Piaţa construcţiilor Constructorii acuză lipsa de predictibilitate a investiţiilor publice

Banii neîncasaţi de constructori de la autorităţile centrale şi locale însumează circa 1,8 miliarde de euro

Sectorul construcţiilor din România se confruntă cu numeroase provocări în 2013. Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO), apreciază că premisele începutului de an nu indică ieşirea din recesiune, după ce 2012 a reprezentat un eşec din perspectiva stopării declinului în sectorul de construcţii.

Investiţiile publice, completate de proiecte prin parteneriat public-privat sunt absolut necesare în 2013. În opinia constructorilor, Guvernul ar trebui să prioritizeze investiţiile în infrastructura rutieră, de cale ferată, de mediu, edilitară, în energie clasică şi "verde", în domeniul sănătăţii, construcţiilor de locuinţe noi şi reabilitării energetice a clădiilor vechi şi noi.

Deşi 2012 a fost un an electoral (în general în anii electorali cresc investiţiile publice), producţia în construcţii a stagnat la o valoare similară anului precedent, respectiv 9,3 miliarde de euro. Chiar dacă în semestrul I din 2012 s-a înregistrat o evoluţie bună pentru construcţii, creşterea s-a comprimat în al doilea semestru, precizează domnul Plosceanu.

2012 a fost un an eşuat şi din perspectiva absenţei proiectelor în parteneriat public-privat. Aceasta în contextul în care investiţiile străine au coborât la un nivel de avarie, de la 8 miliarde de euro acum 4-5 ani, la circa un miliard de euro. "Simţim în continuare o mare indecizie din partea Guvernului pentru aprobarea de proiecte în PPP, deşi sunt bani disponibili în Europa, zona Orientală şi China", subliniază domnul Plosceanu.

Proiectul bugetului de stat pe 2013 nu doar că a apărut cu luni de întârziere, dar niciun minister nu a făcut public ce investiţii va finanţa în 2013, ce sume sunt alocate şi în ce orizont de timp. Din acest motiv, investiţiile în 2013 sunt blocate, iar constructorii nu au repere pentru a-şi planifica activitatea.

În contextul actual ar fi oportună o rectificare bugetară la mijlocul anului, cu accent pe investiţii. "Un buget care nu ia în calcul investiţii publice semnificative în România nu va putea să scoată ţara din colapsul economic", argumentează preşedintele ARACO.

Riscăm să pierdem forţa de muncă din construcţii

Impulsionate de activitatea din prima jumătate a anului 2012, companiile de construcţii şi-au majorat numărul de angajaţi cu aproape 10%, faţă de 2011, la peste 340.000. "Acest personal este excedentar acum deoarece nu există finanţare pentru proiectele începute. Mai mult decât atât, sunt creanţe semnificative neachitate de ani întregi", atrage atenţia preşedintele ARACO.

Din acest motiv, companiile din sectorul de construcţii iau în calcul să trimită anul acesta acasă aproape 30-35% din personal. "Un nou eşec în 2013 nu va genera numai un şomaj pronunţat în acest sector, dar va afecta pe termen lung competitivitatea societăţilor din construcţii şi capacitatea acestora de a se implica în proiectele finanţate din fonduri structurale în perioada 2014-2020", mai afirmă preşedintele ARACO.

În perspectiva anului 2014, un risc pentru sectorul de profil este iminenta deschidere a pieţei muncii pentru lucrătorii est-europeni în state precum Germania, Franţa şi Marea Britanie. ARACO a propus partenerilor germani o formulă prin care muncitorii români să lucreze în Germania prin intermediul unor companii subcontractante sau al partenerilor sociali din ţară.

Statul are datorii de 1,8 miliarde de euro către antreprenori

Cu toate că Guvernul şi-a asumat în 2012 răspunderea pentru plata creanţelor, efectele nu s-au resimţit. Conform estimărilor ARACO, banii neîncasaţi de constructori de la autorităţile centrale şi locale însumează circa 1,8 miliarde de euro. La această sumă se adaugă valoarea construcţiilor realizate dar nefacturate, pentru evitarea plăţii anticipate a TVA la facturare. "Pe fondul întârzierilor majore în plata creanţelor şi blocării fondurilor europene, în 2012 am avut o epidemie de insolvenţe", atrage atenţia domnul Plosceanu.

ARACO solicită Guvernului să îşi asume un program de plată a creanţelor, cu termene estimate. Acest lucru ar permite antreprenorilor să îşi sconteze eventualele creanţe în sistemul bancar.

De asemenea, este necesară implementarea de urgenţă a Directivei europene privind combaterea plăţilor întârziate. Prin aceasta, autorităţile achizitoare ar fi obligate să îşi plătească la timp datoriile, iar în caz contrar să suporte penalităţi.

Anul trecut, Guvernul a acceptat plata TVA la încasare, nu facturare, însă doar în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Măsura a generat efecte neaşteptate: firmele mici nu mai pot lucra pentru companiile mari deoarece acestea din urmă plătesc în continuare TVA la facturare. Soluţia optimă ar fi ca plata TVA la încasare să fie valabilă pentru toate companiile, este de părere reprezentantul ARACO.

Calitate scăzută la preţul cel mai scăzut

În opinia preşedintelui ARACO, pe piaţă nu există în prezent o competiţie reală: "De câţiva ani avem o alocare politică a proiectelor în funcţie de interesele unor unităţi achizitoare. Caietul de sarcini permite acestora să-şi preselecteze pseudo-legal antreprenorul cu care vor lucra". Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) s-a angajat să standardizeze caietele de sarcini pe tipuri de lucrări, dar acest lucru nu s-a întâmplat. De altfel, partajarea responsabilităţilor între unităţile achizitoare şi prestatorii de servicii nu este corect făcută în legislaţia românească. În multe state din Europa se folosesc condiţiile contractuale FIDIC galben şi FIDIC roşu. Ocolirea acestor sisteme în România descurajează investiţiile private, iar în cazul investiţiilor publice, creşte riscul intentării unor procese autorităţilor române de către antreprenori, mai ales cei străini.

Deşi anul trecut a fost modificată Ordonanţa 34 privind achiziţiile publice, aceste schimbări au vizat îndeosebi relaţia dintre ANRMAP şi Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, o serie de probleme rămânând fără rezolvare: criteriile de acordare a lucrărilor, conflictul de interese între cei care întocmesc oferte şi beneficiari, susţinerea de către terţi în licitaţii etc.

Practica unităţilor achizitoare de acordare a contractelor de lucrări pe criteriul "preţul cel mai scăzut" încurajează apariţia preţurilor de "dumping". De multe ori, se foloseşte acest artificiu pentru a preselecta un anumit antreprenor, urmând ca preţul să fie majorat prin acte adiţionale. Nu în ultimul rând, la preţuri mici şi calitatea lucrărilor este compromisă, de unde şi costuri suplimentare pentru reparaţii şi conservare.

În direcţia asigurării calităţii în construcţii, ARACO a iniţiat încă de acum trei ani un proiect pentru certificarea capacităţii tehnice a firmelor de construcţii, însă măsura nu s-a bucurat de susţinere politică.

La mijlocul anului curent, ARACO îşi propune să lanseze un cod etic pentru sectorul de construcţii din România.