ADRIANA IFTIME, FPSC:"Ponderea construcţiilor în PIB ar trebui să fie spre 15%"

"Cu o pondere de sub 4% în PIB, se trage concluzia că investiţiile nu sunt o preocupare guvernamentală"

"Există o orientare spre creditul ipotecar"

"Evoluţia dezvoltărilor imobiliare private a înregistrat o viteză mult mai mare faţă de cea a infrastructurii"

Reporter: Cum aţi descrie, în acest moment, sectorul construcţiilor?

Adriana Iftime: Multă vreme, sectorul construcţiilor a constituit "motorul economiei româneşti". Într-o ţară ca România, care încă are nevoie de multe investiţii (în infrastructura mare, în infrastructura rurală, în sănătate, în protejarea patrimoniului istoric, în fondul imobiliar îmbătrânit etc.), mi se pare că acest rol ar trebui asumat şi mai mult.

În realitate, după anul 2013, investiţiile publice au început să scadă vizibil, cu o excepţie: în anul 2015 a trebuit să fie finalizate lucrările începute cu fonduri europene pentru că se încheia ciclul de finanţare 2007-2013 prelungit până la 31 decembrie 2015 şi statul a fost obligat să direcţioneze fonduri în aceste proiecte, iar la sfârşitul anului (2015) au fost înregistrate creşteri în sector. Aşa se face că în 2015 construcţiile au contribuit cu 0,6% la creşterea generală de 3,7%, adică, în cifre absolute, construcţiile au contribuit la PIB cu 53 miliarde lei, respectiv cu 11 miliarde lei mai mult decât în 2014 , reprezentând 7,4% din PIB. Prin urmare, a fost o creştere de conjunctură.

Prin comparaţie cu perioada de mare creştere economică din 2007-2008, când ponderea construcţiilor în PIB depăşise 11% şi, ţinând cont de nevoia de investiţii din ţara noastră şi de faptul că avem nevoie de o creştere reală, sustenabilă a economiei, consider că ponderea construcţiilor în PIB ar trebui să fie spre 15%. Cu o pondere de sub 4% în PIB, se trage concluzia că investiţiile nu sunt o preocupare guvernamentală.

În statistică, la semestrul întâi 2017, construcţiile sunt pe acelaşi plan cu activităţile de spectacole, culturale şi recreative; reparaţii de produse de uz casnic şi alte servicii, adică circa 3,5% din PIB.

În anul 2017, datele statistice pun în evidenţă o creştere, dar şi de data aceasta constatăm că statul nu a mai investit, implicarea masivă venind dinspre mediul privat care a construit în domeniul rezidenţial. Şi aici apare o problemă, deoarece dezvoltările imobiliare private au înregistrat o viteză mult mai mare faţă de infrastructurile care ar fi trebuit asigurate de autorităţile publice locale, care fie nu au reuşit să ţină pasul, fie nu s-au implicat deloc.

Reporter: Care sunt efectele acestei evoluţii?

Adriana Iftime: Rezultatul se răsfrânge asupra întregii comunităţi, utilităţile fiind asigurate cu eforturi mari şi mult întârziate. De asemenea, nu este asigurat transport în comun, spaţii de parcare etc. Cel mai mult au de suferit oraşele mari, care s-au dezvoltat spre periferie, iar Bucureştiul se află pe primul loc, acesta atrăgând în fiecare dimineaţă zeci de mii de maşini cu câte un singur pasager, cu toate consecinţele: aglomeraţie, stres, maşini parcate pe trotuare, consum de carburant, poluare etc. Dacă mai adăugăm şi informaţia că în România, în 2017, au intrat circa 1 milion de autoturisme second hand, atunci avem imaginea întregită cu preocuparea autorităţilor pentru rezolvarea problemelor de mediu.

Evident, creşterile din domeniul imobiliar raportate de INS, de circa 70%, au fost realizate cu participarea directă a producătorilor şi distribuitorilor de materiale de construcţii.

Din discuţiile cu membrii FPSC, aceştia confirmă creşteri, diferite de la caz la caz, în jurul cifrei de 10%. Se observă, de asemenea, interesul clienţilor către materiale mai noi şi mai performante, chiar dacă acestea sunt mai scumpe (de exemplu, învelitori pentru acoperişuri cu durata de garanţie mai mare, sisteme de degivrare pentru acoperişuri, materiale termoizolatoare).

Ne aşteptăm că trendul de creştere în domeniul rezidenţial să rămână şi în 2018, poate puţin mai ponderat. Sistemele de sprijin guvernamental pentru finanţarea cumpărării de locuinţe sunt deocamdată încetinite sau blocate: Prima Casă începe cu alocaţii mai mici, băncile pentru locuinţe sunt în aşteptare, iar ANL este subfinanţată. Din cauza aceasta, există o orientare spre creditul ipotecar, întrucât băncile, deşi solicită un avans mai mare (15%), şi-au apropiat celelalte condiţii de creditare de cele ale programului Prima Casă. De asemenea, creşterea salariilor încurajează cumpărarea locuinţelor. Totodată, în România nu există alternativa casei cu chirie (subvenţionată) sau a locuinţei sociale, cultura populaţiei fiind în favoarea proprietăţii şi, de aceea, nu cred că va fi curând o bulă imobiliară. De aici şi interesul investitorilor, atât români, cât şi străini, de a investi în continuare în sectorul rezidenţial.

Reporter: Care a fost evoluţia preţurilor, în acest domeniu?

Adriana Iftime: Cred că preţurile vor fi influenţate de factorii generali din piaţă. Nu sunt, în acest moment, condiţii pentru creşteri spectaculoase, dar cu siguranţă că vor exista creşteri influenţate, mai ales, de criza de forţă de muncă, în special cea calificată. Criza de forţă de muncă afectează toate domeniile/meseriile din construcţii, de la necalificaţi la muncitorii calificaţi, de la tehnicieni la ingineri, fie că sunt în proiectare sau în execuţie. Nici măcar distribuitorii de materiale de construcţii nu sunt într-o situaţie mai bună: lipsesc agenţii de vânzări, şoferii...

Sigur că la cumpărarea unei locuinţe criteriul cel mai important în alegere rămâne preţul, iar pe locul al doilea existenţa mijloacelor de transport. Din păcate, ar trebui să existe şi alte criterii pe care uneori dezvoltatorii le încalcă, iar clienţii nu le cunosc sau trec peste exigenţe cu prea multă uşurinţă. Se vorbeşte foarte puţin despre Legea nr.114/1996 modificată şi republicată - Legea locuinţei, care stabileşte suprafeţele minime pe fiecare tip de încăpere, precum şi necesitatea existenţei spaţiilor anexe. Din dorinţa de a obţine preţuri mai mici, aceste prevederi sunt încălcate şi rezultatele se vor vedea în timp. Spre exemplu, un dormitor nu se poate construi oricât de mic, pentru că în el trebuie asigurat un număr minim de metri cubi de aer necesar pentru respiraţia a două persoane timp de opt ore. În noile condiţii de folosire a tâmplăriei termoizolante, care asigură o etanşeitate sporită, dacă suprafaţa dormitorului este mai mică decât normele, nu se pot realiza schimburi de aer peste noapte şi locatarii se trezesc într-o lipsă de confort, ameţeli etc. care, repetate zi după zi, conduc la afectarea sănătăţii.

Reporter: Ce intenţioneţi să faceţi, ca organizaţie, pentru îndreptarea acestei situaţii?

Adriana Iftime: FPSC are ca prim obiectiv implicarea în îmbunătăţirea legislaţiei care ne reglementează activitatea. Este o problemă greu de realizat, cu multă uzură intelectuală şi rezultate care nu se ridică la înălţimea efortului nostru. Explicaţia rezultă din ambele direcţii: partea patronală nu are o pornire nativă spre asociere pentru a se implica în rezolvarea problemelor breslei, fiind afectată şi de criză de personal, iar partea guvernamentală nu dispune de specialişti nici numeric, nici ca nivel de pregătire profesională şi experienţă pentru a-şi înţelege rolul pe care îl joacă în destinul nostru. Nu am reuşit încă să devenim parteneri de dialog în interesul bunului mers al sectorului, suntem doar personajul care trebuie convocat să participe la şedinţele de dialog social pentru că ministerele să îndeplinească o procedura.

Deşi se consideră că sectorul de construcţii este unul reglementat, totuşi avem o legislaţie necoordonată, cu prevederi contradictorii în legi diferite, cu restanţe mari în a promova hotărâri de guvern pentru transpunerea unor prevederi din legi (exemplu: mult discutatul act normativ care să reglementeze certificarea profesională a firmelor de construcţii - prevedere din Legea nr. 10 - Legea calităţii în construcţii).

Cu alte cuvinte, consider că a trecut vremea legislaţiei elastice, permisive şi că avem nevoie de o legis­laţie clară şi fermă. Depunem eforturi pentru a fi utili membrilor noştri, pentru a trata unitar problemele cu care ei se confruntă individual, dar care sunt comune tuturor firmelor.

Ne dorim unirea breslei pentru a putea reprezenta o singură voce în faţa autorităţilor statului român, dar şi a instituţiilor europene, convinşi fiind că "doar unirea face puterea".

Reporter: Mulţumesc!