Achiziţiile publice, între frica de DNA şi aplicarea noii directive europene

Parlamentul şi Consiliul european au adoptat, anul trecut, un nou pachet legislativ privind achiziţiile publice, cu scopul de a simplifica procedurile şi a le face mai flexibile. Astfel, Bruxelles-ul doreşte să încurajeze accesul IMM-urilor la contractele de achiziţii publice şi să aibă garanţia că se acordă o mai mare atenţie criteriilor sociale şi de mediu.

Una dintre cele mai importante prevederi este încurajarea statelor membre să nu mai utilizeze exclusiv criteriul preţului cel mai scăzut, ci criteriul celei mai bune oferte din punct de vedere tehnico-economic în atribuirea contractelor.

Constructorii din Europa şi din România au salutat decizia UE, despre care spun că va aduce calitate şi durabilitate în implementarea investiţiilor publice şi are şanse să pună capăt "dictaturii" celui mai mic preţ din licitaţii, care a creat multe probleme, în special în Europa de Est.

Atât reprezentanţii patronatelor din construcţii, cât şi mai mulţi parlamentari din comisiile de transport şi infrastructură ne-au spus că experienţa din ultimul deceniu ne arată că preţul cel mai mic nu ne-a adus calitate în lucrări şi nici nu a împiedicat corupţia şi trucarea licitaţiilor. Ei susţin că în foarte multe cazuri costurile finale ale lucrărilor publice au fost duble faţă de preţul de atribuire, prin adăugarea a nenumărate acte adiţionale la contractul iniţial. Sunt şi cazuri în care preţul final a ajuns să depăşească cel mai mare preţ ofertat în licitaţie, potrivit constructorilor.

Pachetul legislativ adoptat de forurile europene cuprinde o directivă privind achiziţiile publice generale, una privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi încă o directivă privind concesiunile. Oficialii europeni au spus, în urmă cu un an, că noua legislaţie garantează că toţi actorii economici din UE au acces efectiv şi nediscriminatoriu la piaţa europeană.

Statele membre trebuie să adopte noul pachet legislativ în legislaţia naţională până la finele lunii aprilie a anului viitor.

Reforma normelor privind achiziţiile publice a introdus un nou criteriu de atribuire, bazat pe principiul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, care urmăreşte să asigure cea mai mare rentabilitate în raport cu investiţia (mai degrabă decât cel mai mic preţ), mai precis, luând în considerare calitatea, precum şi preţul sau costurile pentru întregul ciclu de viaţă al lucrărilor, bunurilor sau serviciilor vizate. Acest criteriu acordă o mai mare atenţie consideraţiilor privind calitatea, mediul şi consideraţiilor sociale, precum şi inovării.

Astfel, câştigătorul unei licitaţii nu va fi neapărat ofertantul cu cel mai mic preţ.

Majoritatea constructorilor ne-a spus că noile principii stipulate în directivă sunt greu de aplicat în ţara noastră în perioada imediat următoare, mai ales pe fondul campaniei DNA, care a început în forţă în urmă cu un an. Directiva nu impune ferm utilizarea criteriului economic în locul preţului cel mai scăzut, ci lasă la latitudinea statelor membre în ce măsură vor să apeleze la această modalitate de atribuire a licitaţilor.

Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO), ne-a declarat: "Şi în legislaţia actuală există prevederi care permit aplicarea criteriului celei mai bune oferte tehnico-economice în atribuirea contractelor publice. Numai că funcţionarii publici nu îl aplică, ci utilizează aproape exclusiv criteriul celui mai mic preţ, în principal de frica DNA, dar şi pentru a nu se confrunta cu procese şi licitaţii. Cea mai bună ofertă tehnico-economică ia în calcul şi nivelul preţului, dar şi alţi factori care asigură calitatea şi durabilitatea lucrărilor. Aici intervine subiectivismul în evaluare, de care se tem şi funcţionarii corecţi. Din perspectiva acestora, procurorii pot oricând interpreta că alta a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic".

Şi deputaţii din Comisia de Transporturi cu care am stat de vorbă împărtăşesc opinia domnului Plosceanu. Ei ne-au spus: "Sunt slabe şanse ca în viitorul apropiat să domine criteriul tehnic şi economic în atribuirea licitaţiilor publice. Sigur, vom prelua directiva în legislaţia naţională, dar aplicarea va însemna tot criteriul preţului cel mai scăzut. Niciun funcţionar nu-şi va asuma să pună cap la cap un cumul de factori şi criterii tehnice şi de calitate, care, chiar dacă aduc plusvaloare lucrării şi sunt interpretate cu bună credinţă, tot lasă loc unui anumit subiectivism. În prezent, administraţia publică este blocată de frica de DNA şi există un vid în luarea deciziilor, chiar şi dintre cele mai banale".

Din perspectiva lui Jaap Koning, reprezentantul EFCA (Federaţia Europeană a Inginerilor Consultanţi), specialist în noua legislaţie a achiziţiilor publice, orice frică are leac. Domnia sa ne-a declarat că este familiarizat cu piaţa autohtonă de construcţii, că a lucrat în multe state din regiunea noastră şi apreciază că o soluţie pentru frica de DNA şi aplicarea criteriului celei mai bune oferte tehnico-economice este reţeta olandeză (ţara din care provine): transparenţa totală.

Jaap Koning ne-a explicat: "Multe state au dificultăţi în evaluarea criteriilor pe care le impui într-o licitaţie ca să poţi evalua cea mai bună ofertă tehnico-economică (MEAT - prescurtat în engleză). Există întotdeauna un element de subiectivitate în aplicarea acestor criterii. Când am preluat MEAT în Olanda, am impus criterii clare, cu specificaţii precise despre cum le vom utiliza în atribuirea contractelor. Suntem foarte transparenţi la proceduri şi concluzii. Le explicăm participanţilor cum i-am cotat şi de ce, cum am evaluat acordarea punctajelor pe fiecare criteriu în parte. Desigur, mai există şi elementul de încredere. Ne-a luat 15 ani să trecem de la licitaţii bazate exclusiv pe preţ, la cele pe baze tehnico-economice. România trebuie, în primul rând, să elimine neîncrederea şi poate face acest lucru prin transparenţă totală şi selectarea unor criterii clare de calitate".

Domnia sa ne-a precizat că, la început, pe proiectele mari, când Olanda a impus criteriile tehnico-economice în proporţie de peste 50% în punctajul unei licitaţii, comisia de licitaţie a discutat cu ofertanţii pre-calificaţi şi le-a solicitat să participe la acest tip de licitaţie şi să nu obiecteze la finalul procesului. "Toată procedura a fost transparentă, inclusiv modul în care au fost evaluate ofertele şi participanţii au putut înţelege procesul şi nu au contestat rezultatul", ne-a menţionat specialistul.

"Recomandarea mea este ca România să aplice treptat acest criteriu în licitaţie, la început poate pe proiecte-pilot, unde 50% să conteze calitatea şi 50% preţul. Trebuie să fie un echilibru între calitate şi preţ ca să ai construcţii sustenabile pe termen lung", a conchis reprezentantul EFCA.

Potrivit Directivei Europene, achiziţiile publice trebuie să asigure transparenţa necesară la toate stadiile procedurii. Acest lucru este obţinut în special prin publicarea elementelor esenţiale ale procedurilor de achiziţii publice şi prin diseminarea informaţiilor privind candidaţii şi ofertanţii (de exemplu, criteriile şi măsurile care se vor aplica în decizia de atribuire a contractului, informaţii privind desfăşurarea şi progresul procedurii, informaţiile privind motivele respingerii), precum şi prin furnizarea unei documentaţii suficiente privind toate etapele procedurii.

Noile norme promovează şi achiziţiile publice ecologice, folosind o abordare bazată pe calcularea costurilor pe ciclu de viaţă şi posibilitatea de a recurge la o etichetă specifică sau etichetă ecologică. Aspectele sociale sunt, de asemenea, importante, fiind incluse în directive dispoziţii specifice pentru incluziunea socială, criterii sociale, subcontractarea şi un regim simplificat pentru contractele de servicii.

Reducerea birocraţiei şi sporirea accesului IMM-urilor la achiziţiile publice sunt elemente esenţiale ale acestora din urmă. Noile norme introduc documentul european de achiziţie unic şi utilizarea declaraţiilor pe propria răspundere. Accesul IMM-urilor la contractele de achiziţii publice va fi sporit, în opinia liderilor de la Bruxelles, în special de posibilitatea de împărţire a contractelor în loturi şi prin limitarea cerinţelor privind cifra de afaceri anuală.

Directivele impun utilizarea treptată a achiziţiilor publice electronice şi stabilesc norme specifice privind tehnicile şi instrumentele pentru achiziţiile electronice şi agregate, precum acordurile-cadru, sistemele dinamice de achiziţii, licitaţiile electronice, cataloagele electronice, activităţile de achiziţie centralizată şi achiziţiile comune transfrontaliere. Directivele includ jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie privind relaţiile interne, autorităţile contractante putând, în anumite condiţii, să atribuie un contract unei întreprinderi fără a aplica procedura privind achiziţiile publice.

Legislaţia pe care ţara noastră urmează să o transpună consolidează actele normative în vigoare privind conflictele de interese, favoritismul şi corupţia, oferind garanţii sporite pentru proceduri sigure în ceea ce priveşte motivele de excludere, consultarea prealabilă, modificarea contractelor şi transparenţa. Cel puţin aşa speră oficialii europeni.