"Nu există o relaţie evidentă a pieţei imobiliare cu criza sanitară"

(Interviu cu Şerban Ţigănaş, fondatorul biroului de arhitectură şi inginerie Dico şi Ţigănaş)

Reporter:După doi ani de pandemie, în ce punct se află piaţa noastră imobiliară?

Şerban Ţigănaş:Din observaţiile mele nu există o relaţie evidentă a pieţei imobiliare cu criza sanitară. Piaţa nu a crescut pe seama COVID şi nici nu a involuat din aceeaşi cauză. Există însă o relaţie între efectele aces­tei crize asupra economiei, res­pectiv cu creşterea uriaşă a preţurilor materialelor de construcţii şi manoperă, care sunt parţial cauzate de reducerea mobilităţii oamenilor şi mărfurilor, influenţate de pandemie şi parţial de creşterea preţurilor şi disponibilităţii resurselor energetice, după mine cu pondere serioasă. Nu cred că putem vorbi de un boom al pieţei, pentru că boom însemnă o înflorire aproape disporporţionată, un entuziasm al pieţei, o abundenţă, or noi constatăm că valorile imobiliare sunt disponibile în piaţă, dar se realizează mai încet, mai greu şi la costuri mai mari. Deci nu e un boom! Mai degrabă este o piaţă care nu s-a prăbuşit, nu a intrat în criză, func­ţionează în continuare, având câteva nuanţe specifice diferite faţă de anii anteriori pandemiei. Aceste nuanţe sunt, în opinia mea, legate de natura specifică a cererilor şi nu de cantitatea acestora. Altfel spus, a început să se ceară şi altceva şi nu acelaşi lucru, mai mult sau chiar mult mai mult. După orice boom urmează o cădere, sau cel puţin o stagnare sau încetinire, pentru că aşa se petrec ciclurile fireşti ale pieţelor. Dar am afirmat că nu suntem în boom, fiind mai degrabă în reorientare subtilă şi bineînţeles parţială a cerinţelor şi ofertelor din piaţă. Eu cred că e un fenomen firesc şi benefic, pentru că piaţa era plină de soluţii standard repetate la infinit, lipsite de inovaţie şi de multe ori şi de calităţi. E chiar trist să vezi cum multe dintre apartamentele care se construiesc acum nu sunt din perspectivă spaţială cu nimic mai bune decât cele de acum 40 de ani, unele fiind mai proaste, dar mai noi şi eventual altfel plasate în localitate (tot mai prost plasate şi nelegate la infrastructură). Nu prezic o criză, ea vine în mod firesc şi tot aşa va şi trece. Mi se pare mai bine să vorbim de perpetuele schimbări, a căror dinamică e mult mai acceperată în perioada recentă.

Reporter: A crescut foarte mult cererea în domeniu, având în vedere că cei mai mulţi dintre noi lucrează de acasă?

Şerban Ţigănaş: În primul rând am rezerve asupra premisei că "cei mai mulţi lucrează de acasă". Cine lucrează de acasă? Cei din sectorul terţiar în principiu, care nu este cel mai bine reprezentat în România, pentru că ceilalţi, producţia, desfacerea, transporturile, chiar şi cea mai mare parte a sectorului public nu lucrează nicidecum de acasă. Cei din sănătate lucrează în spitale, dar mai mult ca înainte, profesorii în şcoli şi universităţi, doar elevii si studenţii, pe ici pe colo stau acasă, iar cei care fac televiziune nu transmit din locuinţe, folosind în continuare studiourile. Să nu mai vorbim de bucătari, de ospătari sau de curieri şi taximetrişti. Nu mi se pare că stau acasă. Lucratul de acasă afectează parţial unele sectoare ale economiei şi implicit ale populaţiei. Cel mai mult cred că se studiază de acasă, nu că se lucrează de acasă, în general. Revenind, cei care lucrează de acasă, o minoritate în opinia mea, dar un studiu relevant ar fi foarte interesant de făcut, şi-au pus problema să îşi amenajeze altfel locuinţele înainte de a se gândi să îşi cumpere altele. Incertitudinile perioadei, teama de toate contactele care rezultă dintr-o schimbare de domiciliu nu cred că au scos prea mult oamenii la cumpărături imobiliare de urgenţă. Cei care se gândesc în ultima perioadă să cumpere sunt tot mai atenţi la două aspecte fireşti, posibilitatea de a avea un spaţiu, o cameră în plus, pentru activităţile de la domiciliu, şi calitatea proximităţii locuinţei. Dezvoltatorii se gândesc şi ei mai mult la aceste aspecte, ceea ce este din nou benefic.

Reporter: Cum a evoluat în aceşti doi ani piaţa arhitecturii?

Şerban Ţigănaş: E greu de făcut o analiză fără date statistice corecte şi complete. Datele pentru anul care s-a încheiat sunt greu de agregat aşa devereme. Mă pot baza în aprecieri pe ceea ce am trait noi cu biroul nostru şi ceea ce am observat în zona în care activez. O să încerc să fac câteva aprecieri asupra ambelor componente majore, piaţa publică şi cea privată, judecată după clientelă şi finanţare. Piaţa privată a avut câteva convulsii interesante. Anul 2020 a început confuz şi pe măsură ce COVID 19 făcea mai multe victime a lovit în diferite activităţi, inclusiv în şantierele de construcţii, forţa de muncă şi în lanţurile de aprovizionare. Cum sectorul este rezilient, dar şi sensibil când se depăşesc anumite limite, după o involuţie şi incertitudini legate de respectarea termenelor contractate, odată cu apariţia vaccinurilor şi a valului de optimism legat de depăşirea pandemiei, care s-a instalat în prima parte a lui 2021, am asistat la un avânt evident. Pe la mijlocul anului trecut era parcă o renaştere fără precedent a proiectelor şi şantierelor, care la destul de scurt timp a început să digere problema creşterii costurilor. În ceea ce priveşte sectorul public, am asistat la o intensificare masivă a proiectelor, mai ales în formula anteproiectelor care sunt studiile de fezabilitate, necesare aplicării pentru finanţări, dar mai puţin a şantierelor propriu zise, pentru că noul ciclu de finanţare, PNRR-ul şi bugete întârziate au făcut ca lucrurile să fie mai lente. Aş putea spune că a fost mare vâlvă mai ales în planificarea urbană, care însoţeşte şi precede proiectele de investiţii, dar planurile urbanistice sunt pe hârtie. Cum în anul 2021 România a avut cel mai mare PIB din istorie, acest lucru s-a reflectat în piaţa de proiecte de arhitectură. Să vedem cum va fi cu construirea, pentru că nici noile standarde de eficienţă economică nu dau semne de implementare pe scară largă şi nici şantierele nu par a fi mult mai SMART.

Reporter: Care sunt problemele sectorului? Ce obstacole întâmpină arhitecţii în activitatea lor şi cum ar putea să fie soluţionate acestea?

Şerban Ţigănaş: Despre care sector vorbim? Sectorul construcţiilor are toate problemele din lume, ca de obicei. Dacă vorbim de segmentul pe care joacă arhitecţii, care nu poate fi numit un sector, fiind vorba de doar câteva procente din valoarea investiţiilor, problema principală nu a fost de a găsi de lucru. În continuare cea mai mare problemă este faptul că întreaga profesie este plătită în medie mult sub valoarea care ar trebui să acopere calitatea şi responsabilitatea, plus valoarea adăugată pe care o poate şi trebuie să o aducă. La aceasta se adaugă incoerenţa unui sistem legislativ depăşit, a unui sistem normativ pe cale de dispariţie şi a unei performanţe administrative în medie foarte slabă. Fereastra de lumină adusă de ipotezele digitalizării s-a cam închis, acum regresăm. Digitalizarea în administraţie a eşuat, deocamdată. Despre soluţionare nu aş vrea să vorbesc prea mult, pentru că traversăm o situaţie politică de compromis, una geopolitică cu alte ameninţări majore şi nici pandemia nu ne-a lăsat încă în pace. Nu sunt priorităţi pe moment pentru a soluţiona problemele acestea, din păcate. Există punctual administraţii care încearcă să păşească înainte, dar nu aceasta este tendinţa dominantă.

Reporter: Având în vedere lipsa forţei de muncă din toate domeniile, care este situaţia în arhitectură?

Şerban Ţigănaş: E aceeaşi situaţie, care în mod normal ar trebui să conducă la o creştere a salariilor şi a valorilor de contracte, dar aceasta este putenic concurată de creşterea preţurilor materialelor şi se întâmplă greu. O consecinţă nedorită este scăderea calităţii.

Reporter: Care sunt tendinţele în sectorul arhitecturii de la noi? Şi-au schimbat oamenii orientările din punct de vedere arhitectural în anii de pandemie şi în ce sens?

Şerban Ţigănaş: Orientările nu sunt schimbate, doar câteva nuanţe. Se consolidează investiţia în terenuri şi construcţii ca fiind cea mai sigură, după ce alte instrumente au arătat că sunt volatile. Poate că planurile de investiţii încep să fie mai atente la calitate în sens prospectiv şi nu al preferinţelor constatate statistic. Personal mi se pare că lucrurile evoluează firesc, aşa cum se întâmpla şi înainte de pandemie, dar aceasta îi face pe mulţi să fie mai atenţi, mai calculaţi, mai precauţi şi poate, sper, mai exigenţi. Direcţiile însă sunt aceleaşi, în mare. Ceva mai multă inovaţie pătrunde în anumite proiecte.

Reporter: Cum apreciaţi modul în care se construieşte în marile noastre oraşe?

Şerban Ţigănaş: Nu prea avem mari oraşe în România, dar dacă folosim o referinţă locală, în marile oraşe se construieşte în primul rând tot mai greu. Asta e şi bine şi rău. E bine pentru că din varii motive nu mai trec la fel de uşor proiectele speculative, construcţiile cu devieri de la legalitate şi lumea începe să fie mai critică şi mai atentă. Rău este faptul că administraţiile se opun presiunilor prin întârzieri, lipsă de decizii, inactivitate şi nu prin soluţionarea fermă şi clară cu respectarea termenelor şi satisfacerea aşteptărilor, în general. Excepţiile sunt nesemnificative. Datorită concurenţei dar şi experienţei şi specializării apar, ca şi în anii anteriori, proiecte tot mai bune. Sunt multe lucrări excelente în toate oraşele importante. Cred că arhitectura bună e în progres. Dar nici cea mai puţin bună nu dispare cu una cu două. Cred că şi ea "progresează" în felul ei din simplul motiv că oamenii au posibilităţi financiare mai bune, puterea de cumpărare creşte şi sursele de finanţare sunt disponibile. Când sunt bani se produce şi noncalitate pe măsură. Marile oraşe sunt într-un moment în care se vede tot mai tare că nu şi-au rezolvat problemele fundamentale din timp şi cu consecvenţă şi aceasta creşte tensiunea în construcţii.

Reporter: Cât de mult contribuie proiectele de smart city la crearea arhitecturii din ţara noastră?

Şerban Ţigănaş: Aş spune că nu contribuie deloc. Ca multe alte aspecte care ţin de tehnologie, s-a creat o modă adoptată la nivel de administraţii care nu joacă un rol substanţial încă în gestiunea urbană. Arhitectura răspunde cerinţelor clienţilor, care în România nu sunt încă pregătiţi să plătească tehnologiile avansate şi calitatea în mod curent. Vorbim şi de excepţii, care există, bineînţeles.

Reporter: Unde se află ţara noastră pe harta europeană a arhitecturii?

Şerban Ţigănaş: Ţara noastră se află dintotdeauna şi rămâne în Europa de est. Aceasta este mai avansată decât Balcanii în ultima perioadă, pentru că bună parte din Balcani nu sunt în Uniunea Europeană, dar dacă vor fi lucrurile se vor schimba. Spre deosebire de Ţările Baltice, de exemplu, care au mizat pe arhitectură pentru a-şi construi identitatea de după eliberarea din imperiul sovietic, România a fost mai interesată de alte aspecte. Suntem la locul nostru, avem arhitectură la nivel european şi arhitecţi remarcabili, dar aceştia nu domină piaţa şi nici nu sunt de regulă primii la care se apelează pentru marile proiecte. Nu e ceva neobişnuit nici la noi şi nici aiurea.

Ca o concluzie, m-aş referi la câteva evenimente ale anului 2021 care au celebrat arhitectura din România, respectiv premiile Uniunii Arhitecţilor din România şi cele ale Ordinului Arhitecţilor, din mai multe filiale. Acestea au adus în atenţia profesiei şi a publicului cele mai valoroase lucrări din ultimii ani. Din punct de vedere al arhitecturii, România este în continuare neomogenă, existând poli cu arhitectură bună şi poli cu surprize de bună calitate.

Reporter: Mulţumesc!