Abral Art ProductCriteriul calitativ lipseşte în atribuirea lucrărilor de restaurare

Restaurarea clădirilor de patrimoniu reprezintă un proces de fineţe, de talent, în care criteriul calitativ trebuie să primeze. Aceste aspecte par să fie pierdute din vedere în goana pentru a finaliza o lucrare cât mai repede şi cât mai ieftin.

Arhitectul Aurel Ioan Botez, directorul biroului de arhitectură şi proiectare Abral Art Product, specializat în lucrări de restaurare, ne-a precizat: "În multe cazuri, beneficiarii apelează la proiectanţi de slabă calitate, dispuşi la un câştig cât de mic. Aceştia, atunci când constată că nu îşi pot acoperi nici cheltuielile, realizează un proiect slab".

Dacă o lucrare de proiectare, care în mod normal ar trebui să se întindă pe jumătate de an, este comprimată la trei săptămâni, atunci şi rezultatele vor fi pe măsură, nu neapărat în sensul apariţiei unor greşeli, cât omisiunii unor aspecte importante, care apoi generează sincope pe şantier. "Nu numai că trebuie să faci lucrarea ieftin, ci şi foarte repede, eventual de pe azi pe mâine, pentru că se închide o anumită axă de finanţare sau se pierd banii. Proiectarea este percepută ca o mică parte care se rezolvă repede", afirmă Andrei Atanasiu, arhitect în cadrul Abral Art Product.

În opinia sa, problema porneşte de la managementul de proiect. În marea lor majoritate, managerii nu sunt familiarizaţi cu toate părţile angrenate în lucrare. Prin urmare, partea de proiectare ajunge să aibă o pondere infimă în cadrul costurilor totale.

Adesea, beneficiarii fac presiuni asupra proiectanţilor să execute în primă fază proiectul fără plată sau cu o plată foarte mică, până la aprobarea finanţării.

În situaţia în care investiţia este acceptată spre finanţare cu fonduri europene, se va resimţi lipsa de calitate, fapt ce se poate traduce inclusiv prin corecţii financiare. Atunci, beneficiarii s-ar putea simţi descurajaţi să mai acceseze fonduri europene, fără a conştientiza însă care este cauza reală a corecţiilor, este de părere domnul Botez.

Soluţia pentru evitarea acestor situaţii este ca managerii de proiect să îşi aloce timp pentru rezolvarea tuturor aspectelor şi să nu facă selecţia proiectantului în funcţie de preţul cel mai scăzut, consideră directorul Abral Art Product.

Dacă un proiectant ar declara că are cel mai mic tarif din ţară, atunci nu mai au sens licitaţiile care prevăd drept unic criteriu de atribuire "preţul cel mai scăzut", întrucât, oricum licitaţia ar fi practic dedicată respectivului proiectant. Din acelaşi motiv, nu ar mai fi nevoie nici de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), argumentează domnul Botez.

În opinia sa, ANRMAP adoptă o poziţie greşită. "Spune că păzeşte banul public promovând preţul cel mai mic. Dar preţul cel mai mic anulează criteriul calităţii şi generează premisele pentru un dezastru", atenţionează arhitectul Aurel Botez.

Priceperea unui proiectant trebuie dovedită de rezultate

Experienţa executanţilor reprezintă o condiţie esenţială pentru obţinerea unei lucrări de restaurare de calitate. Cu toate acestea, în prezent, autorităţile contractante nu pun mare preţ pe experienţă. De exemplu, pentru lucrările de proiectare autorităţile cer uzual o experienţă de lucru de minim trei ani, însă o experienţă care se întinde pe mult mai mulţi ani, nu constituie şi un avantaj pentru ofertant. "Toţi proiectanţii şi executanţii din domeniul patrimoniului, care este un bun al întregii ţări, ar trebui să aibă cel puţin 5 ani, dacă nu 10 de experienţă", consideră domnul Aurel Botez.

Pe de altă parte, experienţa ar trebui să fie însoţită şi de o prezentare a rezultatelor proiectelor efectuate anterior. "Nimeni nu îl întreabă pe proiectant dacă lucrările realizate au fost sau nu calitative. Orice lucrare trebuie trecută în CV-ul executantului, fie ea bună sau nu. Acest lucru nu este dorit de ANRMAP, care apreciază că sunt puse prea multe condiţii în licitaţiile legate de patrimoniul ţării şi aranjează lucrurile pe preţul cel mai mic", subliniază domnul Botez.

Domnia sa propune implementarea unui sistem prin care beneficiarii lucrărilor să acorde proiectantului un calificativ, asemenea unei scrisori de recomandare, de care să se ţină cont în cadrul licitaţiilor viitoare. Dacă beneficiarul lucrării acordă un calificativ în neconcordanţă cu situaţia reală, atunci el ar trebui să răspundă pentru fals în declaraţii, adaugă domnul Botez.

Reţeta pentru restaurarea clădirilor: stimulente plus pedepse

Problema restaurării clădirilor de patrimoniu a fost tratată diferit în alte ţări foste socialiste. De exemplu, în Cehia demersul a pornit prin retrocedarea clădirilor către proprietarii de drept, spre diferenţă de România. Autorităţile au lăsat proprietarilor clădirilor de patrimoniu un răgaz să îşi restaureze edificiile, acordând în paralel şi o serie de înlesniri, precum împrumuturi fără dobândă, scutiri de la plata impozitelor etc. Ulterior, dacă proprietarii tot nu s-au îngrijit de starea clădirilor, statul le-a preluat şi le-a scos la vânzare, iar cei care au cumpărat astfel de proprietăţi au fost obligaţi să îşi asume responsabilitatea protejării patrimoniului. Rezultatul este că, în Praga de pildă, toate casele au fost restaurate, relatează domnul Botez.

Şi în România există, teoretic, facilităţi pentru restaurarea clădirilor, fie ele de patrimoniu sau nu. Proprietarii pot cere sprijinul primăriei, însă li se răspunde uzual că nu există bani disponibili, arată domnul Botez.