Certificarea energetică a clădirilor: Început timid, dar promiţător

Certificarea energetică a clădirilor nu a căpătat încă un nivel de amploare în România. În fapt, cel mai mare număr de certificate de performanţă energetică (CPE) elaborate anul trecut de către auditorii energetici pentru clădiri a vizat tranzacţiile efectuate prin programul "Prima Casă".

Doamna Emilia-Cerna Mladin, preşedintele Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC), ne-a declarat: "Deşi există prevederi legale care obligă prezentarea certificatului energetic la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, acestea nu au fost respectate".

Populaţia şi primăriile încă nu acordă prea mare importanţă certificării energetice

Pe lângă elaborarea CPE în cazul imobilelor vândute prin programul "Prima Casă", un alt segment important al cererii a fost reprezentat de primăriile care au intrat în programul naţional de reabilitare termică a blocurilor de locuit. În cazul acestora, auditorii au elaborat CPE pentru starea iniţială a blocurilor, audituri energetice cu măsurile de eficientizare energetică, precum şi CPE pentru recepţia finală a lucrărilor.

"Cu toate că Legea 372/2005 stabileşte ca obligatorie prezentarea certificatului de performanţă energetică la recepţia finală a lucrărilor, foarte puţine autorităţi locale aplică prevederile legale", atrage atenţia doamna Mladin.

Cu toate acestea, numărul primăriilor care au aplicat legea în cauză a fost totuşi mai mare în 2012 faţă de anii anteriori, auditorii energetici elaborând certificate şi pentru imobilele noi (rezidenţiale sau nerezidenţiale) în vederea recepţionării lor. Faptul că unele autorităţi locale au început să solicite CPE la recepţia finală este şi rezultatul unui proces de informare şi instruire a personalului autorităţilor locale. De altfel, AAEC a organizat cursuri de specializare specifice pentru personalul tehnic din primării, finanţate din programul UNDP-MDRT-GEF "Creşterea eficienţei energetice în gospodăriile şi regiunile cu venituri reduse din România".

Tranzacţiile imobiliare ocolesc adesea certificatul energetic

Cel mai puţin solicitate au fost certificatele de performanţă energetică pentru tranzacţiile imobiliare, altele decât cele prin programul "Prima Casă". Acest fapt denotă pasivitatea cumpărătorilor faţă de eficienţa energetică a imobilului achiziţionat sau necunoaşterea importanţei acestei informaţii. "În momentul în care auditorul energetic predă certificatele energetice elaborate, foarte puţine persoane cer explicaţii referitoare la valorile consumurilor specifice trecute în certificat sau la măsuri de eficienţă energetică", argumentează doamna Mladin.

De asemenea, un număr destul de mic de persoane au solicitat serviciile auditorilor energetici în vederea eficientizării energetice a unor imobile, cu scopul economisirii energiei consumate şi ca efect al acesteia, reducerii considerabile a facturilor. Puţini sunt cei care au ţinut să facă reclamă proprietăţii scoase la vânzare prin prezentarea unui certificat de performanţă energetică, chiar şi în situaţiile în care s-au implementat anterior măsuri de reducere a pierderilor de căldură.

Pe de altă parte, nici notarii publici nu promovează certificarea energetică a imobilelor tranzacţionate, neinformând persoanele implicate asupra acestei prevederi legislative şi bazându-se pe lipsa sancţiunilor din legile aflate în vigoare. În practică, cumpărătorul semnează la notariat (în cunoştinţă sau nu de cauză) că nu solicită de la vânzător CPE pentru imobilul achiziţionat. Din acest motiv, foarte puţine imobile care se tranzacţionează pe piaţa imobiliară în afara programului "Prima Casă" au CPE, atrage atenţia preşedintele AAEC.

"Ţinând seama de trendul crescător al preţului energiei, este foarte probabil ca pe viitor această pasivitate să nu mai existe iar cumpărătorii de imobile să devină mult mai atenţi la ceea ce urmează să achiziţioneze", consideră doamna Mladin.

Autorităţile nu îşi asumă rolul de model în eficienţă energetică

Deşi legislaţia europeană insistă asupra rolului exemplificator al clădirilor publice deţinute de autorităţile locale în privinţa eficienţei energetice, acest fapt nu a avut ecou în atitudinea autorităţilor faţă de educarea publicului larg. În continuare nu apar afişate certificatele de performanţă energetică pe clădirile instituţiilor publice din România. Deocamdată sunt foarte puţine cereri pentru elaborarea de CPE pe acest palier. Acestea vizează în special spitale, şcoli şi cămine culturale intrate într-un proces de renovare majoră şi/sau de modernizare energetică finanţat din fonduri europene sau alte surse externe. Mai mult decât atât, lucrările făcute au fost adesea insuficiente şi de slabă calitate, unicul criteriu de interes fiind costuri cât mai mici şi număr cât mai mare de intervenţii raportate. Necesarul de aer ventilat, de exemplu, nu este asigurat în majoritatea covârşitoare a lucrărilor de modernizare efectuate până în prezent, atenţionează preşedintele AAEC.

Directiva 2012/27 privind eficienţa energetică stabileşte ca termen de transpunere a acesteia în legislaţia naţională luna iunie 2014. "Este foarte puţin probabil ca până la acea dată (cât încă nu este obligatoriu), autorităţile centrale şi locale să solicite auditarea energetică şi certificarea clădirilor deţinute de acestea. Chiar şi unele prevederi legale existente sunt eludate, precum obligaţiile stabilite de Legea 372, precum şi de Directiva 2010/31/UE privind eficienţa energetică a clădirilor", adaugă doamna Mladin.

Pe viitor nu se va mai putea trece peste certificarea energetică

Potenţialul pieţei de certificare energetică în România este mare, ţinând seama de faptul că, până în prezent, doar un număr relativ mic de imobile au certificat de eficienţă energetică. Creşterea cererii va veni odată cu apariţia noii forme a Legii 372 privind performanţa energetică în clădiri, act normativ care va include şi măsuri de coerciţie pentru nerespectarea prevederilor legale ale acesteia (tranzacţii imobiliare şi recepţii finale fără prezentarea certificatului de performanţă energetică), previzionează preşedintele AAEC.

Continuarea programului naţional pentru modernizarea energetică a blocurilor de locuit, şi eventual a caselor unifamiliale, precum şi identificarea de noi surse de finanţare, ar putea să constituie căi de dezvoltare a pieţei de certificare energetică.