ŞERBAN ŢIGĂNAŞ, PREŞEDINTELE ORDINULUI ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA:"Oraşele noastre stau încă sub semnul speculei imobiliare cu control politic"

"Creşte uşor numărul proiectelor de construcţii noi, dar nu şi rentabilitatea lor"

"Viitorul aparţine renovării clădirilor existente"

"Pentru arhitecţi, a devenit mai important să aibă un proiect bine plătit decât mult de lucru"

Reporter: Care sunt tendinţele în domeniul noilor construcţii de birouri şi locuinţe?

Şerban Ţigănaş: Este greu să vorbim de tendinţe în acelaşi mod în care o facem în domeniul design-ului, în general, cu precădere acolo unde putem vorbi de mode ca fenomene principale, motorizante.

Arhitectura are ritmuri mult mai lungi, operează cu idei care se nasc astăzi şi ajung să fie vizibile peste câţiva ani, cu un decalaj firesc construirii. Mai mult, arhitectura nu se împarte în birouri şi locuinţe, existând multe alte programe, unele chiar noi, care apar, dar care sunt rare, sau chiar excepţii.

În loc de tendinţe, aş vorbi despre fenomene şi m-aş referi la cele două programe de arhitectură pe care le-aţi menţionat. În domeniul rezidenţial lipseşte, în continuare, în ţara noastră, locuinţa socială, extrem de importantă pentru orice comunitate. De asemenea, continuă dezvoltarea pieţei de locuinţe colective, cele care au randament pe o piaţă care s-a autoreglat şi, evident, continuă construirea de case unicat, familiale, din iniţiativă proprie.

Locuinţele colective sunt, în general, foarte mici, astfel încât să încapă în creditul finanţabil al programului Prima Casă şi să scape de TVA-ul neredus. Acest lucru face ca eforturile constructive să fie plafonate, să se folosească orice mijloace, mai ales acelea care ţin de procurarea de materiale şi de manoperă la limita corectitudinii fiscale sau dincolo de aceasta, pentru a ţine costurile de construire foarte jos. O tehnică de vânzare care a proliferat este livrarea de apartamente "semifinisate" sau "nefinisate", ceea ce intră în aceeaşi logică a plafonării costurilor.

Cei care îşi construiesc o locuinţă unicat o fac, de cele mai multe ori, fără să aibă un proiect de calitate, fiind convinşi că deţin capacitatea de a discerne asupra acesteia şi uitând că fac un efort financiar enorm, o dată în viaţă, efort care merită un proiect bun.

În altă ordine de idei, clădirile de birouri sunt din ce în ce mai performante, certificarea lor în baza unor sisteme internaţionale devenind adevărata tendinţă de care putem vorbi în ultimii ani.

Ar trebui să ne preocupe mai mult clădirile existente decât cele noi, pentru că viitorul aparţine renovării acestora şi aducerii lor la performanţe foarte înalte.

Reporter: Consultanţii imobiliari susţin că 2014 a fost anul relansării construcţiilor noi pe piaţa de birouri şi cea rezidenţială. Arhitecţii resimt această tendinţă?

Şerban Ţigănaş: Nu este adevărat. Şi în 2012 şi 2013 s-au construit atât locuinţe, cât şi birouri noi. Ceea ce s-a finalizat în 2014 a început ca proiect cel puţin în 2012, dacă nu mai devreme. Este relativ să "măsori" relansarea unei pieţe. Consultanţii imobiliari vorbesc despre tranzacţii, nu despre construire. Arhitecţii resimt faptul că li se cere să lucreze la preţuri din ce în ce mai mici, cu mult sub cele rezonabile, ca să-şi poată îndeplini misiunea şi să îşi acopere responsabilităţile. Pentru un arhitect, a devenit mai important să ai un proiect bine plătit decât să ai mult de lucru.

Reporter: Care sunt noile cerinţe pentru proiectanţi din partea beneficiarilor construcţiilor noi?

Şerban Ţigănaş: Cerinţele sunt aceleaşi: mai ieftin, mai repede şi mai bine, adică ceea ce nu se poate fără compromisuri. Arhitecţii care reuşesc să facă lucruri de bună calitate în aceste condiţii sunt de toată lauda.

În general, beneficiarii cer ca proiectele să fie ca în lumea occidentală, dar să coste ca în România, adică de câteva ori mai puţin. Asta cere şi statul, care îşi bazează proiectele pe preţul cel mai mic, adică cea mai sigură cale spre eşec. Ca întotdeauna, există formule constructive şi spaţiale pe care dezvoltatorii le consideră vandabile şi pe care le solicită. Nu sunt lucruri extraordinare, dar unele aduc anumite progrese şi cultura construirii evoluează, dar lent.

Reporter: Cum a evoluat piaţa proiectării de construcţii noi pe timp de criză şi ce perspective are 2015 din acest punct de vedere?

Şerban Ţigănaş: Piaţa noastră de construcţii este printre ultimele din Europa în ceea ce priveşte volumul de investiţii raportat la numărul de locuitori. Aşa a fost şi înainte de criză şi aşa este şi acum. Piaţa a scăzut până la limita neprofitabilităţii profesiei de arhitect. Creşte uşor numărul proiectelor, dar nu şi rentabilitatea lor. Această situaţie obligă arhitecţii să recurgă la mai multe tehnici de supravieţuire. Dintre acestea, cea mai cunoscută este aceea de a avea mai multe slujbe, de obicei încă una plătită de stat, în educaţie, administraţie sau alte domenii.

2015 va aduce mai mult de lucru arhitecţilor bine organizaţi şi capabili să susţină structuri de proiectare eficiente. Ca de obicei, 20% dintre actorii de pe o piaţă acoperă 80% din piaţa respectivă. În domeniul nostru, nu este altfel.

Reporter: Cum caracterizaţi dezvoltarea urbană a Capitalei şi a marilor oraşe din ţara noastră?

Şerban Ţigănaş: Acest subiect are amploarea unei cărţi consistente. Oraşele noastre stau încă sub semnul speculei imobiliare cu control şi colaborare politică. Proiectele de dezvoltare au, în primul rând, calitatea de resurse economice pentru cei implicaţi, apoi de promisiuni electorale şi abia apoi de mijloace de creştere a calităţii vieţii.

Sunt şi progrese inevitabile. Nu poţi face totul prost, nici chiar dacă te străduieşti foarte tare. Lipsesc principiile sănătoase din strategiile de dezvoltare ale oraşelor, iar acolo unde au început să apară acestea, ele nu sunt nici înţelese şi nici adoptate. Accentul mult prea mare pus pe infrastructura rutieră a adus prejudicii dezvoltării oraşelor. Acceptarea construirii de mari centre comerciale în mai toate oraşele mari şi medii a dus la dispariţia comerţului din zonele centrale şi a contribuit la decăderea lor.

Ruinarea CFR-ului a afectat zonele gărilor, foarte importante în toate localităţile. De asemenea, toleranţa parcării autovehiculelor oriunde altundeva decât în locurile special amenajate a distrus spaţiile publice din apropierea locuinţelor şi a făcut oraşele tot mai neprimitoare.

Puţine municipalităţi sunt performante în combaterea acestui fenomen. Bucureştiul este nul la acest capitol. Retrocedările de terenuri au determinat noii proprietari sau pe cei care au cumpărat speculativ de la aceştia să forţeze locuri care nu meritau construite, pentru a nu compromite vecinătăţile bine constituite. Nu am avut nicio reacţie din partea administraţiilor. Suntem în etapa în care se realizează planuri urbanistice generale, dar înşişi cei care le adoptă, consilierii locali, sunt primii care susţin devierea de la prevederile lor, în scopuri speculative.

Reporter: Clujul concurează pentru obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană. Are şanse de câştig având în vedere experienţa Sibiului?

Şerban Ţigănaş: Candidatura nu are nicio legătură cu Sibiul, care nu a avut concurenţi la vremea respectivă. În plus, Clujul are altă dimensiune decât Sibiul, care a avut un moment favorabil în legătură cu Luxemburgul, pentru 2007. Clujul are şanse, fără îndoială, şi se maturizează prin această candidatură, pentru 2021. Dar, ca la orice mare călătorie, contează drumul şi încercarea mai mult decât destinaţia şi reuşita.

Reporter: Cum apreciaţi eforturile municipalităţii în acest sens şi ce măsuri trebuie să ia din acest punct de vedere?

Şerban Ţigănaş: Municipalitatea clujeană deleagă societăţii civile multe dintre marile probleme, cum ar fi şi această candidatură. Asta nu este un lucru rău, pentru că, în mod evident, în administraţii nu sunt resurse competente pentru a duce la bun sfârşit proiecte de acest tip. Problema este ca municipalitatea să îşi asume ceea ce primeşte şi să fie consecventă în aplicare, dar mie mi se pare destul de lentă şi ineficientă dincolo de susţinerea politică a proiectului.

De exemplu, oraşul aşteaptă de ani de zile realizarea noului centru cultural cu o sală de concerte pentru filarmonica locală, dar pur şi simplu pare că acest proiect a ieşit de pe agenda municipală.

Reporter: Avem o legislaţie nouă în domeniul eficienţei energetice, cu ţinte clare şi obligaţii pentru autorităţile publice. Credeţi că vor prinde avânt casele pasive şi clădirile "verzi", care eventual să îşi asigure necesarul de energie din propriile surse de producţie?

Şerban Ţigănaş: România nu îşi respectă angajamentele faţă de Uniunea Europeană în acest sens. Mă refer mai ales la felul în care se construieşte din bani publici. Suntem mult în urma practicilor din alte ţări europene în ceea ce priveşte construirea sustenabilă. Construcţiile performante, "verzi", vor prinde avânt când se vor respecta legile şi regulamentele şi când vor exista măsuri stimulative. Ambele lipsesc şi nu văd o apariţie accelerată, dar sper ca puţinele semne să se înteţească. Banii europeni sunt foarte apreciaţi şi disponibili pentru astfel de proiecte.

Reporter: Care sunt priorităţile dumneavoastră, în acest an, la conducerea Ordinului Arhitecţilor din România (OAR)?

Şerban Ţigănaş: Vrem să deschidem organizaţia către exterior, către societate şi comunităţi, pentru care lucrăm, de fapt, ca arhitecţi. Lucrăm la realizarea unei platforme digitale care să permită atât arhitecţilor, cât şi clienţilor lor să evalueze resursele de timp necesare realizării unui proiect, în funcţie de caracteristicile acestuia. Acest instrument va aduce laolaltă experienţele foarte multor utilizatori din piaţă şi are ca scop eliminarea propunerilor de onorarii nebazate pe cantitatea şi calitatea muncii necesare pentru realizarea misiunilor respective.

Continuăm cu proiectele destinate culturii generale a arhitecturii şi, mai ales, cu cele destinate copiilor. Colaborăm cu instituţiile statului pentru a schimba cadrul legislativ al construirii, în direcţii europene şi orientate către evoluţiile generate de schimbarea de paradigmă a construirii. Sunt mai multe priorităţi care derivă dintr-o strategie pe care am elaborat-o şi pe care o vom face publică în curând.

Reporter: Vă menţineţi ideea potrivit căreia piaţa noastră de construcţii poate să urmeze o direcţie sănătoasă, dacă evaluăm schimbările din domeniu la nivel european? Vă rog să detaliaţi ideea.

Şerban Ţigănaş: Desigur că o menţin. Am declarat în conferinţa organizată de ziarul BURSA că nu mai există nicio îndoială în Europa asupra rolului pe care îl pot juca construcţiile în asigurarea vieţii pe pământ în viitor, în condiţiile marilor probleme globale. Se aşteaptă de la construcţii să devină din cel mai mare consumator de energie şi resurse cel mai mare producător de energie şi reciclator de resurse, un constant utilizator de resurse regenerabile atât ca materiale de construire, cât şi ca energii folosite. Direcţia sănătoasă înseamnă să construim tot mai bine, să nu păşim niciodată înapoi în ceea ce priveşte calitatea construcţiilor pe care le realizăm atât din resurse private, cât şi din bani publici.

Construcţiile publice trebuie să dea exemplul pentru întreaga societate şi nu au voie să recurgă la compromisuri în ceea ce priveşte cerinţele de sustenabilitate. Arhitectura trebuie să fie responsabilă şi, pentru acest lucru, contribuţiile tuturor celor care o generează trebuie să fie la rândul lor responsabile, adică opusul speculativului.

Reporter: Cum veţi promova conceptul de cost pe durata de viaţă a clădirilor?

Şerban Ţigănaş: Vorbim mai degrabă despre o realitate a oricărei construcţii din orice perioadă de timp din istorie sau din perioada actuală. Orice construcţie are costuri de utilizare, întreţinere şi reparaţii, care depind de calitatea proiectului şi a execuţiei lucrărilor, de modul de utilizare şi foarte mult de tipurile de soluţii înglobate. În cazul în care consumurile energetice sunt mari, materialele au o durabilitate relativ mică şi necesită reparaţii sau înlocuiri frecvente sau dacă construcţia se întreţine greu şi costisitor, toate aceste costuri adunate în timp dau, de fapt, valoarea sa. Şi nu mă refer numai la costurile iniţiale de realizare, care sunt, de multe ori, mult mai mici la construcţiile lipsite de calităţi. Să calculezi costurile pe durata preconizată de viaţă a construcţiei este o metodă care se va impune de la sine, dar care poate fi promovată prin ajutarea celor interesaţi cu analize şi comparaţii. Cred că o campanie bine făcută, susţinută de bani publici, ar fi o metodă foarte bună de conştientizare. De asemenea, cred că toate proiectele publice ar trebui să aibă obligatoriu simulări de acest fel, iar cei care încalcă regulile să fie penalizaţi.

Reporter: Ce măsuri propuneţi pentru combaterea atacurilor speculative la integritatea patrimoniului arhitectural?

Şerban Ţigănaş: Sunt necesare mai multe categorii de măsuri, respectiv cele educative (din şcoală, de cultură generală), care sunt baza pe termen lung, măsuri ilustrative şi inspiraţionale - prin exemple de bună practică, bine comunicate prin campanii publice, cu efecte pe termen scurt şi mediu în rândul proprietarilor, comunităţilor şi decidenţilor.

De asemenea, măsurile legislative sunt fundamentale, dar complet ineficiente în prezent. Toate echipele care s-au succedat la conducerea Ministerului Culturii au demonstrat ineficienţă. Măsurile legislative trebuie să fie dublate întotdeauna de măsuri financiare. În plus, avem nevoie de o foarte bună promovare a bunelor practici şi de spargerea cercului voit restrâns al celor care controlează piaţa de restaurări.

În opinia mea, protecţia patrimoniului arhitectural trebuie să fie un bun comun, o activitate de masă şi nu rezervată unei categorii de specialişti care, din păcate, au adus domeniul în zona falimentului, deşi restaurările sunt foarte bănoase. Propun o schimbare completă a modului de abordare a patrimoniului arhitectural.

Reporter: Vă mulţumesc!