Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilăAvizarea şi autorizarea privind protecţia civilă (3)

Maior dr. ing. Ionel - Puiu GOLGOJAN, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Protecţia civilă

Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit legii, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.

Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea 481/2004 privind protecţia civilă republicată, proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de investiţii au obligaţia de a obţine toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă, conform legii, şi să urmărească realizarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestora. Totodată potrivit art. 20 alin. (1) lit. k) din Legea 481/2004 republicată se menţionează faptul că cetăţenii sunt obligaţi să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege, respectiv pentru categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea adăposturilor de protecţie civilă.

Prin adăpostire se înţelege măsura specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă, împotriva efectelor acestora. Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice. Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Mana­gement al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi proprietarii de imobile.

Ca particularitate, în timp de pace, adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste. Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor se avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, de către serviciile de urgenţă profesioniste.

Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea adăposturilor de protecţie civilă şi implicit, la care este obligatorie solicitarea avizelor şi autorizaţiilor de protecţie civilă sunt aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 560/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 526 din 21 iunie 2005, modificată cu Hotărârea Guvernului României nr. 37/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 47 din 19 ianuarie 2006. Cheltuielile pentru realizarea adăposturilor de protecţie civilă aferente construcţiilor cu destinaţie de locuinţă, birouri, centre comerciale sau destinate oricăror manifestări publice şi care, potrivit normelor specifice, trebuie să fie prevăzute, din construcţie, cu asemenea adăposturi se suportă de către proprietar.

Semnul distinctiv naţional pentru identificarea personalului şi marcarea adăposturilor de protecţie civilă este stabilit prin Hotărârea Guvernului României nr. 630/2005 pentru stabilirea semnului distinctiv naţional prin care se identifică personalul şi se marchează mijloacele tehnice, adăposturile, alte bunuri de protecţie civilă, uniforma şi cartea de identitate specifice personalului specializat cu atribuţii în domeniul protecţiei civile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005, ţinându-se seama de prevederile reglementărilor internaţionale. Semnul distinctiv naţional al protecţiei civile este identic celui prevăzut de Protocolul adiţional nr. I din 10 iunie 1977 la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale şi constă într-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu (vezi foto). Protocolul adiţional nr. I din 10 iunie 1977 a fost ratificat prin decretul nr. 224 din 11 mai 1990 al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi publicat în Monitorul Oficial nr. 68 - 69 din 14 mai 1990. Semnul distinctiv naţional al protecţiei civile este destinat identificării organismelor de protecţie civilă, a personalului, clădirilor şi materialelor aparţinând acestora, atunci când, pe timp de război, sunt consacrate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilă. Adăposturile puse la dispoziţia populaţiei civile se identifică prin intermediul aceluiaşi semn distinctiv.

Potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 481/2004 obligaţia revine persoanelor care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor prevăzute de lege.

Controlul de stat în domeniul protecţiei civile se realizează prin activităţi de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare şi control şi se exercită prin Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi al Municipiului Bucureşti, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României.

Avizele şi autorizaţiile de protecţie civilă se solicită în scris de către persoanele fizice sau juridice direct inspectoratelor în a căror zonă de competenţă urmează să fie realizate ori sunt amplasate construcţiile sau amenajările respective

La emiterea avizelor şi/sau a autorizaţiilor de protecţie civilă nu se percep taxe.

Avizele de protecţie civilă

Avizele de protecţie civilă sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţii pentru realizarea adăposturilor de protecţie civilă sau punctelor de comandă potrivit art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă.

Avizele de protecţie civilă se emit când sunt solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii autorizaţiilor de construire, pentru categoriile de construcţii aprobate, potrivit legii, prin Hotărârea Guvernului României nr. 560/2005.

Autorizaţiile de protecţie civilă

Autorizaţiile de protecţie civilă sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate, prin care se certifică, în urma verificării documentelor şi în teren, realizarea adăposturilor de protecţie civilă sau punctelor de comandă, conform reglementărilor specifice potrivit art. 2 alin. (2) din Normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă.

La emiterea autorizaţiei de protecţie civilă se restituie solicitantului un exemplar din documentele prezentate, vizate spre neschimbare, emitentul reţinând câte un exemplar din documentele depuse.

Valabilitatea avizul sau autorizaţiei de protecţie civilă

Avizele de protecţie civilă emise îşi pierd valabilitatea odată cu încetarea valabilităţii certificatului de urbanism sau a autorizaţiei de construire, intervenită în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

După efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor în condiţiile Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G.R. nr. 273/1994, cu modificările şi completările ulterioare, este obligatorie solicitarea emiterii autorizaţiei de protecţie civilă şi respectarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acestora.

Avizele şi autorizaţiile sunt valabile numai însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii acesteia.

Respingerea cererii privind emiterea avizului sau autorizaţiei de protecţie civilă

Nu se emit avize sau autorizaţii de către inspectorate în următoarele situaţii:

- atunci când se constată, la verificarea documentelor depuse, precum şi în teren, neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare şi de prezentele norme metodologice;

- dacă obiectivele respective nu se încadrează în categoriile celor stabilite prin lege, Hotărâri ale Guvernului sau acte ale organelor de specialitate ale organelor administraţiei publice centrale;

- în cazul lucrărilor pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, inclusiv construcţiile nucleare şi cele aferente părţii clasice a centralei nucleare, precum şi la reabilitarea şi retehnologizarea celor existente.

Soluţia privind respingerea cererii pentru emiterea avizelor sau autorizaţiilor de protecţie civilă se comunică solicitanţilor, împreună cu motivele respingerii, în termen de maximum 15 zile pentru avize, respectiv maximum 30 de zile pentru autorizaţii, de la înregistrarea documentaţiei complete, cu adresă scrisă, semnată de inspectorul-şef, cu aplicarea ştampilei inspectoratului.

Litigii

Toate litigiile generate de emiterea şi anularea avizului sau autorizaţiei de protecţie civilă se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Sancţiuni

Încălcarea dispoziţiilor privind obligaţii legale atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.

Nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizaţiilor privind protecţia civilă ori neîndeplinirea măsurilor şi a condiţiilor prevăzute în acestea constituie contravenţie care se sancţionează conform art. 76 alin. (1) lit. b) cu amendă de la 100 lei la 500 lei ca sancţiune contravenţională principală la care se pot aplica sancţiuni complementare (conform O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2001, cu modificările şi completările ulterioare). Sancţiunile contravenţionale se pot aplica persoanelor fizice sau juridice, după caz.

Neprevederea în documentele tehnico-economice ale investiţiilor a adăposturilor, a dotărilor şi a măsurilor de utilitate publică privind protecţia civilă sau nerealizarea la termen a acestora sau nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în bună stare de utilizare pe timpul situaţiilor excepţionale, corespunzătoare destinaţiilor acestora constituie contravenţii care se sancţionează conform art. 76 alin. (1) lit. d) cu amendă de la de la 1.000 de lei la 2.000 de lei ca sancţiuni contravenţionale principale la care se pot aplica sancţiuni complementare.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul serviciilor de urgenţă profesioniste cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încălcărilor legii în domeniul protecţiei civile, desemnat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi nominalizat de inspectorii-şefi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, precum şi de către persoanele anume desemnate de către conducătorii autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniu