Şocul cauzat de criza economică mondială a fost resimţit în RP Chineză începând cu a doua jumătate a anului 2008, însă executivul chinez a adoptat măsuri eficiente pentru contracararea efectelor acesteia. Efectul acestor măsuri nu s-a lăsat aşteptat, iar la începutul anului 2009 a fost oprită tendinţa de scădere drastică a economiei industriale din RP Chineză. Începând din iunie 2009, producţia industrială chineză a înregistrat o creştere rapidă, întreprinzătorii obţinând beneficii mai mari, iar preţurile produselor industriale au reînceput să crească. Guvernul chinez a adoptat o serie de măsuri menite să stimuleze economia naţională, sporind alocaţiile bugetare pentru extinderea cererii interne şi promovând ajustarea şi perfecţionarea structurii industriale.
Deşi creşterea economică a RP Chineze pentru anul 2009 a fost estimată la +8%, ea a ajuns la +8,5% la sfârşitul anului, datorită câtorva factori precum investiţiile şi rata de consum. Cu toate că prognoza creşterii produsului intern brut pentru anul 2010 era de 9%, în luna septembrie 2010 Biroul Chinez Naţional de Statistică a anunţat o creştere de 11,1 % pentru primele şase luni a.c..
Investiţiile reprezintă principalul motor de creştere în anul 2010. Pentru stimularea acestora, autorităţile au utilizat mai multe canale:
- reglementare : eliminarea constrângerilor impuse sectorului imobiliar;
- bugetare: plan de relansare;
- fiscale;
- financiare, prin facilitarea de credit : 8000 miliarde RMB sunt prevăzute pentru noile credite.
Acest aflux de creditare va alimenta investiţiile şi creşterea depozitelor bancare şi va avea un efect direct asupra celor din infrastructură şi din sectorul imobiliar. Dezvoltarea acestor ultime două domenii va contribui în mod direct la susţinerea economiei şi, în mod indus, prin dezvoltarea industriei grele.
Începând cu luna martie 2010, autorităţile chineze au pus în practică o nouă reglementare ce are ca scop încurajarea creării de companii mixte cu investitorii străini. Această nouă măsură are ca obiectiv principal atragerea de expertiză şi tehnologie avansată de la investitorii străini, în industriile naţionale şi în special în industria de servicii.
Investiţiile în sectorul imobiliar vor încuraja construcţiile de noi locuinţe, cu incidenţă directă asupra importurilor de materii prime şi materiale de construcţii.
RP Chineză se mobilizează să treacă de la rolul sau de , la cel de . În ianuarie 2010, Primul Ministru chinez a anunţat accelerarea programului de finanţare dedicat cercetării 2010-2020, pentru suma de 88 miliarde de USD. Acest program cuprinde 16 proiecte principale, printre care şi tratarea chimică a apelor, semi-conductoarele, tehnologia Wifi şi energia. Bugetul ar trebui să se dubleze odată cu contribuţia societăţilor private, a autorităţilor locale şi provinciale.
Se estimează că anul 2010 va aduce economiei chineze o creştere dinamică şi susţinută, ce va ajuta RP Chineză să îşi consolideze poziţia de importantă putere economică mondială.
"Oraşele secundare" - noi ţinte pentru companiile în căutare de oportunităţi
Pieţele marilor centre urbane chineze precum Beijing, Shanghai şi Guangzhou (Canton) sunt caracterizate de un puternic climat concurenţial şi un nivel de saturaţie care incită companiile doritoare de noi oportunităţi şi avantaje de afaceri să se dirijeze către ceea ce în R.P. Chineză se numesc "oraşe secundare".
Clasificarea în oraşe de prim rang versus secundare şi terţiare este impusă, concomitent, de două criterii şi anume: numărul populaţiei şi nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Astfel, oraşele secundare au o populaţie de peste 1,5 milioane de locuitori şi un PIB de peste 2000 USD pe cap de locuitor. Există treizeci de oraşe care se încadrează în această categorie, având fiecare propriul statut administrativ şi eterogen: unele capitale provinciale ca Wuhan şi Chengdu, altele municipalităţi autonome precum Tianjin şi Chongqing ce sunt direct supervizate de Beijing, diverse centre economice de provincie precum Dalian şi Qingdao sau marile aglomeraţii constituite în jurul unui oraş de prim rang, cum ar fi Hangzhou, Shenzhen etc.
Printre oraşele promotoare la crearea noii pieţe interioare se număra Tianjin, Qingdao, Tangshan, Hangzhou, Ningbo, Nanjing, Suzhou, Shenzhen, Foshan, Xiamen, Wuhan, Changsha, Chengdu, Chongqing şi Kunming, al căror potenţial este şi va rămâne încă mult timp exploatabil.
Tendinţa companiilor străine de a fi interesate de potenţialul de afaceri oferit de către oraşele secundare a fost sesizat încă de la începutul anilor 2000, dar a devenit din ce in ce mai evidentă in ultimii trei ani.
Avantajele pe care aceste oraşe le cumulează în raport cu cele de prim rang sunt: mană de lucru mai abordabilă, un regim funciar şi imobiliar cu mult mai atractiv, o dezvoltare rapidă, creşterea fiind întotdeauna superioară celei naţionale, politici economice şi fiscale incitative pe scara regională (de exemplu politica Go West, vizând a dezvolta Centrul si Vestul Chinei), un mediu de lucru mai agreabil datorită poluării reduse şi transportului fluidizat.
Ţinând cont de importanţa oportunităţilor pe care aceste oraşe le pot oferi, se recomandă companiilor române interesate să exporte şi/sau să se dezvolte pe piaţa Chinei, să viziteze aceste zone pentru a identifica oportunităţile de afaceri oferite.
Investiţiile chineze în străinătate
Guvernul chinez a căutat să încurajeze şi să reglementeze creşterea rapidă a investiţiilor chineze directe în străinătate în ultimii ani. Astfel în iulie 2004, Ministerul chinez al Comerţului (MOFCOM) a publicat primul Catalog în care sunt prezentate ţările şi industriile în care companiile chineze beneficiează de un tratament preferenţial atunci când investesc în străinătate. Acest catalog a fost revizuit în 2005 şi 2007, când au fost acordate noi stimulente pentru investiţiile realizate în sectorul de extracţie al resurselor şi investiţiilor din Asia şi Africa de Nord.
În aprilie 2009, MOFCOM a realizat un nou Ghid de investiţii, care va fi actualizat periodic şi care include informaţii cu privire la mai mult de 160 de ţări. Acesta oferă consultanţă privind înfiinţarea întreprinderilor din alte ţări, consiliere cu privire la probleme potenţiale pe care companiile chineze le pot întâlni în străinătate şi răspunsuri la întrebări frecvente. De asemenea au fost aduse schimbări semnificative procedurilor de investiţii în străinătate.
Astfel MOFCOM trebuie să aprobe investiţiile în străinătate de peste 100 milioane dolari sau mai mult, urmând ca cele între 10 şi 100 milioane dolari să fie aprobate de departamentele din provinciile chineze ale MOFCOM.
Conform ultimelor date publicate de MOFCOM valoarea totală a investiţiilor chineze în străinătate în 2009 a fost de 56,63 miliarde dolari (din care 47,8 miliarde USD în sectoare non financiare), ceea ce reprezintă o creştere de 1,1 % faţă de valoarea înregistrată în 2008. Această valoare a reprezentat 5% din totalul investiţiilor la nivel mondial în 2009, RP Chineză ocupând locul 5 în topul investitorilor internaţionali, după ce în anul 2008 ocupase poziţia a 12.
Anul trecut, investitorii chinezi au înfiinţat 13.000 companii în străinătate, în 177 de ţări, din care: 30,2% din aceste sunt implicate în industria prelucrătoare, 21,9% în vânzări, 13,1% în sectorul de leasing şi servicii, 6,8% în industria de construcţii, 6,3% în industria extractivă şi 5 % în agricultură, silvicultură şi creşterea animalelor. Principalele zone beneficiare ale investiţiilor chineze au fost: Asia (71%), America Latină (13%), Europa (6%), Australia - Oceania (5%), America (3%) şi Africa (2%).
Pentru anul 2010 este prognozată o creştere a investiţiilor chineze în străinătate de circa 30%, urmând ca anul viitor să se atingă valoarea de 100 miliarde USD.
În România, la 31 iulie 2010 erau înregistrate 9.894 societăţi chineze sau societăţi mixte româno-chineze, valoarea totală a investiţiilor fiind de circa 384 milioane USD. Deşi până în prezent, România deţine cele mai multe investiţii chineze din zona Europei Centrale şi de Est, totuşi volumul acestora este foarte scăzut în comparaţie cu potenţialul ridicat de colaborare al celor două economii.
Aşa după cum a motivat şi preşedintele Consiliului Chinez pentru Promovarea Comerţului Internaţional, aflat în vizită la Bucureşti în luna octombrie a.c., această situaţie se datorează faptului că până în prezent nu au venit în România companiile mari şi puternice cu posibilităţi reale de realizare de investiţii în exterior cu asigurarea finanţării din China.
Companiile chineze mari, cu potenţial tehnic şi financiar, s-au arătat interesate să se implice în realizarea de proiecte de dezvoltare în România, în mod special, în domeniile:
- energetic (hidrocentrale prin pompare, termocentrale moderne pe cărbune, instalaţii de desulfurizare, instalaţii de transport şi tratare a deşeurilor de cărbune din termocentrale; modernizări de termocentrale, etc.)
- infrastructură rutieră şi maritimă (autostrăzi, drumuri naţionale, poduri, modernizări şi extinderi portuare, modernizări şi extinderi de aeroporturi provinciale, etc.),
- proiecte în domeniul construcţiilor de maşini, în agricultură şi industria alimentară, industria textilă, etc.;
Oportunităţi de afaceri cu China continentală
Analizând structura schimburilor bilaterale româno-chineze la jumătatea anului 2010 se poate remarca că principalele patru categorii de produse la exportul românesc (care alcătuiesc aproximativ 75% din total export) sunt: metale şi articolele din metal (27,01%), maşini şi aparate, echipamente electrice (19,14%), produsele industriei chimice (17,19%), lemn şi produse din lemn (10,75%). Comparând cu structura exportului din anul 2009 se observa creşterea produselor chimice cu aproximativ 10% (în special îngrăşăminte), dar şi scăderea produselor din materiale plastice (aproximativ 5 %). Celelalte grupe de produse îşi menţin, în linii mari, aceleaşi ponderi ca şi în anul 2009.
Având în vedere trendul ascendent al exporturilor româneşti pe piaţa chineză (înregistrat în ultimii doi ani), posibilităţile economiei noastre precum şi noile oportunităţi de afaceri oferite după integrarea în UE se poate aprecia că există condiţii optime pentru o promovare mai eficientă a produselor româneşti pe piaţa chineză cu impact direct asupra reducerii deficitului balanţei comerciale.
În urma unei analize efectuate de către reprezentantii MECMA, au fost identificate următoarele produse româneşti cu potenţial de export pe piaţa chineză în perioada următoare: Echipamente energetice şi electrice; Cilindrii laminor; Maşini unelte; Rulmenţi; Material rulant; Accesorii auto; Prese pentru fabricarea anvelopelor; Metale comune şi articole din metale comune; Elicoptere pentru uz civil; Traverse din lemn tratat pentru cale ferată; Ingrăşăminte chimice (NPK); Produse chimice şi materiale plastice: solvenţi cloruraţi, polietilene, cauciuc şi articole din cauciuc; Cherestea şi produse din lemn; Vinuri superioare (în special vinul roşu); Apă minerală; Miere de albine; Caşcaval, brânzeturi; Cereale şi alte produse agricole; Material biologic bovin; Lână tunsă; Mobilă clasică din lemn masiv.
