Produse pentru construcţiiClasele de reacţie la foc a produselor pentru construcţii

Maior dr. ing. Ionel - Puiu Golgojan, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Limitarea iniţierii şi propagării incendiilor şi a fumului în camera focarului prin limitarea contribuţiei la foc a produselor pentru construcţii este una din principalele măsuri pentru a se îndeplini cerinţa esenţială securitate la incendiu. Ca urmare, la nivel european noua concepţie privind încercarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei la foc se bazează pe determinarea contribuţiei la foc / comportării la foc. Conceptul european privind reacţia la foc este mult mai larg decât abordarea naţională a problematicii caracterizată prin combus­tibilitate, aducând o serie de elemente noi, cum ar fi fluxul de căldură degajat, emisia de fum şi gaze fierbinţi, formare de picături în timpul arderii sau elemente cu privire la propagarea flăcărilor asigurându-se astfel o caracterizare mult mai corectă a contribuţiei unui produs pentru construcţii la iniţierea şi dezvoltarea unui incendiu. .

Clasele bazate pe performanţa de reacţie la foc a produselor se stabilesc drept clase pentru cerinţa esenţială "Securitatea la incendiu", prin intermediul lor fiind exprimate nivelurile la care se pot situa cerinţele de performanţă pentru produsele încorporate în construcţii, din punct de vedere al securităţii la incendiu a construcţiei. Astfel, prin reacţie la foc se înţelege comportare a unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un foc la care este expus, în condiţii specificate. Aşadar modul în care un produs pentru construcţii se comportă într-o încercare de comportare la foc realizată într-un laborator acreditat pentru a efectua aceste încercări este caracterizat prin notaţii consacrate alcătuite din litere şi cifre potrivit standardelor europene de referinţă.

Sistemul de clase de reacţie la foc privind cerinţa esenţială securitate la incendiu şi condiţiile de clasificare a produselor pentru construcţii din punct de vedere al acestei cerinţe este stabilit prin decizii ale Comisiei Europene în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului. Clasele de reacţie la foc sunt reglementate de decizia nr. 00/147/CEE din 8 februarie 2000 referitoare la clasificarea performanţelor de reacţie la foc a produselor pentru construcţii. Decizia menţionată a fost adoptată şi în legislaţia naţională prin Regulamentul privind clasificarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc aprobat prin ordin comun M.T.C.T./M.A.I. nr. 1822/394/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin această decizie se reflectă noua concepţie europeană privind încercarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc, rezultat al consensului intervenit după o perioadă relativ lungă de cercetări şi dezbateri. Astfel, se poate vorbi de un sistem coerent, unitar şi complex de euroclase de reacţie la foc. Trebuie subliniat faptul că sistemul de clasificare reglementat nu este nicidecum un sistem închis, definitiv. Acesta este permanent modificat şi actualizat, scopurile finale urmărind asigurarea unor caracterizări complete şi corecte ale tuturor produselor pentru construcţii, pentru a asigura o protecţie corespunzătoare a utilizatorilor şi a bunurilor.

Este lesne de înţeles faptul că această posibilă contribuţie la foc a unui produs pentru construcţii depinde de proprietăţile sale intrinseci, de expunerea termică şi de modul de utilizare şi, de aceea, devine esenţială încercarea produselor pentru construcţii în condiţii de utilizare finală.

Produsele pentru construcţii se clasifică pe baza rezultatelor la încercările relevante, conform următoarelor principii:

a) produsul ar trebui să fie încercat într-o configuraţie reprezentativă, în cât mai mare măsură, pentru condiţiile de utilizare finală, respectându-se condiţiile de încercare indicate în standardul european de referinţă pentru încercare şi corespunzător procedurii de clasificare standardizată. Prin condiţii de utilizare finală se urmăreşte ansamblul condiţiilor specifice în care un produs pentru construcţii urmează a fi încorporat într-un element de construcţie. Astfel, termenul se referă la o utilizare concretă a unui produs, în legătură cu toate aspectele care influenţează comportarea acelui produs în diferite situaţii de incendiu. Aspectele luate în consideraţie sunt cantitatea de produs (grosime, densitate etc.), orientarea produsului, poziţia acestuia în raport cu alte produse adiacente şi metoda de punere în operă a produsului.

b) efectuarea încercării se face pe baza instrucţiunilor stabilite de producător pentru fixarea sau instalarea produsului. Dacă astfel de instrucţiuni nu există, produsul va fi încercat în condiţiile standardizate privind suportul şi modul de montaj fiind obligatorie respectarea acestor instrucţiuni şi la punerea în operă;

c) un produs pentru construcţii cu mai multe condiţii de utilizare finală este încadrat în clase diferite, corespunzător configuraţiilor de încercare adoptate (de exemplu, produs montat pe suport combustibil sau, respectiv, incombustibil sau configuraţie perete ori plafon, soluţii multistrat etc.).

Clase de reacţie la foc a produselor pentru construcţii (exceptând pardoselile, produsele termoizolante pentru tubulatura liniară şi cablurile electrice) sunt stabilite prin Regulamentul privind clasificarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc şi sunt prezentate în tabelul nr. 1.

În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, un produs pentru construcţii poate fi încadrat in următoarea clasă de reacţie la foc: A1, A2, B, C, D, E si F. Acest simbol trebuie urmat de indicativele s1, s2 sau s3, si respectiv d0, d1 sau d2. Primul parametru indică emisia fumului iar al doilea producerea de picături la acţiunea unei flăcări pilot. Parametrul "s" este deosebit de important, ştiut fiind faptul că din statistica europeană, la incendiile produse în U.E, fumul a provocat peste 60% din totalul victimelor. De asemenea, parametrul "d" oferă informaţii la modul în care un produs pentru construcţii poate conduce la propagarea relativ rapidă a unui incendiu, dacă se ia în considerare că picăturile arzânde pot ajunge pe suprafaţa unor materiale combustibile prin cădere sau prin angrenarea de către curenţii de aer.

Indicativele asociate claselor de reacţie la foc a produselor pentru construcţii (exceptând pardoselile, produsele termoizolante pentru tubulatura liniară şi cablurile electrice) caracterizează următoarele performanţe: s1 - SMOGRA <= 30 m2s-1 şi TPS600s <= 50 m2, s2 - SMOGRA <= 180 m2s-1 şi TPS600s <= 200 m2, s3 - nici s1 nici s2 (SMOGRA reprezintă viteza de emisie a fumului iar TPS600s căldura totală degajată în primele 600 de secunde, d0 - fără picături / particule aprinse conform SR EN 13823 înainte de 600 sec.; d1 - fără picături / particule aprinse care persistă mai mult de 10 sec. conform EN 13823 în 600 sec.; d2 nici d0 nici d1. Aprinderea hârtiei de filtru conform SR EN ISO 11925-2 clasifică produsul în clasa d2. (Tabel 1 - document PDF atasat)

Principala dificultate în adoptarea principiilor noilor clase de reacţie la foc la nivel naţional a fost reprezentată de imposibilitatea stabilirii unor criterii de performanţă corecte privind echivalarea acestora cu clasele de combustibilitate existente. Pentru a crea cadrul legislativ de coexistenţă a specificaţiilor naţionale şi pentru a veni în sprijinul proiectanţilor au fost publicate criteriile de înlocuire a claselor de combustibilitate cu clasele de reacţie la foc a produselor pentru construcţii (exceptând pardoselile, produsele termoizolante pentru tubulatura liniară şi cablurile electrice) aşa cum este prezentat în tabelul nr. 2 (document PDF atasat).

Pentru determinarea claselor de reacţie la foc sunt necesare, după caz, efectuarea unor încercări specifice, astfel:

- Încercarea de incombustibilitate (SR EN ISO 1182). Această încercare identifică produse care nu contribuie la un incendiu, în ciuda utilizării lor frecvente. Această încercare este relevantă pentru clasele de reacţie la foc A1 şi A2.

- Potenţial caloric (SR EN ISO 1716). Această încercare determină potenţialul maxim de căldură degajat al produsului încercat prin arderea completă. Încercarea este relevantă pentru clasele de reacţie la foc A1 şi A2.

- Testul de aprindere a unui singur produs (SR EN 13823). Această încercare evaluează potenţialul contribuţiei unui singur material la declanşarea unui incendiu. În acest caz simularea constă în incendierea unui singur obiect într-un colţ al unei încăperi. Este aplicabil claselor de reacţie la foc A2 , B, C şi D.

- Inflamabilitate (SR EN ISO 11925-2). Această încercare evaluează capacitatea de aprindere a unui material la expunerea acestuia in apropierea unei flăcări. Este aplicabil claselor de reacţie la foc B, C, D şi E.

Din punct de vedere al propagării incendiilor, Comisia europeană a decis asupra criteriului de performanţă FIGRA să stea la baza clasificării europene pentru produsele pentru construcţii - precum şi timpul de realizare a flashover-ului - când sunt testate în colţul camerei aşa cum se prezintă în figura nr. 1, baza fundamentală a noului sistem de clasificare, prezentat în tabelul nr. 3. Flash-over reprezintă trecerea la starea de ardere generalizată pe întreaga suprafaţa a materialelor combustibile dintr-o incintă. Acest eveniment posibil din evoluţia unui incendiu reprezintă de fapt momentul în care toate materialele combustibile dintr-un anumit spaţiu se aprind şi ard conducând către o ardere generalizată. Este evident că acest eveniment este de dorit să nu se întâmple şi, de aceea, un prim criteriu de performanţă la stabilirea unor niveluri de performanţă minime aferente securităţii la incendiu îl reprezintă clasa de reacţie la foc.

În cazul în care se elaborează o documentaţie tehnică, proiectantul are posibilitatea de a alege, potrivit reglementărilor tehnice în vigoare soluţia optimă privind clasele de reacţie la foc a produselor pentru construcţii utilizate. Cunoaşterea caracteristicilor fiecăruia devine astfel extrem de importantă. De asemenea, la execuţia lucrărilor de construcţii trebuie să se ţină seamă de recomandările producătorilor sau a furnizorilor privind modul în care un anumit produs pentru construcţii asigură performanţa de comportare la foc declarată. Nu în ultimul rând ar trebui să se urmărească ca performanţa declarată să fie însoţită de documente din care să rezulte configuraţiile acoperite. Aceste configuraţii şi performanţe trebuie urmărite şi în exploatarea construcţiilor astfel încât prin posibilele intervenţii să fie păstrate ori îmbunătăţite caracteristicile specifice de reacţie la foc.

Fenomenele care însoţesc procesul de ardere care caracterizează incendiul este foarte complex. Este ştiut faptul că majoritatea victimelor ca urmare a producerii unor incendii au ca şi cauză principală intoxicarea cu fum. Transformarea reactanţilor în produşi finali de ardere include o serie de reacţii intermediare care implică formarea şi interacţiunea între numeroase substanţe cu durată scurtă de viaţă şi radicali liberi. În majoritatea cazurilor, aceşti produşi intermediari şi vitezele lor de formare şi distrugere a acestora nu sunt cunoscute. În cazul produselor pentru construcţii, în cazul utilizării unor clase de reacţie la foc adecvate destinaţiei respective, se poate evita producere de pagube materiale sau de pierderi de vieţi.

De aceea, având în vedere faptul că reacţia la foc a produselor pentru construcţii caracterizează descompunerea prin ardere a acestora este foarte important ca eforturile concentrate ale specialiştilor din domeniu să se regăsească în noile reglementări pentru asigurarea unor niveluri şi criterii de performanţă corespunzătoare de securitate la incendiu a construcţiilor funcţie de particularităţile specifice şi să ofere o bază de date solidă pentru aplicare eficientă în realizarea construcţiilor.