Atât timp cât nu există o frenezie speculativă, riscul unei noi prăbuşiri dramatice a preţului imobiliarelor este mic
În sectorul imobiliar din Statele Unite şi din multe alte ţări avem de-a face cu o nouă explozie a preţurilor. Şi nu este vorba de o bulă, deoarece bulele se definesc prin implicarea mulţimilor, mai ales cei care speculează. Iar acum cei care fac asta, au ales criptomonedele. În schimb, cumpărătorii din domeniul imobiliar sunt fie cei care vor să locuiască în proprietăţile dobândite, fie cei care vor să le închirieze. Nu seamănă cu ceea ce s-a întâmplat la începutul anilor 2000, în special între 2004 şi 2007. Atunci toată lumea, mai ales în SUA (dar şi în România), manifesta un puternic apetit speculativ în privinţa caselor şi a terenurilor. Nu spun că aşa ceva nu s-ar putea întâmpla mai târziu, dar nu este cazul acum.
Totuşi, ce ar fi de înţeles din realitatea actuală? Oamenii şi-au tot ţinut banii la "ciorap' şi în bănci. Cu alte cuvinte, şi-au păstrat gloanţele pregătite pentru ceea ce foarte mulţi considerau o iminentă prăbuşire a sectorului imobiliar. Asta a fost situaţia, ani buni, până prin 2020. În tot acest timp, datorită menţinerii dobânzilor de către băncile centrale la niveluri minime record, imobiliarele au rezistat şi chiar s-au scumpit. Dar până la urmă, potenţialii investitori în imobiliare au aruncat mănuşa, săturaţi să stea cu cash fără dobândă, şi s-au hotărât să facă pasul spre imobiliare. Şi se pare că foarte mulţi dintr-odată.
Contează foarte puţin dacă este bine sau rău. Atât timp cât nu există o frenezie speculativă, mai ales pe credit, riscul unei noi prăbuşiri dramatice este mic. Este adevărat că mulţi cumpără imobile pe credit, aşa cum se tot face în ţările dezvoltate de zeci de ani. Acest fenomen nu este un motiv suficient pentru a indica un dezechilibru în piaţă.
La un moment dat se va pune capăt distracţiei fie din cauza costurilor prea mari determinate de inflaţie, fie din cauza aprecierii dobânzilor. În ultimii 40 ani ne-am tot obişnuit ca dobânzile mari să fie cauza. Însă de această dată, cel mai probabil, costurile prea mari vor pune frâna. Băncile centrale nu ratează nicio ocazie să-şi reitereze hotărârea de a ţine dobânzile jos oricât de mult timp va fi necesar. Această atitudine a băncilor centrale este fără precedent, şi generează un efect inflaţionist puternic.
Costurile la construcţii au crescut deja semnificativ de anul trecut. Dar cât timp dobânzile nu cresc, cel puţin teoretic, preţurile mai au loc de apreciere. Cât timp costurile mari se pot transfera către cumpărători totul este ok şi deocamdată se pare că mai este loc. În ultimele douăsprezece luni, până în aprilie, preţurile la imobiliare în SUA au crescut cu 14,6%. Este cea mai abruptă creştere din 1991 până acum. În Marea Britanie creşterea a fost de peste 13%, şi cea mai abruptă din 2004 până acum. Se pare că în lipsa unei majorări a dobânzilor, cumpărătorii mai au multe gloanţe şi se bat pe proprietăţi!
