Bambusul, cel mai nou material folosit în construcţia locuinţelor durabile

Bambusul, plantă folosită din cele mai vechi timpuri în diverse scopuri, devine un element tot mai important în lumea actuală "a plasticului şi a oţelului", fiind utilizat chiar ca material pentru construcţia de locuinţe.

Potrivit greenbuildingelements.com, mai multe organizaţii internaţionale au recunoscut calităţile excepţionale ale bambusului, iar acum efectuează o cercetare extinsă a proprietăţilor şi utilizărilor sale.

În afară de calităţile materialului, acesta este apreciat şi datorită potenţialei sale contribuţii la economiile locale ale zonelor cultivatoare de bambus. În ultimii ani au fost dezvoltate mai multe utilizări ale bambusului ca alternativă durabilă la materialele plastice şi metalele utilizate în construcţia locuinţelor.

Sursa citată arată că bambusul este extrem de util datorită faptului că este uşor, flexibil şi utilizabil într-o mare varietate de construcţii; are un cost scăzut şi este foarte rezistent la tracţiune (mai rezistent decât oţelul inoxidabil). Specialiştii susţin că pregătirea necesară pentru lucrul cu acest matrial este doar munca tradiţională pentru construcţiile de bambus, iar echipamentele necesare - instrumentele pentru tăierea şi despicarea bambusului. În zonele în care creşte bambusul, o astfel de muncă este disponibilă în mod tradiţional.

Bambusul are o rezistenţă seismică bună, însă o rezistenţă scăzută la uragane, ploaie şi insecte, potrivit sursei.

Trebuie luat în considerare faptul că în regiunile în care creşte bambusul, clima este în general caldă şi umedă, iar casa construită are nevoie de pereţi cu o capacitate termică scăzută şi proiectări care permit ventilaţia încrucişată. Construcţiile de bambus îndeplinesc pe deplin aceste cerinţe, ceea ce explică utilizarea lor în zone mai calde din întreaga lume, potrivit sursei.

Pereţii de bambus nu pot fi construiţi astfel încât să fie etanşi şi rezistenţi la scurgeri, ventilaţia încrucişată fiind asigurată în mod inerent. Aceasta oferă un mediu plăcut şi fără umiditate.

Un perete de bambus este foarte rezistent la cutremure, iar în caz de colaps, structura sa uşoară provoacă mai puţine daune, conform sursei, care menţionează că reconstrucţia este rapidă şi uşoară.

Cele mai mari dezavantaje ale utilizării bambusului în construcţii sunt reprezentate de durabilitatea relativ scăzută, din cauza posibilităţii atacurilor dăunătorilor, şi a rezistenţei scăzute la uragane şi la incendiu, astfel încât unele măsuri de protecţie sunt esenţiale.

Bambusul poate fi folosit pentru ridicarea tuturor părţilor unei case, altele decât şemineul. În majoritatea cazurilor, însă, bambusul este combinat cu alte materiale de construcţie, precum lemnul, lutul, varul, cimentul, fierul galvanizat şi frunzele de palmier, în funcţie de eficienţa, disponibilitatea şi costul lor.

Utilizarea bambusului ca material de construcţie, primar, secundar sau ocazional este frecventă în zonele în care acesta creşte într-o cantitate suficientă. Importanţa produselor din bambus într-o anumită regiune depinde de obicei de nivelurile economice ale zonei şi de conştientizarea acestora în ceea ce priveşte sustenabilitatea, conform sursei.

În anumite zone culturale, precum Japonia, Java şi Malaezia, bambusul a fost folosit în mod tradiţional în forme arhitecturale deosebite.

Pentru utilizarea în construcţia de case, elementele structurale ale arborilor de bambus sunt fixate pe stâlpi şi permit locuinţei ridicate corespunzător să rămână "în picioare", în ciuda posibilelor mişcări tectonice.

Bambusul este un material convenabil şi economic atât pentru construcţia casei, cât şi pentru schela care facilitează construcţia în condiţiile în care tijele arborelui au lungimi şi forme similare, care le fac manevrabile, stocabile şi sistematizate corespunzător.

Beţele de bambus au o structură fizică ce le oferă o rezistenţă ridicată în raport cu greutatea lor. Acestea sunt rotunde sau aproape rotunde în secţiunea lor transversală, de obicei tubulare şi cu partiţii transversale rigide, aşezate strategic pentru a evita ruperea la îndoire. Acestea oferă rezistenţă mecanică.

Textura tijelor facilitează tăierea lor manuală în bucăţi scurte sau în benzi înguste. Astfel, nu sunt necesare utilaje scumpe, ci doar instrumente simple.

Suprafaţa naturală a bambusului este curată, dură şi netedă, cu o culoare atrăgătoare, odată ce tijele au fost depozitate şi maturizate în mod corespunzător.

Bambuşii generează puţine deşeuri.

Sursa menţionează că în ambele emisfere se pot observa exemple de utilizare a stâlpilor de bambus în locul unei fundaţii convenţionale pentru case accesibile. Cu excepţia cazului în care sunt tratate cu un conservant chimic, astfel de stâlpi nu durează mai mult de trei-cinci ani. Conservarea şi maturarea sunt esenţiale pentru prelungirea duratei de viaţă a materialelor de construcţii din bambus.

Dacă bambusul este utilizat în condiţii de umezeală frecventă sau în contact cu solul umed, este mai bine să se folosească pentru fundaţie un material mai rezistent la apă decât bambusul netratat, de exemplu betonul, piatra, cărămida sau lemnul dur. Bambusul trebuie preferat numai dacă zona nu este umedă, conform sursei.

Dacă bambusul este utilizat ca suport în casele cu costuri reduse, tijele ar trebui să aibă un diametru mai mare, pereţi groşi şi noduri mai apropiate, pentru a oferi o rezistenţă maximă la flambaj. Când nu este posibil să se obţină bucăţi mari de bambus, este convenabil să se utilizeze bambus de dimensiuni mici, cu legături structurale adecvate pentru a construi designul necesar.

Bambusul revine în tendinţe datorită impulsului global către durabilitate, notează sursa, precizând că acest material ecologic poate fi introdus treptat în case, începând cu înlocuirea unor produse majore din plastic.