URMÂND SĂ FIE PREZENTATĂ EXECUTIVULUI PÂNĂ ÎN OCTOMBRIEMDRAP: "Strategia Naţională a Locuirii - inclusă în Programul de lucru al Guvernului pe 2016"

Reporter: Ce îşi propune ministerul pentru îmbunătăţirea sectorului locuirii?

MDRAP: În vederea fundamentării deciziilor în domeniul locuirii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a realizat proiectul "Coordonarea şi selecţia eficientă şi transparentă a proiectelor de infrastructură finanţate din instrumente structurale şi de la bugetul de stat pentru perioada 2014 - 2020" , care a avut un scop mai amplu, acela de a sprijini utilizarea eficientă a fondurilor publice printr-o coordonare mai bună cu fondurile europene.

Având în vedere importanţa domeniului locuirii, Guvernul României a stabilit ca prioritate strategică pentru anul 2016 elaborarea Strategiei Naţionale a Locuirii, demers aflat în responsabilitatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Strategiei Naţionale a Locuirii a fost inclus în Programul anual de lucru al Guvernului pentru anul 2016, având ca termen de prezentare în Guvern luna octombrie 2016.

Totodată, Strategia Naţională a Locuirii este prevăzută în cadrul Programulului Naţional de Reformă (PNR), document care constituie platforma-cadru pentru definirea reformelor structurale şi a priorităţilor de dezvoltare care ghidează evoluţia României până în anul 2020, în concordanţă cu traiectoria de atingere a obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Strategia Naţională a Locuirii este un demers realizat în strânsă coordonare cu măsurile incluse în Pachetul naţional anti-sărăcie lansat de către Guvernul României în luna februarie şi în Strategia privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei.

Reporter: Care sunt cele mai arzătoare probleme în ceea ce priveşte locuirea?

MDRAP: În urma analizelor realizate, Banca Mondială a formulat constatări - cheie privind principalele şase probleme identificate la nivelul sectorului locuirii, după cum urmează:

- Calitatea slabă a fondului imobiliar existent - în principal din cauza suprapopulării locuinţelor şi administrării neadecvate a fondului de locuinţe;

- Riscul seismic - tratând atât problematica riscului seismic extins la care este expusă ţara noastră, cât şi limitările programului în curs;

- Locuinţele inadecvate pentru grupurile sărace şi vulnerabile - având ca principale cauze asistenţa guvernamentală limitată, incertitudinea posesiei şi ameninţarea cu evacuarea, condiţiile de trai din unele cartiere marginalizate, lipsa transparenţei legate de criteriile de alocare a locuinţelor sociale, discriminarea şi excluziunea din cauza lipsei domiciliului şi/sau a actelor de identitate, costurile ridicate la utilităţi, neplata datoriilor;

- Ineficienţa pieţei de locuinţe - ofertă omogenă şi limitată, limitările cu care se confruntă dezvoltatorii privaţi, standardele de spaţiu stricte, accesibilitatea limitată din punct de vedere al preţului, absenţa unei pieţe active de închiriere a locuinţelor;

- Limitările cadrului legal şi instituţional existent;

- Direcţionarea asistenţei din sectorul locuinţelor publice.

De asemenea, rapoartele întocmite de Banca Mondială prezintă locuinţele din România ca fiind "printre cele mai aglomerate, degradate, scumpe şi cu amplasare necorespunzătoare dintre ţările Europei, şi expun un mare număr de persoane la un risc seismic ridicat", ţara noastră aflându-se pe unul dintre ultimele locuri cu privire la aproape toate măsurile aferente calităţii locuirii, cu cea mai mare pondere de familii cu costuri mari de locuire şi cea mai mică valoare aferentă dimensiunii medii a locuinţei dintre ţările aflate în tranziţie. Aceleaşi rapoarte arată că performanţa relativ scăzută a ţării în domeniul locuirii este mai slabă decât ar fi de aşteptat pentru nivelul său de venit pe cap de locuitor.

Astfel, Banca Mondială a propus un set de recomandări care să constituie pilonii cheie ai strategiei naţionale în domeniul locuirii - recomandările structurate la nivelul a cinci arii prioritare: consolidarea seismică a clădirilor rezidenţiale cu structură nesigură, prioritizarea îmbunătăţirii locuinţelor şi cartierelor vechi, prioritizarea asistenţei din sectorul locuirii acordată persoanelor sărace şi vulnerabile, îmbunătăţirea programului de locuinţe sociale, facilitarea construirii de locuinţe accesibile ca preţ de către sectorul privat. Aceste recomandări au fost analizate şi dezbătute în cadrul atelierelor de lucru privind locuirea, organizate de către Banca Mondială în luna iulie 2015.

Reporter: Care este scopul principal al Strategiei?

MDRAP: Scopul strategiei este identificarea măsurilor şi crearea instrumentelor pentru asigurarea accesului la condiţii de locuire adecvate pentru toate categoriile de persoane, până în anul 2030, având următoarele obiective generale:

-Reforma legislativă şi instituţională;

-Accelerarea măsurilor pentru refacerea rezistenţei la cutremur a clădirilor rezidenţiale nesigure din punct de vedere structural;

-Prioritizarea măsurilor privind îmbunătăţirea locuinţelor şi cartierelor vechi;

-Direcţionarea cu prioritate a asistenţei în domeniul locuirii către categoriile sărace şi vulnerabile;

-Creşterea fondului de locuinţe publice.

Plecând de la principalele probleme identificate, pentru atingerea obiectivelor stabilite au fost propuse mai multe direcţii de acţiune:

- Revizuirea şi completarea cadrului legal şi instituţional;

- Îmbunătăţirea condiţiilor de locuire pentru categoriile vulnerabile, cuprinzând propuneri pentru reducerea locuirii informale, îmbunătăţirea locuinţelor comunităţilor vulnerabile şi marginalizate din zonele urbane şi rurale, creşterea asistenţei din partea autorităţilor publice în situaţii de evacuare precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuire insalubră;

- Programe şi mecanisme de finanţare, având ca principale propuneri măsuri ce vizează creşterea fondului de locuinţe publice, reformarea programelor existente, continuarea măsurilor privind consolidarea seismică a clădirilor rezidenţiale nesigure din punct de vedere structural, prioritizarea măsurilor privind îmbunătăţirea locuinţelor şi cartierelor vechi, direcţionarea cu prioritate a asistenţei în domeniul locuirii către categoriile sărace şi vulnerabile.

Documentul strategic a fost elaborat după consultarea preliminară a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice centrale, ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale.

În implementarea Strategiei, avem în vedere mai multe principii:

- siguranţa stabilităţii structurale;

- accesul egal şi nediscriminatoriu la locuinţe pentru comunităţile defavorizate sau marginalizate;

- accesibilitate din punct de vedere al preţului: Eurostat defineşte o "supraîncărcare" financiară a unei gospodării atunci când costurile totale aferente locuirii şi utilităţilor depăşesc 40% din venitul net;

- dezvoltarea urbană şi accesul la servicii de utilităţi publice;

- valorificarea fondului construit existent;

- caracterul potrivit locuirii: locuinţe corespunzătoare care pot fi utilizate de comunităţi cu nevoi speciale, precum persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilităţi tipuri neconvenţionale de familie, etc.;

- accesul la oportunităţi de locuri de muncă şi mobilitatea forţei de muncă;

- securitatea dreptului de posesie.

Astfel, Strategia Naţională a Locuirii vizează abordarea integrată a problemelor multiple şi complexe ale domeniului locuirii, manifestate atât în mediul urban, cât şi în cel rural, având ca arie de cuprindere atât locuinţele, cât şi problematicile asociate locuirii aflate în domeniul de responsabilitate al statului. Totodată, Strategia Naţională a Locuirii stabileşte măsuri strategice necesare pentru reforma legislativă şi instituţională, precum şi pentru reformarea mecanismelor de finanţare a domeniului locuirii, cu scopul asigurării unei locuiri adecvate şi accesibile.

Reporter: Strategia presupune si modificarea programului "Prima Casă". Consideraţi că acest program mai este necesar? Cum ar trebui să arate, el dacă va fi adoptata strategia?

MDRAP: Conform analizei efectuate de Banca Mondială, programul de garantare "Prima casă" a permis familiilor cu venituri medii să aibă acces la un credit ipotecar accesibil pentru a achiziţiona o locuinţă, dar a direcţionat o mare parte din cifra de afaceri de pe piaţă spre unităţile mai vechi cu una sau două camere. Acest lucru a avut un efect de distorsionare asupra pieţei de locuinţe, deoarece creditele "Prima casă" sunt deschise tuturor grupurilor de venituri, ceea ce înseamnă că şi unele gospodării cu venituri mai mari, care pot contracta finanţare la rata de pe piaţă, sunt influenţate să aleagă unităţi mai mici, direcţionând şi dezvoltatorii în aceeaşi direcţie. Totodată, rapoartele Băncii Mondiale menţionează că, în forma sa actuală, programul direcţionează bugetele publice alocate către gospodării care nu sunt sărace, unele dintre acestea fiind chiar bogate. Trei pătrimi din toate creditele "Prima casă" de până acum, din întreaga ţară, au fost utilizate pentru cumpărarea apartamentelor din clădiri vechi.

În urma recomandărilor formulate de Banca Mondială, în forma propusă, Strategia Naţională a Locuirii vizează revizuirea şi reformarea programului de garantare Prima Casă, care deşi este oarecum eficient în ce priveşte auto-eliminarea cumpărătorilor cu venituri foarte mari, plafonul de garantare de 60.000-70.000 de euro nu este destul de eficient în filtrarea şi orientarea către persoanele care au cu adevărat nevoie de acest tip de asistenţă din partea guvernului. Un criteriu de eligibilitate bazat pe venit ar putea fi mai adecvat în această privinţă. Astfel, eligibilitatea pentru obţinerea garanţiei din cadrul programului "Prima Casă" ar putea să se bazeze pur şi simplu pe criteriul de venit, avându-se în vedere ca accesul la program să fie limitat la persoanele care câştigă mai puţin decât venitul mediu naţional.

Astfel, printr-o direcţionare a fondurilor publice către gospodăriile care altfel nu ar putea contracta un credit ipotecar, efectele de distorsionare ar putea fi reduse, deoarece veniturile beneficiarilor ar corespunde preţurilor locuinţelor mai mici, iar cheltuielile publice ar fi direcţionate corespunzător către gospodăriile cu venituri mai mici.

Reporter: Mulţumesc!