Restructurarea funcţională. Considerentele economice, mai puternice decât cele profesionale?
După perioada de boom pe piaţa de construcţii, extrem de favorabilă arhitecţilor, inginerilor, dezvoltatorilor, furnizorilor de materiale şi servicii adiacente, iată că perioada de criză a adus în prim plan termeni şi teme precum: restructurare funcţională, regândire a planurilor de afaceri, adaptare, dilema calitate versus cantitate, eficienţă energetică.
Blocajul mental şi blocajul pieţei. Arhitecţii în dificultate
În opinia arhitectului Eugen Ilişiu, de la Casa Deva SRL, principala problemă a domeniului construcţiilor vine din blocajul mental al participanţilor (investitori, proiectanţi, constructori), din "incapacitatea acestora de a accepta că şi în acest domeniu sunt posibile numai marje normale de profit, comparabile cu celelalte domenii de activitate lucrativă."
A doua cauză a diminuării activităţii în domeniu este identificată de domnul Ilişiu în saltul de la o extremă la alta, mai exact "trecerea de la asumarea unor riscuri exagerate la o prudenţă la fel de exagerată, cu consecinţa blocării finanţărilor, dezvoltărilor şi vânzărilor."
În aceste condiţii, arhitecţii, ne confirmă arhitectul George Carapanu, de la Pro&Cons Invest SRL, se află în dificultate, prinşi fiind, în general, între câteva scenarii: "Unii şomează cu adevărat şi aşteaptă măsuri fiscale care să relanseze piaţa imobiliară, evident nu la ce a fost până acum doi ani. Sau lucrează cu intermitenţe la fel de fel de lucrări pe care altădată le-ar fi refuzat din start (garduri, garaje, anexe, etc.). Alţii se descurcă, lipindu-se de investitori, constructori sau politicieni cu influenţă, în încercarea de a obţine o lucrare, aparent pe uşa din faţă."
Restructurarea funcţională. Considerentele economice, mai puternice decât cele profesionale?
Domnul George Carapanu punctează câteva tendinţe actuale, determinate de instalarea crizei: "Criza a condus la schimbări investiţionale, în funcţie de situaţie: pe cei ce i-a prins la mijloc ca execuţie şi finanţare-creditare i-a determinat să-şi schimbe funcţiunile majore din mers, în sensul adaptării la noile cerinţe ale pieţei. Pe alţii, axaţi în primul rând pe speculaţiile cu locuinţe, mai ales colective, fie i-a stopat total, fie i-a prins aproape de finalizare şi fără fonduri, dar mai ales fără clienţi. Tendinţa majoră, în general, este de restructurare funcţională a construcţiilor existente în orice se vinde sau se închiriază bine. De exemplu am constatat încercări numeroase de a realiza spitale sau clinici în clădiri existente nevândute, ce permit adaptarea lor."
În privinţa locuinţelor individuale, domnul Carapanu apreciază că numeroase astfel de iniţiative au fost blocate, din cauza stagnării salariilor în mediul privat, reducerilor aplicate salariilor bugetarilor, dar şi faptului că preţul materialelor de construcţii nu a scăzut, chiar în condiţiile în care cantitatea vândută este mai mică, acesta crescând chiar, în unele cazuri, din cauza TVA-ului.
Domnia sa observă că majoritatea proiectelor aflate în desfăşurare în această perioadă sunt cu finanţare de la bugetul de stat şi constată, în legătură cu proiectele finanţate de la buget şi cu scăderea numărului de proiecte, per ansamblu, că implicarea unui număr mai mare de arhitecţi în obţinerea unui proiect nu a dus şi la un salt calitativ major. Explicaţia vine din faptul că proiectele nu sunt adjudecate de către cei mai buni, aşa cum ar fi normal să se întâmple. "Ştim cu toţii de ce se întâmplă acest lucru. Pe de altă parte, introducerea unor criterii (cifră de afaceri mare, experienţe anterioare similare, etc.) nu dau nicio şansă tinerilor dornici de afirmare şi care, de multe ori, au o minte mult mai limpede şi mai bine ancorată în realitate", apreciază domnul Carapanu, concluzionând că şi arhitectura este în criză.
Arhitectul Eugen Ilişiu observă atracţia oportuniştilor pentru investiţiile din fonduri publice, pentru care încearcă să obţină comenzi prin mijloace ilegale: "În această categorie pot fi incluse firme înfiinţate de către decidenţii administrativi sau politici, ordonatori de credite, care au învăţat că din proiectare şi din execuţie se poate câştiga bine, legal şi ilegal, respectiv prin afectarea calităţii lucrărilor."
Practicarea meseriei de arhitect devine dificilă, într-un astfel de context, cu efecte directe şi imediate asupra calităţii actului de arhitectură.
Pe de altă parte, domnul Ilişiu constată, comparând situaţia investiţiilor din fondurile publice şi a celor din fonduri private, că în cazul celor din urmă, deşi s-au diminuat ca şi număr şi amploare, încasarea contractelor este relativ normală. În schimb, investiţiile din fonduri publice, al căror număr şi amploare au scăzut, de asemenea, prezintă dificultăţi mari la onorarea contractelor, având ca efect punerea în dificultate a firmelor mari de proiectare şi, mai ales, a constructorilor.
Domnul Ilişiu observă, de asemenea, interesul crescut pentru investiţiile susţinute din fonduri nerambursabile. Partea pozitivă este legată de faptul că "aceste investiţii asigură un bun nivel arhitectural, fiind condiţionate de avizul OAR pentru integrarea acestora în cadrul natural." Partea negativă este legată de faptul că proiectele necesare se achită condiţionat de obţinerea fondurilor şi după finanţarea investiţiei.
Nevoia de dezvoltare sustenabilă şi responsabilitate socială
Pe lângă aspectele negative ale crizei financiare, combinate cu problema dosarului energiei, arhitecta Silvia Demeter-Lowe, de la Context Architecture, observă aspecte care o determină să îşi păstreze optimismul: "Datorită acestui context, în arhitectură se discută din ce în ce mai aprins despre sustenabilitate, despre responsabilitate socială şi calitatea vieţii. Ca urmare, o altă consecinţă pozitivă este şi faptul că se observă o tendinţă spre încurajarea de reabilitări ale fondului construit existent, mai degrabă decât spre dezvoltări noi. Si aceasta o spun cu speranţa că se va acorda o mai mare atenţie patrimoniului arhitectural atât de agresat în ultimii ani."
Domnia sa observă răspândirea conceptelor de arhitectură naturală (natural building), ecologică. Acestea înseamnă, în mare parte, o întoarcere la principiile şi materialele arhitecturii tradiţionale. "Astfel, se observă creşterea interesului pentru sisteme constructive tradiţionale şi pentru utilizarea materialelor naturale: pământ bătut şi blocuri de var şi cânepa pentru zidării, mortare şi zugrăveli pe bază de var sau argilă, izolaţii din fibre lemnoase, din lână sau cânepă, etc." Doamna Silvia Demeter- Lowe recunoaşte limitele aplicării acestor concepte în România, ele referindu-se în principal la construcţii la scară mică.
Un alt punct de interes, în acelaşi sens, observat de domnul Ilişiu, îl constituie programul "Casa verde," aplicabil în special la locuinţele individuale, dar şi la cele colective sau la spaţii productive, şi care oferă arhitecţilor oportunitatea să recomande utilizarea energiilor alternative, cu beneficiul subvenţiei asigurate prin respectivul program.
Despre programul de izolare termică desfăşurat în România, domnul Ilişiu vorbeşte într-un mod critic: domnia sa considera că, prin modul de desfăşurare a acestei activităţi "total scăpate de sub control, s-a creat deja un grav prejudiciu aspectului urban, prin sluţirea faţadelor şi transformarea ansamblurilor de locuinţe colective în adevărate decoruri halucinante ale prostului gust cu accente psihologice."
Domnia sa conchide: "Acest dezastru urban este posibil în contextul general al haosului legislativ în domeniu, dar mai ales prin subordonarea demersului urbanistic intereselor politice şi clientelare şi transformarea acestuia în sursă de venituri ilegale."
Previziuni şi speranţe. Sfaturi
Doamna Silvia Demeter-Lowe îşi exprimă speranţa ca perioada imediat următoare să aducă o anumită stare de normalitate şi să determine o schimbare a atitudinii, cu privire la dimensiunea socială a arhitecturii. Domnia sa explică: "În calitate de arhitect, mă preocupă mai mult problema calităţii arhitecturii decât a cantităţii. Perioada ultimilor zece ani, pe lângă faptul că a fost extraordinar de favorabilă pentru arhitecţi şi ceilalţi profesionişti implicaţi în industria construcţiilor, în România a însemnat şi o perioadă oarecum anarhică, cu consecinţe extrem de grave asupra mediului construit, urban şi rural. S-a construit rapid şi mult. În cele mai multe cazuri s-a construit fără a ţine seama de context şi fără a avea în vedere o strategie de dezvoltare urbană. Acest boom fiind determinat în special de speculaţia imobiliară, arhitectura ajunsese a se calcula la metru pătrat şi devenise doar un mijloc de îmbogăţire."
Domnul Carapanu este sceptic cu privire la relansare, pe care o vede ca producându-se foarte lent, prin prisma lipsei unor măsuri fiscale încurajatoare pentru mediul economico-investiţional, care ar fi fost oportune la începutul lui 2009. Astfel, viitorul şi mai multor firme din domeniul construcţiilor (firme de proiectare şi execuţie) este periclitat. Domnia sa estimează, de asemenea, că "se va ajunge la o reorganizare a acestui domeniu, pe o altă treaptă, cu mulţi actori noi, apăruţi peste noapte, nu neapărat datorită unor capacităţi profesionale excepţionale."
Arhitectul Eugen Ilişiu punctează câteva previziuni concrete, la nivel arhitectural, pentru perioada următoare: înlocuirea etajului cu mansarda la locuinţele individuale, acceptarea termosistemului, diminuarea tâmplăriilor metalice, apariţia culorii la faţade.
Domnia sa estimează că tinerilor arhitecţi le va fi foarte greu să se adapteze pe piaţă şi îi sfătuieşte să îşi dezvolte propria afacere, "după ce învaţă să îşi evalueze propria muncă, prin tarife legate direct de valoarea muncii prestate, în registru realist şi nu după criterii iluzorii, să devină buni comercianţi şi să înveţe justa proporţie între rigorile meseriei şi preferinţele clienţilor."
În acelaşi timp, domnul Ilişiu reaminteşte că profesioniştii din domeniu "au posibilitatea, neutilizată eficient, de a stopa, prin legislaţia existentă şi prin organizaţiile profesionale, acapararea pieţei de către oportunişti necalificaţi dar abili în a dezvolta un sistem corupt şi o concurenţă neloială."
Arhitectul George Carapanu lansează profesioniştilor implicaţi în domeniul arhitecturii şi construcţiilor îndemnul să reziste, în condiţiile păstrării integrităţii şi deontologiei profesionale. Pe viitorii specialişti îi sfătuieşte "să se pregătească foarte bine cât încă mai pot pentru a face faţă oricărui job oriunde în afara României."
Dezvoltatorilor, domnul George Carapanu le recomandă să se axeze pe domeniile în "mare suferinţă" în România, respectiv turismul - "acel turism pe care nu îl găseşti nicăieri în Europa, ca specific, ci doar ca tip şi calitate a serviciilor" - şi sănătatea.
