APITSIAR: Avem nevoie de mai multe parcuri industriale

Parcurile industriale au rol important în atragerea şi menţinerea investitorilor privaţi, înfiinţarea de unităţi de producţie, crearea de locuri de muncă şi prosperitate. Cu toate acestea, România este deficitară la acest capitol. În prezent sunt recunoscute oficial 54 de parcuri industriale la nivel naţional, care beneficiază şi de facilităţi fiscale oferite de stat. La acestea se adaugă alte 15 - 20 de entităţi similare, dar care nu au titulatura de parc industrial, ne-a declarat ing. Traian Bărbat, secretar executiv al Asociaţiei Parcurilor Industriale, Tehnologice, Ştiinţifice şi a Incubatoarelor de Afaceri din România (APITSIAR).

În comparaţie, situaţia este mult mai bună în rândul celorlalte foste state sovietice din regiune. De exemplu, Cehia deţine peste 220 de parcuri industriale, Ungaria în jur de 210, iar Slovacia 80, cu toate că aceste ţări sunt mai mici decât România.

Regiunile din România cu tradiţie în dezvoltarea economică dispun de suficiente spaţii industriale şi la un nivel calitativ superior, sub influenţa cererii şi a gradului înalt de tehnicitate al firmelor rezidente în parcuri. În schimb, peste 25 judeţe din ţară fie nu dispun de niciun parc industrial, fie au doar unul, maxim două parcuri. Oferta cantitativ-calitativă a spaţiilor determină în ultimă instanţă şi numărul de doar 35.000 locuri de muncă în parcurile industriale, ceea ce înseamnă sub 50% din ceea ce îşi propunea strategia de dezvoltare a parcurilor industriale pentru perioada 2012-2013, subliniază domnul Bărbat.

Rezultate superioare ca suprafeţe ocupate (viabilizate, dotate) şi investiţii s-au înregistrat în parcuri industriale de tip "greenfield" (n.r. construite de la zero): Tetarom Cluj, Ploieşti, Eurobusiness Oradea, Mureş, CTP Invest Bucureşti, ICCO-Braşov, Graells & Llonch - Prejmer sau zonele industriale de la Sibiu, Arad, Timişoara etc.

Şi unele parcuri de tip "brownfield" (n.r. rezultate din transformarea unor structuri existente) au realizat investiţii şi au obţinut rezultate bune în privinţa spaţiilor şi clădirilor neamenajate (iniţial) şi apoi modernizate. Exemple în acest sens sunt Cugir, Moreni, Vălenii de Munte, PROFAUR Bucureşti, METAV, Braşov, Zărneşti etc, precizează reprezentantul APITSIAR.

Din nefericire, impactul fondurilor europene nu a fost cel aşteptat. Aceasta din cauză că societăţile de administrare (în cazul parcurilor industriale publice) nu sunt eligibile (nu pot accesa direct) pentru finanţare din fondurile structurale. Un real sprijin l-a constituit Programul PHARE care a determinat realizarea unor lucrări mari de infrastructură (peste zece proiecte, respectiv 480.000 de euro).

Efectele crizei economice şi subfinanţarea sunt marile probleme ale parcurilor industriale

Succesul în ocuparea parcelelor dotate cu utilităţi (viabilizate) sau închiriere de clădiri a fost influenţat de raportul cerere - ofertă. Totuşi, rezultate mai bune s-au obţinut în sistemul concesionării bine negociate, deoarece a permis mai multe forme de contract şi de combinare a eforturilor financiare între ofertant (societatea administrator) şi beneficiar (investitor), este de părere domnul Bărbat.

Pe de altă parte, sunt şi investitori puternici, de regulă privaţi, care îmbină experienţa de dezvoltator al unor capacităţi proprii de construcţii cu cea de beneficiar (proprietar) al parcului construit în regie proprie sau în colaborare. Cum este, de exemplu, cazul ICCO-Brasov, Reiff-Cluj etc., adaugă reprezentantul APITSIAR.

Problemele cu care se confruntă operatorii de parcuri industriale diferă în funcţie de tipul de proiect.

În cazul parcurilor industriale "brownfield", realizate pe spaţiile vechilor întreprinderi, principala problemă rezidă în lipsa fondurilor pentru modernizare şi asigurarea unor condiţii de eficienţă economică (energie, consumuri raţionale, randament, securitate şi mediu). Aceste lipsuri au fost parţial acoperite de unele consilii judeţene, care au acordat majorări de capital parcurilor pe care le controlau. De asemenea, deoarece în majoritatea lor parcurile industriale sunt structuri publice, accesul lor la fonduri europene este limitat sau inexistent.

Pe de altă parte structurile specifice au posibilităţi limitate de reorganizare, retehnologizare, transport intern şi depozitare. De asemenea, se confruntă cu un real blocaj în privinţa posibilităţilor de extindere a suprafeţelor actuale ale parcurilor, deşi există mari rezerve disponibile pe aceleaşi vechi platforme (cum este cazul societăţilor din cadrul Companiei Naţionale ROMARM). Toate aceste neajunsuri reduc interesul marilor investitori pentru astfel de platforme care limitează o investiţie modernă, atrage atenţia secretarul executiv APITSIAR.

În cealaltă categorie, parcurile industriale realizate de la zero ("greenfield") se confruntă de asemenea cu dificultăţi în accesarea fondurilor europene, iar sprijinul sistemului bancar este slab. Efectele foarte dure ale crizei economice sunt încă puternic resimţite prin numărul redus de cereri din partea beneficiarilor, chiar dacă nivelul chiriilor sau taxelor negociate este mic. De exemplu, există capacităţi disponibile la Galaţi, ICCO-Braşov, Prejmer, Şura Mică, Tehnopolis Iaşi, Mureş, parcurile noi din grupul Ploieşti, Hunedoara, Gorj, Mangalia, Făgăraş etc. Investitorii sunt îngrijoraţi şi de stabilitatea cadrului legislativ şi financiar-economic. La toate acestea se adaugă desfiinţarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine - ARIS - (n.r. în 2009) şi a oricărei alte forme de sprijin a investiţiilor străine. Acest fapt "constituie un handicap foarte mare", consideră Traian Bărbat.

În opinia secretarul executiv al APITSIAR, este oportună aprobarea în regim de urgenţă a proiectului de lege privind constituirea si funcţionarea infrastructurilor de afaceri, care propune îmbunătăţirea legislaţiei actuale (n.r. spre sfârşitul lunii mai, proiectul legislativ era în dezbatere în comisiile Camerei Deputaţilor - camera decizională, după ce fusese adoptat de Senat). Guvernul trebuie să rezolve tratarea comună a tuturor structurilor de spijin a afacerilor din România, fie ele parcuri industriale, parcuri ştiinţifice şi tehnologice, incubatoare de afaceri şi clustere. Pentru aceasta este necesară înfiinţarea unei autorităţi guvernamentale pentru monitorizarea, sprijinul şi avizarea activităţilor structurilor amintite. De asemenea, este nevoie de un program de coordonare, girat de Guvern şi viitoarele regiuni administrative, care să faciliteze înfiinţarea de parcuri industriale în cele peste 25 de judeţe cu rezultate mai slabe. Inclusiv autorităţile publice locale se pot implica prin Legea administraţiei publice, în realizarea unui program complex de înfiinţare şi dezvoltare a parcurilor industriale şi să identifice toate spaţiile pretabile în acest scop. Nu în ultimul rând, trebuie facilitat accesul la fonduri europene şi să fie garantată respectarea legislaţiei în vigoare şi îndeosebi a Codului fiscal, susţine domnul Bărbat.

APITSIAR a început în 2012 şi continuă un program de prezentare şi promovare a înfiinţării de parcuri industriale, cu acţiuni în toate judeţele considerate cu rezultate mai slabe. De asemenea, Asociaţia derulează cursuri de management al societăţilor de administrare pentru parcuri industriale.