de consultanţă au fost încheiate în noiembrie 2006, potrivit sursei citate.
Comuna Glina va beneficia de reţele de alimentare cu apă şi canalizare
Staţia de epurare a apei este amplasată în comuna Glina, din judeţul Ilfov, pe o suprafaţă totală de 114 hectare. Pentru prima fază a proiectului este disponibilă o suprafaţă de 72 hectare, aflată în proprietatea Primăriei Municipiului Bucureşti. Pentru faza a doua, sunt prevăzute alte 42 hectare adiacente primului lot, puse la dispoziţie de Primăria Comunei Glina, cu care Primăria Capitalei a încheiat un contract de asociere. De altfel, în urma implementării primei faze, Comuna Glina va beneficia de o reţea nouă de apă şi canalizare în cele trei sate: Glina, Căţelu şi Manolache, obiectiv prins în memorandumul de finanţare.
Canalizarea şi alimentarea cu apă în comuna Glina sunt în prezent aproape finalizate. Lungimea reţelei de alimentare cu apă va fi de 24 km, iar canalizarea de 30 km. La acestea se adaugă trei staţii de pompare apă şi trei de pompare canalizare. "Reţeaua va fi predată Primăriei Glina, dar va trebui ca aceasta să aibă un operator", precizează doamna Sanda Trăşculescu.
Proiectul iniţial a fost regândit pentru îndeplinirea standardelor actuale
Staţia de epurare de la Glina va ajunge la capacitate maximă prin finalizarea fazei a doua a construcţiei: "Nu s-a pus problema să nu realizăm şi faza a doua, deoarece proiectul a fost gândit astfel, atât din cauza fiananţării, cât şi pentru a da cât mai repede în funcţiune linia I a staţiei. Chiar dacă am fi avut sutele de milioane de euro necesare pentru a construi totul concomitent, dura mai mult până la punerea în funcţiune. Cel mai bine este să facem linia I şi, pe baza performanţei acesteia, să dimensionăm linia a doua pentru epurarea diferenţei de debit. Linia I va prelua 10 mc pe secundă din debitul actual, iar după decantarea primară, 5 mc vor fi trataţi inclusiv terţiar, prin eliminarea fosforului. În ultimii ani, în urma măsurătorilor efectuate atât de Apa Nova, cât şi de constructori, s-a observat că au crescut încărcările din apa uzată, deoarece au scăzut debitele. Atunci s-a convenit cu Comisia Europeană pentru amendarea memorandumului de finanţare astfel încăt să realizăm şi treaptă terţiară pentru 5 mc pe secundă, deşi aceasta era prevăzută iniţial pentru faza a doua a proiectului. S-au făcut economii din procesul de licitaţie, pe care le folosim acum pentru realizarea treptei terţiare, iar o parte la lucrările neprevăzute care au mai apărut", explică doamna Trăşculescu.
Conform domniei sale, din punct de vedere tehnic, etapa I cuprinde următoarele lucrări de investiţii: reabilitarea şi completarea liniei apei existente; reabilitarea şi completarea liniei de nămol; realizarea unor bazine de stocare a debitelor pluviale excedentare; desfiinţarea tuturor construcţiilor aflate în stare avansată de uzură şi degradare; respectiv realizarea unui sistem de alimentare cu apă şi canalizare în comuna Glina.
Din ceea ce exista anterior reluării lucrărilor la staţia de epurare, s-au păstrat, de exemplu decantoarele primare, care au fost însă modernizate, jgheabul de deversare a apei a fost complet refăcut, de asemenea conurile şi conductele din interior au fost refăcute. Au fost păstrate bazinele de aerare, care însă au fost consolidate, iar pereţii au fost înălţaţi. S-a păstrat şi turnul de acces la digestoare, care a fost consolidat. Decantoarele secundare, de formă circulară, au fost demolate, şi s-au construit bazine secundare noi, de formă dreptunghiulară. Pe de altă parte sunt şi construcţii noi, precum clădirea de deshidratare a nămolului, cea de cogenerare, posturile de transformare.
"Toate expertizele şi lucrările de consolidare au fost făcute conform noului cod seismic, din 2006. Noile construcţii sunt obligatoriu proiectate după acest cod, însă consolidarea celor vechi se putea face şi pe codul precedent. Am considerat totuşi că trebuie să avem acelaşi standard şi pentru acestea", subliniază doamna Trăşculescu.
În privinţa viabilităţii proiectului de la care s-a pornit în anii 1980, domnia sa menţionează că procesul tehnologic în sine nu s-a schimbat, fiind unul clasic, dar echipamentele erau depăşite, chiar dacă unele nu funcţionaseră niciodată. Toate sunt înlocuite cu echipamente noi. Din cele 5 digestoare în care nămolul rezultat din epurare este procesat prin fermentare, erau finalizate doar trei. În plus, a trebuit căutată o societate care să realizeze impermeabilizarea obiectivelor.
În opinia managerului de proiect, construcţia a întâmpinat probleme îndeosebi în ceea ce priveşte expertiza, în sensul că lucrările au fost mai laborioase decât era prevăzut. "La digestoare lucrările au fost impresionante, s-a montat până şi un lift cu care se cobora în interior şi a fost instalată o schelă pe tot peretele, pentru ca lucrările de impermeabilizare să poată fi realizate în cele mai bune condiţii. De asemenea, bazinul de ape pluviale s-a construit pe vechiul amplasament, dar la demolarea structurilor vechi s-au găsit betoane mai groase decât era normal. Deşi lucrările sunt făcute proponderent cu subcontractori români, constructorii greci au fost nevoiţi să aducă fierari din Grecia pentru lucrările de fineţe, acum doi ani, deoarece toate firmele româneşti au cerut preţuri ameţitoare, astfel încât a fost mai ieftin să îi aducă de acolo. Tot din Grecia au adus şi fierul beton, deoarece aici preţul explodase acum doi ani", menţionează doamna Trăşculescu.
Debitul de ape uzate este în scădere
Debitul de ape reziduale reprezintă aproximativ 80% din debitul râului Dâmboviţa.
Apele reziduale ajung la staţie prin intermediul canalului casetat amenajat sub cuva cu apă curată a râului Dâmboviţa, în care se descarcă reţeaua de canalizare a oraşului.
Debitul de ape uzate a fost estimat iniţial la 18 mc pe secundă, între timp a scăzut, astfel încât în prezent estimările sunt de 12-13,5 mc pe secundă, iar previziunea este de o continuare a scăderii. Astfel, în prima etapă vor intra 10 mc în decantoarele primare, iar 5 mc vor fi epuraţi şi biologic şi chimic. Prin aceasta, efluentul staţiei va îndeplini toate normele în vigoare pentru calitatea apei, iar poluarea va fi redusă simţitor. "Practic tot debitul va fi epurat, pentru că restul de debit va intra în bazinele de apă pluvială şi va fi decantat primar, urmând ca în faza a doua să trecem prin toate treptele de epurare întreg debitul şi să incinerăm nămolul", precizează doamna Sanda Trăşculescu.
Potrivit domniei sale, reducerea de debit de apă uzată este rezultatul scăderii consumului şi lucrărilor de reabilitare a reţelelor de apă efectuate de Primărie şi Apa Nova.
Însă, mai există şi un debit de infiltraţie destul de mare la nivelul casetei colectoare. Astfel, în nota de fundamentare pentru faza a doua sunt prinse anumite lucrări pentru reducerea infiltraţiilor în reţeaua de canalizare. De altfel, reducerea infiltraţiilor reprezintă şi o condiţie a memorandumului de finanţare. Prin aceste lucrări, atât la casetă, cât şi la colectoare, debitul care ajunge la staţia de la Glina ar putea fi redus la mai puţin de 9,5 - 10 mc pe secundă. Aceste lucrări vor începe după obţinerea finanţării, simultan cu celelalte lucrări aferente fazei a doua. "Nu ne aşteptăm la o creştere a consumului, ci la o plafonare a acestuia pe viitor. În plus, majoritatea localităţilor de lângă Bucureşti îşi fac canalizare şi reţele de apă proprii", argumentează doamna Trăşculescu.
Lucrările aferente primei faze sunt aproape de finalizare
La mijlocul lunii septembrie lucrările de construcţie aferente primei faze erau aproape finalizate. De asemenea, urmau să fie montate rezervoarele pentru stocarea gazului obţinut din fermentarea nămolului. Se mai lucra la bazinele pentru extragerea fosforului şi urmau să demareze treptat probele tehnologice, începân cu treapta primară. "În câteva luni funcţionează tot. După o perioadă de teste de trei luni efectuate de constructor, Apa Nova va opera încă două luni staţia de epurare, sub îndrumuarea constructorului, după care obiectivul va fi preluat efectiv, sperăm în luna februarie", a explicat doamna Trăşculescu.
În faza a doua va fi reabilitat şi sistemul de colectare a apelor uzate
În faza a doua a proiectului, lucrările nu se vor rezuma doar la completarea dotărilor staţiei de epurare. În paralel vor fi executate lucrări de reabilitare a casetei care colectează apele uzate ale Bucureştiului.
Caseta era deţinută de Ministerul Mediului şi administrată de Apele Române, dar a fost recent preluată de Primăria Municipiului Bucureşti. "Am introdus caseta în faza a doua a proiectului, pentru că, în urma investigaţiilor întreprinse de Apa Nova în noiembrie anul trecut, s-a evidenţiat că în unele secţiuni ale casetei apa curge în cascade din cuva de deasupra, iar în alte locuri nu au fost scoase cofrajele când s-a executat caseta şi s-au depus reziduuri care au luat forma unor stalactite. Nu a fost făcută niciun fel de intervenţie la casetă până acum, de când a fost construită, în anii 1970-1980. Pe baza acestor investigaţii ne-am făcut o idee asupra lucrărilor care trebuie făcute. Înainte noi nu putem să intervenim pe casetă, pentru că nu era a primăriei şi deci nu puteam cere bani pentru aceasta. Acum nu ar trebui să mai fie nicio problemă", explică doamna Trăşculescu.
În al doilea rând, în cadrul fazei a doua, vor fi realizate lucrări de reabilitare a colectoarelor şi lucrări la staţia propriu-zisă. Astfel, vor fi realizate capacităţile pentru epurarea avansată şi completă a întregului debit care ajunge la Glina, va fi mărită capacitatea de fermentare a nămolului şi vor fi suplimentate echipamentele de îngroşare şi deshidratare. De asemenea, va fi construit un incinerator care să prelucreze întreaga producţie de nămol.
"Ar putea fi vorba de o linie doi sau o extindere a liniei unu, depinde ce decizie ia consultantul în momentul în care va începe studiul de fezabilitate pentru epurarea diferenţei de debit. Oricum, se va lucra la incinerator. Rămâne de văzut dacă reuşim să reducem infiltraţiile cu cât am estimat, sau nu, caz în care construim o altă linie. Reducerea infiltraţiilor este de altfel o condiţionalitate prevăzută în memorandumul de finanţare, planul de acţiuni fiind aprobat şi transmis la Bruxelles", menţionează doamna Trăşculescu.
Nămolul rezultat din procesul de epurare a apei va fi deshidratat, conform procesului tehnologic la 22% substanţă uscată. "Încercăm să găsim o soluţie pentru depozitarea nămolului pe o anumită perioadă de timp la un depozit de deşeuri solide. Odată cu finalizarea incineratorului problema este rezolvată, chiar mai mult, vom putea primi nămol spre procesare de la alte staţii de epurare", subliniază doamna Sanda Trăşculescu.
Cea mai mare parte din consumul de enegie va fi asigurată din surse proprii
Potrivit doamnei Sanda Trăşculescu, consumul maxim de energie al staţiei este estimat la 6,5 MW, pentru procesarea a 10 mc de apă uzată pe secundă. Însă, staţia de epurare va putea să îşi asigure două treimi din consum din surse proprii, respectiv 4,3 MW. Pentru realizarea acestui deziderat este prevăzută suma de 6,7 milioane euro în vederea realizării unei staţii de cogenerare şi a unei microhidrocentrale.
Staţia de cogenerare este compusă din două unităţi care folosesc pe post de combustibil biogazul rezultat în urma fermentaţiei nămolului provenit din procesul de epurare. Biogazul este transportat către două rezervoare, iar ulterior este comprimat de două suflante şi trimis în continuare către clădirea unităţii de cogenerare. Astfel va fi produsă energie electrică de 3,88 MW şi energie termică de aproape 4,4 MW. Din producţia internă va putea fi asigurat integral necesarul termic al staţiei în cea mai mare parte a anului, cu excepţia iernii, când este necesară o completare. În acest scop, a fost instalat un boiler alimentat cu motorină sau biogaz. Totuşi, rămâne de văzut ce cantitate de biogaz va putea fi produsă din nămol.
Microhidrocentrala va fi dotată cu 3 turbine care vor utiliza efluentul staţiei de epurare pentru a produce curent electric, respectiv 0,16 MW per turbină.
Investiţiile în faza a doua şi intervenţiile conexe vor depăşi 350 milioane euro
Potrivit datelor furnizate de Primăria Municipiului Bucureşti, valoarea estimată a fazei a doua este de 279 milioane euro. Finanţarea urmează să fie asigurată din fonduri de coeziune, din bugetul de stat şi din bugetul local. În afară de aceste investiţii, vor fi realizate şi lucrări importante pentru reducerea infiltraţiilor în casetă şi în colectoarele de canalizare de către Apa Nova, viitorul operator al Staţiei de Epurare Glina (lucrări estimate la 53,2 milioane euro).
"Bucureştiul va fi inclus în Programul Operaţional Sectorial Mediu, rămâne de văzut cât va fi grantul", a mai spus doamna Sanda Trăşculescu. Primăria va suporta şi cheltuielile neeligibile, printre care şi TVA, aspect ce a cauzat probleme la alte instituţii din ţară care au obţinut finanţare prin ISPA şi nu au mai avut fonduri pentru achitarea TVA. "Noi nu am avut problema aceasta, am suportat tot ce a fost neeligibil. Se impune totuşi o rectificare pentru a acoperi majorarea de TVA la 24%", mai spune domnia sa.
Aplicaţia pentru obţinerea fondurilor necesare asigurării finanţării fazei a doua va fi întocmită de consultantul care asigură asistenţa tehnică pentru managementul de proiect. Termenul pentru întocmirea Aplicaţiei este 2010 - 2011.
Având în vedere complexitatea lucrărilor şi termenul de finalizare din 2015, licitaţiile ar trebui lansate la sfârşitul anului viitor, astfel încât în prima jumătate a anului 2012 să fie clar cine sunt câştigătorii. Acest lucru va fi posibil doar dacă nu apare problema contestaţiilor, care poate întârzia proiectul. "Sunt proiecte în ţară care au solicitat fonduri de coeziune, dar sunt blocate din cauza contestaţiilor", atrage atenţia doamna Trăşculescu.
Aportul Apa Nova la investiţii va fi recuperat din tariful la utilităţi. La prima fază, Apa Nova nu a avut o contribuţie financiară, dar a ajutat prin colectarea taxei municipale pentru canalizare, odată cu facturarea serviciilor prestate. Taxa este necesară pentru rambursarea împrumuturilor contractate pentru investiţii, explică managerul proiectului de la Glina.
Sistemul actual de licitaţii poate întârzia nejustificat proiectele cu finanţare nerambursabilă
Doamna Sanda Trăşculescu atrage atenţia că sistemul românesc de licitaţii favorizează apariţia unor abuzuri în urma contestaţiilor: "Pentru prima fază nu am licitat în 2006 pe sistemul românesc, ci pe procedurile europene -PRAG. Acestea se diferenţiază prin faptul că lucrările pot începe chiar dacă licitaţia este contestă. Şi la noi a fost contestată de italienii de la Termomecanica (TME). Constructorul în cauză a avut cel mic preţ la licitaţie, dar nu îndeplinea cerinţele angajatorului. De patru ani ne judecăm cu ei, cer daune de 12 milioane euro pentru că nu au câştigat licitaţia la Bucureşti. Dar la depunerea ofertei era precizat foarte clar că, în caz de pierdere a licitaţiei, nu va cere nimic beneficiarului. Au dat şi statul în judecată şi legea. Ei tot pierd procesele. Noi am şi terminat între timp lucrările. Însă de la 1 ianuarie 2007 licitaţiile se fac conform OUG 34, care prevede că nu poţi să începi lucrările până nu se închid complet contestaţiile şi astfel te blochează. Pot să-ţi anuleze licitaţia şi să o reiei. Sunt oraşe în ţară care riscă să piardă fonduri nerambursabile din acest motiv. Legea ar trebui îmbunătăţită cumva sau măcar să fie judecate rapid aceste contestaţii. În caz contrar, degeaba se spune că nu absorbim fondurile europene. Dacă licitaţia pentru Glina se făcea conform OUG 34, nici acum nu începeau lucrările".
Marile proiecte nu pot fi realizate dacă autorităţile nu colaborează
Până la mijlocul lunii septembrie, lucrările corespunzătoare primei faze erau realizate în proporţie de 85% din valoare. Însă, construcţiile civile erau realizate în proporţie de peste 90%, potrivit domnului Dan Giurcăneanu, inginer rezident Jacobs Fichtner, responsabil de supervizarea lucrărilor.
În opinia domniei sale, fără o colaborare a autorităţilor locale, regionale, legislative şi de mediu, nu pot fi realizate proiecte mari, iar această colaborare nu trebuie să se facă " pe considerente politice".
Domnul Giurcăneanu explică faptul că înainte de 1989 statul era singurul proprietar, apoi a apărut o serie de noi forme de proprietate, de exemplu, proprietate publică şi proprietate publică privată, iar beneficiarii şi operatorii sunt diferiţi, fapt ce poate cauza probleme lucrărilor de dimensiuni mari. Prin urmare, sunt necesare noi reglementări.
În cazul staţiei de epurare de la Glina, nu era clară delimitarea proprietăţii dintre casetă şi bazinul de aspiraţie a staţiei de pompare de la SEAU; un alt aspect a fost şi nefinalizarea canalului navigabil Dâmboviţa-Argeş şi, implicit, terminarea amenajării Dâmboviţei în acest sector.
O a doua problemă în procesul de realizare a staţiei de epurare se referă la conceptul iniţial, care era depăşit în ceea ce priveşte normele de mediu, precum şi cele de consum de apă în rândul populaţiei. În 1985, erau prevăzute trei linii pentru epurare (a câte 8 mc/s), cu trei descărcări. Ori, agenţiile de mediu monitorizează poluarea generată de obiectiv, nu de o descărcare. "Ce se întâmplă dacă o descărcare se încadrează în norme, iar alta nu, este sancţionată toată staţia?", atrage atenţia domnul Giurcăneanu.
În varianta din 2005 s-a convenit asupra reducerii numărului de linii la două (una de 10 mc/s, iar cealaltă de 8 mc/s). Din prima fază de construcţie vor rezulta două descărcări, care vor necesita monitorizare independentă. În faza a doua se va ajunge la o singură gură de evacuare, explică reprezentantul Jacobs Fichtner.
În prezent este în curs de finalizare prima etapa, ce poate procesa 14 mc/s de ape uzate pe secundă. Din acest debit influent, 5 mc/s vor fi terţiar, adica se va elimina şi fosforul din apa deversată în râu, iar restul vor beneficia doar de o tratare mecanică.
Cum exista o tendinţă de scădere a consumului, precum şi un efort al administraţiei de a reduce infiltraţiile în reţeaua de canalizare, etapa a doua va necesita o epurare de circa 10 mc/s, sau poate chiar mai puţin.
Reducerea debitului de ape uzate se datorează, pe de o parte, unei mai bune gospodăriri a apei la nivelul consumatorilor şi, pe de altă parte, lucrărilor de îmbunătăţire a reţelelor de apă. "În ultimii ani a crescut convingerea populaţiei privind necesitatea reducerii consumului de apă. Şcoala rusească prevedea un consum normal de apă per locuitor de aproximativ 620 l pe zi. În prezent, media consumului în Bucureşti este de 230 l pe zi per locuitor. Însă media în statele europene dezvoltate este de 170 l pe zi per locuitor. Una dintre marile realizări este că în prezent se poate calcula câtă apă furnizează Apa Nova şi câtă ajunge în canalizare, înainte nu erau nici instrumentele de măsurare necesare, dar în schimb erau pierderi mari. În prezent există control şi o balanţă a apei, care se închide", subliniază domnul inginer Dan Giurcăneanu.
Domnia sa atrage atenţia şi asupra importanţei efectuării de lucrări la caseta ce colectează apele uzate ale Bucureştiului: "O problemă istorică a Bucureştiului, care se repetă, este legată de curăţire. Dâmboviţa veche (n.r. înainte de canalizare) era plină de mizerie şi începuse să miroase urât. A fost nevoie de un efort deosebit acum peste 30 de ani pentru a construi sub râul existent un colector urban care să preia apa uzată. Acest colector (Caseta Dâmboviţei) a fost prevăzut prin proiect cu un sistem de curăţire şi întreţinere. Nu s-a şi executat ! Acum este aboslut necesar să se facă această curăţire, tehnica şi tehnologia actuală pututând oferi soluţii. Trebuie doar să existe voinţa decizională şi fondurile aferente."
