Directivele europene pentru clădiri : Povară sau şansă de dezvoltare?

Dinamica legislaţiei europene pentru clădiri a devenit extrem de mare în ultimii ani. Avem o nouă directivă pentru performanţa energetică a clădirilor, avem o nouă directivă pentru eficienţa energetică care adresează destul de pronunţat clădirile, avem directive pentru proiectarea ecologică şi etichetarea echipamentelor ce influenţează consumul de energie, la orizont sunt noi directive pentru achiziţiile publice.

La nivel de cerinţe, statele membre inclusiv România trebuie să implementeze multe măsuri noi precum renovarea energetică a clădirilor existente cu un accent particular pe cele de locuit şi publice, construcţia de clădiri cu consum de energie aproape zero, certificarea energetică a clădirilor, evaluarea normelor pentru clădiri pe baza unei metodologii de calcul de cost optim, ajustarea regulilor de achiziţie publică prin introducerea de criterii de mediu, de costuri pe ciclu de viaţă şi de consum energetic.

Suntem într-o cursă contra cronometru, plecăm cu handicap faţă de mulţi dintre competitori. Peste toate, nu întotdeauna înţelegem de ce ni se întâmplă toate astea şi la ce bun. În România legislaţia europeană (şi chiar şi cea naţională) este puţin reflectată şi de multe ori insuficient de corect dezbătută în media. Cam tot ce vine de la UE pare să fie reflectat şi drept urmare perceput ca nişte obligaţii inutile, eventual sprijinind interesele altora şi mai puţin ale românilor. Ori, dacă nu găseşti o raţiune în ceea ce vrei să faci, atunci este destul de clar că treaba va fi facută "pentru că trebuie", caz în care impactul va fi slab sau chiar va genera efecte adverse celor anticipate. Pentru a face o treabă utilă trebuie găsită raţiunea muncii şi conştientizată valoarea rezultatului. Nu poti să clădeşti ceva util fără să ştii de ce şi ce trebuie să atingi.

În general, legislaţia europeană este rezultatul unui compromis între cele 28 de state membre şi deşi ambiţia este dată de ţările cele mai avansate, şi ceilalţi au un cuvânt hotărâtor de spus în procesul de elaborare. Cu alte cuvinte, aceste legi sunt şi ale noastre, ceea ce înseamnă că avem un interes în a le asuma şi voi încerca să conturez câteva dintre beneficiile importante ce ar putea fi generate de către legislaţia europeană pentru clădiri.

În mod evident legislaţia europeană este mai ambiţioasă decât ceea ce am fi produs noi în caz că nu am fi fost parte a Uniunii Europene. Este clar că fără o legislaţie vizionară şi bine transpusă în practică nu putem spera să ne dezvoltăm rapid şi să vedem pe timpul vieţii o Românie mai prosperă şi mai conectată spaţiului în care se află.

Evaluând strict domeniul clădirilor, trebuie spus că acestea reprezintă cea mai importantă infrastructură a unei ţări. Poate este mai puţin vizibil dar realitatea este că în zonele urbane ne petrecem aproximativ 80% din viaţă în clădiri (vezi grafic). Astfel spus, calitatea clădirilor ne influenţează profund viaţa, dar şi toate celelalte infrastructuri conexe, respectiv de transport, economice etc. Deci este important să trăim în clădiri mai bune, care să ofere un confort decent.

Implementarea legislaţiei europene pentru clădiri generează beneficii economice. Asta înseamnă că prin transpunerea unui pachet legislativ mai ambiţios avem şansa să evoluăm mai repede atât prin stimularea pieţei către produse mai bune, cât şi prin dezvoltarea şi creşterea competitivităţii firmelor româneşti de profil. Clădirile performante energetic de tip casă pasivă sau care conţin surse regenerabile locale asigură o notă de plată cu mult mai mică la energie şi, totodată, protecţie în timp la creşterile aproape continue de preţuri. În plus, renovarea clădirilor existente, dezvoltarea în ţară a activităţilor ce produc tehnologii pentru clădiri cu consum scăzut de energie şi a activităţilor conexe înseamnă locuri de muncă, înseamnă un necesar mult scăzut de resurse energetice (fie ele importuri sau noi exploatări), înseamnă, într-un cuvânt, prosperitate.

Investiţiile în performanţa energetică a clădirilor au câteva avantaje economice mai puţin vizibile dar extrem de importante:

- spre deosebire de alte investiţii pe partea de producere şi alimentare cu energie unde profitul merge către investitor/producător, investiţiile în creşterea performanţei energetice a clădirilor asigură distribuirea beneficiilor către societate. Altfel spus, este mult mai logic, mai durabil şi mai profitabil social să investim în reducerea consumului de energie în clădiri decât în construcţia de noi capacităţi energetice sau în importuri/exploatări de resurse naturale.

- spre deosebire de alte investiţii pe partea de generare, investiţiile în performanţa energetică a clădirilor presupun dezvoltarea unei pieţe ample ce generează semnificativ mai multe locuri de muncă şi stimulează dezvoltarea economică într-o măsură mai mare.

A locui în clădiri sănătoase înseamnă şi bolnavi mai puţin, deci eforturi mai mici din bugetul de asigurări de sănătate pentru tratamentul acestora. Din cauza poluării aerului şi a traiului în frig avem în România circa un milion de bolnavi de astm şi cu mult mai mulţi bolnavi de diverse boli respiratorii. Poluarea fonică cauzată de izolaţii necorespunzătoare este cauzatoare de boli pe sistem nervos. Productivitatea muncii în birouri este serios influenţată de condiţiile de lucru şi temperatura din clădiri. Cu alte cuvinte investiţiile în clădiri cu consum redus de energie rezolvă implicit şi problemele de mai sus, fiind astfel şi o măsură preventivă pentru multe boli ce ne afectează viaţa şi reprezintă cheltuieli semnificative în bugetul familiilor şi cel public de sănătate.

Peste toate, este clar că nu putem să ne imaginăm o societate mai prosperă fără a presupune automat clădiri mai bune şi mai frumoase pentru cetăţenii ei. Este o legătură destul de strânsă între aspectul unei ţări, a clădirilor de acolo şi gradul ei de dezvoltare.

Cele enumerate mai sus sunt motive puternice ce arată beneficii locale generate de aplicarea corectă a directivelor europene ce facilitează dezvoltarea rapidă şi durabilă a infrastructurii naţionale de clădiri. Pentru asta însă este nevoie de adaptarea bine articulată a unui cadru legislativ naţional care să conducă la aceste avantaje. Este nevoie de reglementări ambiţioase pentru performanţa energetică a clădirilor, care să ţină cont de contextul românesc, dar să nu se limiteze doar la a confirma realitatea de azi, ci să conducă ambiţios către o realitate mai bună de mâine. Este nevoie de un cadru legislativ dinamic, în continuă evoluţie, bazat pe regulile bunei guvernări şi pe asumarea largă de către factorii implicaţi şi cei politici. Este nevoie de seriozitate şi rigurozitate în aplicarea acestor legi şi norme.

Clădirile cu consum redus de energie presupun calitate atât la nivelul legislativ, cât mai ales la nivel practic, în proiectare şi în construcţii. Cred că oricine îşi doreşte să aibă produse de calitate şi să depăşim momentul consacrat al lui "lasă că merge şi aşa".

Este nevoie şi să începem să canalizăm imensul spirit critic românesc în mod constructiv; americanii repetă obsesiv faptul că trebuie gândit pozitiv ("think positive") pentru a realiza ceva. Nu prea există exemple de obiectiv atins cu succes fără să crezi cu adevărat în atingerea lui. De aceea ar fi util să începem a analiza legislaţia europeană nu ca pe o povară, ci ca pe o oportunitate.

Apartenenţa la Uniunea Europeană nu ne aduce numai un cadru legislativ pentru dezvoltare, ci şi fonduri pentru a le transpune în practică. Introducerea clădirilor drept sector prioritar de finanţare din exerciţiul bugetar european 2014 - 2020 reprezintă o şansă unică să începem să creştem performanţa energetică a clădirilor şi să îmbunătăţim practica în construcţii cu finanţare externă.

Nu putem spera să atragem fonduri europene dacă legislaţia românească nu este armonizată în mod funcţional cu cea europeană. Nu va mai exista o a doua şansă, cam toate celelalte ţări europene au înteles asta şi dacă pierdem acest tren va fi mult mai greu să recuperăm mai apoi decalajul şi să găsim finanţare pentru a o face. Şi ar fi păcat pentru că putem şi merităm mai mult decât avem în prezent.