ÎNAINTE DE REALIZAREA UNUI PROGRAM NAŢIONAL PENTRU AUTOMOBILUL ELECTRIC"Trebuie să ne concentrăm pe mobilitatea urbană"

(Interviu cu Ovidiu Demetrescu, expert în energie)

Reporter: Electromobilitatea este un domeniu despre care tot mai multe companii par interesate, însă ele se plâng că nu există un program la nivel naţional pentru dezvoltarea acestui sector. Care este situaţia?

Ovidiu Demetrescu: În acest moment avem nişte frânturi de programe. Sunt unele companii care se uită punctual la acest aspect. Vorbim de eforturi punctuale ale companiilor din diverse domenii de activitate - retaileri, companii energetice, furnizori de carburanţi, furnizori de soluţii, distribuitorii de energie electrică. Sunt companii precum ENEL, Mol sau Siemens care au programe şi soluţii de electromobilitate.

Prima întrebare care se pune aici este unde alimentăm dacă dorim să călătorim cu automobilul electric prin ţară. Jucătorii din piaţă trebuie să pregătească infrastructura de alimentare a vehiculelor cu motoare electrice.

Trebuie menţionat că bateriile sunt fixe, pe maşini, în acest moment, dar erau, la un moment dat, discuţii să fie create anumite standarde pentru acestea, astfel încât să putem scoate bateria descărcată şi să o înlocuim cu una încărcată.

Referitor la autonomia maşinilor, este clar că tehnologia va face progrese în următorii ani. Automobilele electrice au autonomie mică deocamdată, cea mai mare distanţă pe care se pot deplasa cu o singură încărcare fiind de circa 400 de km, dar într-un regim de mers plan, constant, fără utilizarea altor elemente care să necesite multă energie (aer condiţionat, de exemplu).

Cele mai multe maşini, acum, la noi, sunt cele hibrid, care merg si pe combustie şi au şi motor electric, acestea reprezentând un compromis bun între autonomia de deplasare, timpul scurt de încărcare al tancului de carburant şi eficienţa energetică crescută şi emisiile de noxe scăzute.

Şi aici avem două variaţiuni - hibridele şi hibridele plug-in. Acestea din urmă au priză unde se încarcă bateria, cele simple nu au, bateria încărcându-se doar de la motorul cu combustie.

Reporter: Dar la noi nu există o reţea de staţii de încărcare la nivel naţional...

Ovidiu Demetrescu: Nu există în acest moment.

Reporter: Şi cum vedeţi rezolvarea acestei prime probleme în domeniul electromobilităţii?

Ovidiu Demetrescu: În primul rând, eu aş vedea realizarea unei mobilităţi urbane, pentru că în oraş, în orice zi, parcurgi mai puţin de 100 de km şi te poţi descurca cu o încărcare sau un "plin de baterie" chiar şi pentru modele de maşini full electric cu autonomie de până la 150 km. În primul rând, mobilitatea electrică ajută la eliminarea poluării, pentru că aces­te maşini nu au emisii de noxe şi, în acest fel, reducem dramatic poluarea urbană. Ecologiştii vor spune că şi energia electrică, prin producerea ei, emite noxe. Dar nu este chiar aşa, pentru că, în primul rând, aceste noxe nu mai sunt în oraş şi, de asemenea, nu mai sunt atât de multe ca înainte, pentru că circa jumătate din mixul energetic provine din surse nepoluante - energia hidro şi cea nucleară nu poluează.

Ideal ar fi să reuşim să facem tranziţia către tracţiune electrică şi la transportul public, prin modernizarea flotei de transport. De exemplu, în Bucureşti am putea reînnoi şi suplimenta flota de tramvaie şi troleibuze astfel încât ele să circule la intervale mult mai scurte şi să reducă aglomeraţia şi congestionarea traficului. O flotă de tramvaie moderne care să circule la 2-3 minute ar putea, de exemplu, să deservească şi să suplinească liniile de metrou mai ales în zona Barbu Văcărescu - Pipera, unde s-au construit multe clădiri de birouri de unde vin şi pleacă zilnic 40.000-50.000 de oameni. De asemenea, reţelele de metrou şi troleibuze trebuie întărite. În condiţiile unui transport public eficient şi decent se pot lua şi măsuri de reducere a tranzitului cu automobilele personale în oraş. Astfel, am putea schimba puţin aerul în oraş şi, de fapt, aces­ta este şi dezideratul - ca locuitorii să trăiască într-un loc mai curat.

Reporter: Există o iniţiativă parlamentară pentru acest lucru?

Ovidiu Demetrescu: Pentru acest lucru nici nu trebuie să existe un plan la nivel de Parlament. Fiecare primărie îşi poate aproba la nivelul ei un plan de curăţare a aerului din oraş. Trebuie să începem cu monitorizarea calităţii aerului oraşului şi ar trebui să facem transparente datele referitoare la calitatea aerului. Înţeleg că acum sunt unele aparate de monitorizare în oraş, dar nu ne spune nimeni care sunt datele. Trebuie să începem să scoatem din aglomerările urbane automobilele poluante şi să aducem automobile electrice, care satisfac cerinţele de tranzit urban şi de poluare redusă, putând să ne facem treaba cu ele în decursul unei zile, iar seara le punem la încărcat la locul de muncă sau acasă. În plus, încep să fie staţii de încărcare la supermarketuri şi chiar şi la câte o benzinărie.

Contra argumentul pentru ceea ce am spus mai sus ar fi - ce facem când plecăm în concediu? Putem să închiriem o maşină pentru perioada de concediu, însă noi încă nu avem aceas­tă concepţie de "shared mobility". De aceea, trebuie să schimbăm puţin mentalitatea.

Reporter: Totuşi, nu putem să fim electromobili doar în oraşe...

Ovidiu Demetrescu: Nu putem să fim electromobili doar în oraşe, aşa este, dar în momentul în care vom crea această presiune dinspre polii de influenţă majoră care sunt oraşele mari, dacă am început să schimbăm profilul de consum şi începem să ne îndreptăm către zona electrică, atunci va veni presiunea de la consumatori pentru montarea staţiilor de încărcare şi în ţară. În momentul în care operatorii vor vedea crescând numărul de automobile electrice sau hibride cu plug-in, atunci aceştia vor spune că face sens să dezvolte reţeaua, dar dacă avem doar 50 de maşini nu avem masă critică pentru dezvoltarea unei reţele.

Reporter: O altă problemă este reţeaua electrică, de care se plâng toţi jucătorii. Cum va rezista aceasta unei asemenea presiuni, dacă vor fi montate staţii de încărcare inclusiv în ţară?

Ovidiu Demetrescu: Dacă reţeaua nu este suficient de puternică să instalăm nişte staţii de încărcare într-un loc, staţiile de încărcare rapidă consumând mai multă energie decât cele cu încărcare lentă, atunci trebuie întărită reţeaua în zona res­pectivă. Se face o lucrare de întreţinere reţea, iar această lucrare trebuie să intre în atribuţiile companiei de distribuţie din zona respectivă. Reglemntatorul va trebui sa stimuleze şi să recunoască aceste investiţii în tarifele distribuitorilor.

Reporter: Cu alte cuvinte, nu va fi nevoie de intervenţia Transelectrica?

Ovidiu Demetrescu: În acest moment, nu cred că va fi afectată Trans­electrica, dar dacă o să avem în zece ani foarte multe automobile electrice, atunci se va schimba curba de consum şi, în opinia mea, cred că se va schimba cumva în bine, pentru că în perioada de noapte foarte multe dintre aceste automobile electrice vor sta la încărcat şi aşa va creşte încărcarea pe reţeaua electrică pe perioada de noapte, unde avem gol de sarcină. Practic, se umple acel gol de sarcină. Transferul de energie dintr-o parte în alta se face cu nişte costuri relativ mici.

Reporter: Va fi influenţată şi activitatea pe OPCOM?

Ovidiu Demetrescu: Va creşte consumul în piaţă şi atunci vor creşte tranzacţiile de energie, deci şi OPCOM va resimţi o creştere a volumelor tranzacţionate.

Reporter: Cum vom plăti această energie, în momentul în care alimentăm?

Ovidiu Demetrescu: Sunt diverse soluţii adoptate de companiile implicate. De exemplu, sunt staţii de încărcare unde poţi cere să ţi se încarce bateria de o anumită sumă. Ai pus cardul, aparatul a tras suma stabilită, iar când ajunge la valoarea respectivă se opreşte alimentarea şi priza nu mai este activă.

Reporter: În acest moment, statul câştigă din accizarea combustibilului convenţional. Ce se va întâmpla după ce acesta va fi înlocuit cu electricitatea? Nu vom înregistra pierderi la bugetul de stat?

Ovidiu Demetrescu: Statul trebuie să se gândească la aceste programe şi să îşi pună aceste probleme - dacă va avea electromobilitate, care va fi curba de livrare de la mobilitatea bazată pe combustibil fosil la electromobilitate, în cât timp se va întâmpla acest lucru şi care va fi impactul? În funcţie de aceşti parametri, statul trebuie să gândească nişte programe şi dacă pierde din reducerea accizei la combustibili, atunci să găsească o altă soluţie prin care să accizeze aceste staţii.

Reporter: Calitatea energiei va fi alta. Va fi diferit şi preţul acesteia?

Ovidiu Demetrescu: Sunt absolut convins că există diferenţieri în tarifele de încărcare. De exemplu, dacă vrei încărcare rapidă, atunci plăteşti mai mult.

Reporter: Revin cu întrebarea, dacă ceea ce am discutat până acum este prins în vreun program naţional...

Ovidiu Demetrescu: Nimic din ce vorbim acum nu este prins într-un program naţional. Sunt frânturi, fiecare companie implicată făcându-şi un plan propriu. O strategie naţională în care să punem accentul pe electromobilitate nu avem la acest moment.

Reporter: Dar nu există nici iniţiative în acest sens?

Ovidiu Demetrescu: Cred că exis­tă intenţii, dar ele trebuie să vină din zona de decarbonizare şi de reducere a poluării şi efectelor acesteia. Dacă vrem să fim serioşi, atunci trebuie să adresăm domeniul transporturilor în strânsă legătură cu cel energetic, pentru că transporturile consumă circa 30% din energie. Trebuie să privim integrat, să ne uităm şi la calea ferată, şi la transportul public urban, să încercăm să aducem cât mai multă mobilitate electrică în aceste zone. Dacă vom reuşi, cu siguranţă se va schimba un profil de consum, cel al persoanei care tranzitează oraşul. Dacă vom cupla tot proiectul cu o motivare financiară (de exemplu, acum au crescut foarte mult tarifele de parcare în Bucureşti), oamenii chiar vor renunţa la transportul individual, uneori, şi vor merge cu mijloacele de transport în comun, însă mai întâi trebuie să le avem pe acestea decente, să schimbăm puţin harta poluării în oraş.

Reporter: În ce stadiu ne aflăm cu îndeplinirea sarcinilor impuse de UE referitoare la ponderea energiei regenerabile în mixul energeric?

Ovidiu Demetrescu: Deocamdată suntem în grafic, dar dacă nu repornim investiţiile, atunci vom rămâne în urmă. Este absolut necesar să repornim investiţiile într-un fel sau în altul, pentru că foarte multe capacităţi pe bază de cărbune ies din func­ţiune, întrucât li se termină durata tehnică de funcţionare. În prezent, multe sunt aproape de limita tehnică de funcţionare şi trebuie scoase din uz. Dacă ai proiectul şi comanda făcute, atunci doar punerea în operă a unei capacităţi investiţionale noi durează între doi şi trei ani.

Reporter: Aţi afirmat că avem jumătate - jumătate energie convenţionabilă şi energie din surse verzi...

Ovidiu Demetrescu: Când am spus acest lucru am luat în calcul şi energia produsă de Hidroelectrica, aceasta nepoluând, dar nefiind inclusă în cele regenarabile, care înseamnă vânt, fotovoltaic şi biomasă, biogaz, acestea două având o pondere infimă în mixul energetic. Dacă ne uităm strict la energia produsă din surse solare şi vânt, atunci va trebui să reluăm programele investiţionale în domeniu, capacităţile de producţie având o durată de viaţă de circa 25 de ani.

Astăzi, o investiţie fotovoltaică stă în picioare fără certificate verzi din două considerente - în primul rând că a scăzut preţul echipamentelor şi apoi a crescut preţul energiei.

Reporter: Avem o uşoară tendinţă şi către construirea de case pasive, cele care au consum de energie aproape de zero. Cum vedeţi viitorul acestui segment?

Ovidiu Demetrescu: În primul rând, pe acest segment avem o lipsă de educaţie. Piaţa trebuie educată, consumatorul la fel. Pe durata de viaţă a unei case, 70% din costurile asociate respectivei clădiri sunt cos­turi de exploatare şi 30% reprezintă investiţia în casa aceea. Cei 70% înseamnă energie, utilităţi şi mentenanţă. Să ne uităm în zona unde putem reduce costurile cel mai mult. Dacă din cei 70% putem reduce până la 20%, atunci avem o îmbunătăţire fantastică a randamentului unei case. Dacă ne educăm consumatorul, atunci din proiectare vor fi făcute casele pasive, astfel încât să nu mai pierdem energie, să avem consum eficient şi să începem să generăm energiile de care avem nevoie - cea pentru încălzire şi apă caldă menajeră şi cea pentru luminat şi utilităţile electrocasnice din gospodărie. Dacă vor fi educaţi, atunci consumatorii îşi vor gândi casele astfel încât din proiectare să caute sisteme eficiente pentru producerea energiei termice şi să monteze un panou fotovoltaic, de exemplu. Acum merită să îţi montezi un panou fotovoltaic. În momentul în care devii prosumator, indicatorul la care trebuie să te uiţi este să absorbi cât mai mare parte din energia produsă de tine pentru consumul propriu, pentru că dacă dai în reţea şi primeşti înapoi, atunci vei plăti toate diferenţele constând în tarif de dis­tribuţie, tarif certificate verzi etc., pe care tu nu le primeşti.

Există, însă, un scepticism în domeniul firmelor de construcţii şi instalaţii pentru acest program naţional care priveşte prosumatorii, deoarece li se pune lor în cârcă acea finanţare temporară. Ei preiau dosarul de la viitorii prosumatori, îşi colectează partea de co-investiţie a prosumatorului, ei sunt responsabili de aprobarea dosarului, montează, pun în operă, dar trebuie să cumpere echipamentele şi nu ştiu când îşi vor primi banii înapoi, pentru că este vorba despre o relaţie cu statul român.

Reporter: Mulţumesc!