SEVER AVRAM:"Bucureştiul să rezolve probleme de supravieţuire şi decongestionare şi apoi să treacă la planificarea urbană inteligentă"

Interviu cu domnul Sever Avram, Preşedinte Executiv al Asociaţiei "Comunităţile Locale Riverane Dunării" (CLDR)

"Bucureştiul a fost cotat într-un ruşinos top al oraşelor cele mai poluate şi haotice, în special din punctul de vedere al traficului, unde ocupă locul cinci"

"Repolitizarea care se doreşte a fi realizată, inclusiv la nivelul instituţiilor prefectului, de exemplu, ar putea să ne conducă către o generalizare şi impunere a incompetenţei şi instabilităţii la rang de politică de stat"

"Ar fi mai potrivit să nu mai visăm cu ochii deschişi, comparându-ne cu Viena, ci să venim mai cu picioarele pe pământ, găsindu-ne corespondenţi mai realişti şi stimulativi în jurul nostru, precum Belgrad, Budapesta, Bratislava sau chiar Varşovia"

Reporter: Conceptul "Smart City" este destul de nou pentru România. Ce înseamnă un oraş inteligent? Care oraş din România se apropie cel mai mult de conceptul de oraş inteligent?

Sever Avram: Trecerea de la etapa actuală a dezvoltării urbane din România către conceptul de Smart City ar reprezenta, din start, o provocare deosebită, având în vedere nu doar eforturile financiare imense care ar trebui întreprinse, ci mai ales mutaţiile de viziune necesare pentru a integra în mod superior tehnologiile de tip IC&T cu soluţile internetului (IoT), pentru a putea gestiona în deplină siguranţă toate sistemele de informaţii, şcolile, librăriile, sistemele de transport, uzinele, reţelele energetice, reciclarea deşeurilor, punerea în aplicare a legislaţiei, precum şi alte servicii pentru comunitate. Desigur, crearea unui profil urban atât de ambiţios presupune o interacţiune sporită între comunitate şi infrastructura urbană, cu scopul explicit al unei îmbunătăţiri substanţiale a calităţii vieţii tuturor cetăţenilor.

În lume, evoluţiile de acest gen către smartness urban, nu doar în Europa, căci avem deja sute de Smart City-uri sau care evoluează spre Smart City, în ritm rapid, ci şi în India şi în China şi chiar un stat integral Smart cum este Singapore, s-au multiplicat şi accelerat considerabil. În spaţiul comunitar, există numeroase iniţiative şi forme de sprijin din partea UE pentru ca tot mai multe metropole să preia bunele practici anterior dezvoltate precum în ţări diverse, de la Suedia la SUA, şi de la Coreea de Sud la Canada.

Marcarea oraşelor prin conferirea statutului de Smart City este, evident, un proces de lungă durată ce implică, în primul rând, o puternică integrare a "formelor de inteligenţă" şi, consecutiv, în capacitatea de combinare înţeleaptă a dezvoltării reţelelor digitale de telecomunicaţii, a inteligenţei artificiale şi a componentelor de software. Spre a putea vorbi la modul realist despre un oraş Smart, este necesar ca toate domenile de activare ale inteligenţei să fie în mod armonios puse în operă şi anume: inovarea economică, infrastructură urbană şi sistemul de guvernanţă, fiecare cu sub-domenii şi criterii extrem de riguroase.

La nivel european, există două tipuri mari de dezvoltări urbane Smart: marile oraşe cu populaţie plecând de la 300.000 de locuitori până la un milion de locuitori şi oraşele de mărime medie, cu populaţie până în 500.000 de locuitori. A fost dezvoltat deja un model personalizat de oraşe Smart, ceea ce permite celor care îşi propun să implementeze bunele practici deja existente să o poată face mult mai repede şi mai coerent. Cu titlu de exemplificare, să mai spunem doar că, în Polonia, sunt deja nouă oraşe clasificate Smart sau evoluând către aprofundarea viziunii Smart City, pe când în Ungaria nu se califică niciun oraş, conform criterilor enunţate, menţionând totuşi că metropolele precum Budapesta, Berlin sau Viena, cu populaţii de peste un milion de locuitori nu intră în această clasificare.

În Romania sunt deja cel puţin doua oraşe considerate parţial Smart: Timişoara şi Cluj Napoca. Au fost formate deja şi anumite aranjamente parteneriale precum Euro-Cities, Parteneriatul Inovării Europene asupra "Smart Cities and Communities", axat în special pe găsirea de soluţii la probleme legate de poluare şi schimbările climatice sau Consiliul Smart Cities care grupează marile companii globale ce oferă soluţii tehnologice de avangardă către grupurile de lucru care s-au format în diverse domenii-cheie la nivel global, nu doar european, plecând din Silicon Valley-SUA şi până în Sultanatul Oman sau Noua Zeelandă.

Poate ca aceste date să pară prea tehnice însă le-am enumerat pentru a putea sesiza complexitatea procesului ce ar trebui demarat pentru a se reuşi calificarea mai multor oraşe româneşti la acest statut, în următorii 30-40 de ani.

Reporter: În cat timp poate ajunge Bucureştiul un oraş inteligent? Care sunt principalele probleme pentru care Capitala nu reuşeşte să fie un oraş inteligent?

Sever Avram: Din păcate, până în prezent, Bucureştiul a fost cotat într-un ruşinos top al oraşelor cele mai poluate şi haotice, în special din punctul de vedere al traficului, unde ocupă locul cinci. Capitala României are de rezolvat întârzieri mult mai grave cum ar fi cele legate de groapa ecologică, reciclarea deşeurilor, sau transportul public urban la suprafaţa. Dimensiunea inovării, care ar trebui să fie extrem de importantă pentru orice mare oraş, este complet neglijată sau desconsiderată la noi câtă vreme nu s-a dorit nici măcar înlocuirea sistemului de termoficare sau respectarea unui plan urbanistic coerent care să revalorizeze în special componentele de patrimoniu cultural-istoric, mai ales în raport cu apariţia noilor cartiere şi clădiri. Aşadar, pentru moment, se pun mai degrabă probleme elementare de raţionalizare sau de igienă publică şi mai deloc de viziune strategică şi politici publice adecvate. Altfel spus, Bucureştiul ar fi cazul să rezolve în primul rând probleme de supravieţuire şi decongestionare şi abia pe urmă să treacă la nivelul superior al planificării urbane inteligente.

Reporter: Care ar fi principalele investiţii care ar trebui demarate în Capitală, pentru a fi un oraş inteligent, în condiţiile în care doamna primar general se inspiră în proiectele sale de la primăria din Viena?

Sever Avram: În Austria, sunt mulţi cetăţeni care glumesc cumva pe seama conducerii "roşii" a Primăriei şi Landului Viena, care a intrat uneori în conflict cu reglementările UE, de exemplu referitoare la construcţia locuinţelor sociale. Totuşi, continuitatea de un sfert de secol a Primarului General Dr. Michael Haupl, totodată Preşedintele Asociaţiei Oraşelor din Austria, reprezintă cumva secretul dezvoltării ultra inovative a metropolei pe baza unei strategii-cadru, stabilită şi ce trebuie respectată până în anul 2050. Nici nu se poate pune problema unei comparaţii pragmatice între Viena şi Bucureşti, datorită decalajelor de dezvoltare şi modului de gestionare a resurselor puse în joc. De plidă, dacă ne referim la gradul de transparenţă a informaţiilor publice şi de consultare cu cetăţenii, ar merita să spunem că Viena a creat, cu mai mulţi ani în urmă, cel mai complex sistem de tip Open Government (administrare deschisă), deţine un grad de digitalizare extrem de ridicat, asumând o iniţiativă independentă şi non-profit, în acest sens, şi include o autoritate de gestionare e-government şi virtuală municipală. Ar fi mai potrivit să nu mai visăm cu ochii deschişi, comparându-ne cu Viena, ci să venim mai cu picioarele pe pământ, găsindu-ne corespondenţi mai realişti şi stimulativi în jurul nostru, precum Belgrad, Budapesta, Bratislava sau chiar Varşovia.

Reporter: Regionalizarea ar avantaja conceptul "Smart City"?

Sever Avram: Întrucât un Smart City este înţeles, în primul rând, drept un oraş antreprenorial, în sensul că trebuie să răspundă în mod eficient şi rapid faţă de schimbările pe pieţele globale, este evident că regionalizarea ar putea aduce mai ales o raţionalizare a costurilor şi o promovare mai consistentă a aşa-numitului concept de "creştere Smart". În mod concret, regionalizarea ar promova guvenanţa colaborativă în oraşele reşedinţă de regiune şi ar impulsiona astfel cooperarea transfrontalieră, competitivitatea urbană, politicile economice mai îndrăzneţe, crearea unei "para-democraţii" prin angajarea actorilor la nivel regional şi zonal, combaterea excluziunii sociale şi promovarea democraţiei participative cât şi îmbunătăţirea guvernanţei la nivel regional printr-o mai bună cooperare cu autorităţile centrale, în special în domeniul valorizarii patrimoniului cultural în contextul regionalizării urbane.

La nivelul României, regionalizarea ar presupune o modernizare în cercuri concentrice dinspre vest (Timişoara) spre est (Bucureşti), ceea ce ar da posibilitatea unei aplicari în practică a politicilor de reindustrializare promovată de UE pe baza Specializărilor Regionale Smart stabilite în cele opt regiuni, dar plecând de la oraşele Smart ca motoare ale inovării economice şi sociale.

Reporter: Este pregătită România din punct de vedere legislativ pentru conceptul de Smart City?

Sever Avram: Dacă am fi promovat şi aplicat încă de acum 5-6 ani Strategia Dunării, am fi putut deja dezvolta atât o legislaţie complementară coerentă, cât şi practicile administrative armonizate în domeniu, mai ales pe linia integrativităţii planificării şi implementării proiectelor de dezvoltare şi gestionare urbanistică şi a managementului urban. Întrucât orice proiect de Smart City creează un nou eco-sistem, accentul cade pe protecţia contra activităţilor cibernetice criminale şi pe atingerea unor parametrii referitori la guvernanţa electronică şi la conduita companiilor în acel context. Altfel spus, spre a favoriza decizii mai transparente şi mai rapide, din unghi de vedere legislativ, ar fi necesar de adoptat, cum s-a întâmplat în alte state avansate sau economii emergente precum India, a unui aşa-numit "ICT ACT", ceea ce a permis ulterior adaptarea în raport de politicile naţionale de securitate cibernetică.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră cu privire la dezvoltarea managementului inovării în România?

Sever Avram: Inovarea, în genere, mai cu seamă aşa-numita "inovare integrală", pe care o promovează intens CLDR în cadrul Consiliului Oraşelor şi Regiunilor Dunării (CoDCR) de la Viena şi prin Danubius Academic Consortium (DAC), din conducerea căruia face parte şi asociaţia noastră, nu este posibilă fără o cooperare mai intensă între universităţi, centre de cercetare şi IMM-uri. A existat o tentativă de instituţionalizare a Consiliului Naţional al Competitivităţii, dar noul Parlament a blocat formarea acestuia şi implicit stimularea legislativă şi financiară a noilor firme care ar fi putut să se insereze mai bine în trendul inovării ridicând valoarea adaugată a produselor şi serviciilor livrate de companiile româneşti organizate în clustere sau huburi de inovare. Există adoptată şi o nouă strategie de dezvoltare economică a României care ar trebui să aibă putere de lege şi să ajute la o relansare reală, inclusiv sau mai ales prin repatrierea unor tineri români sau cel puţin investiţii consistente în sectoare considerate de vârf, de pildă bioeconomia sau aplicaţiile acesteia prin biotehnologii, agricultură bio sau eco-turism.

Reporter: Avem o bună guvernanţă în autorităţile publice locale şi centrale? De ce lipseşte?

Sever Avram: Absenţa bunei guvernări în adminstraţia publică nu datează de ieri de azi, iar după des-fiinţarea Institutului Naţional de Administraţie, procesul a continuat să se cronicizeze. Nici măcar reforma mai recentă iniţiată de fostul Vice-premier Vasile Dâncu nu a mai fost continuată. Lipseşte mai ales o corelare între măsurarea unor standarde de randament şi performanţa şi răsplătirea sau remunerarea decidenţilor din administraţia centrală, judeţeană şi locală. În acest moment, repolitizarea care se doreşte a fi realizată, inclusiv la nivelul instituţiilor prefectului, de exemplu, ar putea să ne conducă către o generalizare şi impunere a incompetenţei şi instabilităţii la rang de politică de stat. Singurul noroc între ghilimele pe care l-am avut prin aderarea la UE acum zece ani, ar putea fi cheia şi scutul care să mai dea ceva speranţe de redresare şi europenizare pentru situaţia de relativ impas în care ne aflăm. Pentru reluarea reformelor administrative demarate în cursul anului trecut, ar fi necesară o renunţare explicită la punerea în practică a "mitului Meşterului Manole" la "reinventarea periodică a roţii" şi fondarea în mai mare măsură pe bunele practici câte sunt deja adoptate mai ales prin aplicarea legislaţiei comunitare în România.