Un studiu din 2009, efectuat de "Business in the Community", cea mai mare şi una din cele mai vechi coaliţii naţionale de companii dedicate responsabilităţii corporative (funcţionează din 1982), atrage atenţia asupra faptului că existenţa unor locuinţe de proastă calitate, coroborată cu concentrarea sărăciei în zonele respective, poate avea un impact negativ direct asupra dezvoltării sectorului privat. Cele două aspecte pot afecta rezultatele educaţionale ale forţei de muncă de mâine şi nivelurile de aptitudini ale potenţialilor candidaţi actuali la un loc de muncă.
Locuinţele de calitate proastă pot duce la probleme de sănătate, ceea ce duce la un număr mai mare de zile de concediu de boală, în timp ce criminalitatea ridicată poate afecta angajaţii, clienţii şi afacerile.
Această legătură directă şi conştientizată, între un sistem de locuinţe sănătos şi o economie şi o societate sănătoase, a dus la naşterea unei colaborări între asociaţiile pentru locuinţe sociale (actorii implicaţi în managementul fondului locativ social) şi companiile care operează în zone cu o concentraţie mare de locuinţe sociale.
Cine face politica locuinţelor în Marea Britanie. Actorii care administrează fondul locativ social
Politica locuinţelor este stabilită de către Departamentul pentru comunitate şi guvernul local. Din 2008, i s-au adăugat două noi agenţii: Agenţia pentru locuinţe si comunităţi, care finanţează locuinţe la preţ accesibil, readuce terenurile în uz şi ridică standardele în mediul fizic şi social, şi Autoritatea pentru servicii către locatari, care reglementează domeniul locuinţelor la preţ accesibil şi se dedică ridicării standardelor serviciilor, punând locatarii pe primul loc.
Asociaţiile pentru locuinţe reprezintă actorul principal care administrează fondul locativ social. Ele reprezintă instituţii independente non-profit, care furnizează locuinţe ieftine sau "la preţuri accesibile" spre închiriere, vânzare parţială (proprietate în comun) şi, mai recent, spre vânzare directă către persoanele care au nevoie de locuinţe. Ele sunt reglementate de către guvern şi sunt adesea cunoscute sub denumirea de "proprietari sociali înregistraţi." (RSL-uri). Proprietarii sociali înregistraţi deţin şi administrează locuinţe sociale şi pot construi locuinţe noi.
Un fenomen specific ultimilor ani este transferul de fond locativ: numeroase consilii locale au fost transferate către asociaţii pentru locuinţe existente sau către asociaţii de tip LVT (Large scale voluntar transfer associations), create în mod special pentru a deţine şi administra fondul locativ. Acest transfer a făcut posibil accesul la finanţare privată în vederea reabilitării. Drept urmare, asociaţiile pentru locuinţe administrează în prezent 45% din fondul locativ, aproximativ 2,2 milioane de locuinţe, dintre care aproape jumătate au fost transferate de la autorităţile locale.
Un tip relativ nou de entităţi apărute pe scena locuinţelor în Marea Britanie în 2001, îl reprezintă organizaţiile de tip ALMO (Arms Lenght Management Organizations). Acestea reprezintă companii non-profit create de autorităţile locale, cu scopul de a administra sau îmbunătăţi fondul locativ existent, ele fiind capabile să atragă investiţii guvernamentale suplimentare. O astfel de companie este deţinută în totalitate de autoritatea locală, dar administrată de un comitet director independent, care include locatari, reprezentanţi ai autorităţii locale şi persoane independente.
Colaborarea dintre proprietari de locuinţe şi proprietari de afaceri
Fondul locativ a trecut prin schimbări fundamentale în ultimele două decenii, în sensul creşterii numărului şi importanţei proprietarilor de locuinţe sociale, susţinute de politicile guvernului, de încurajare a transferului proprietăţii asupra locuinţelor dinspre consilii către asociaţiile de locuinţe.
În anul 2007, fondul locativ social era de 3,8 milioane de locuinţe sociale, care adăposteau peste 8 milioane de persoane. Dintre acestea, conform statisticilor prezentate în Raportul Hills (2007), doar 32% erau angajaţi, comparativ cu un procent de 50%, valabil pentru 1981.
În general, se poate vorbi de o scădere a fondului de locuinţe la preţ accesibil şi de o creştere a ratei şomajului printre persoanele care locuiesc în locuinţe sociale, pe fondul crizei economice.
Proprietarii sociali joacă un rol crescând în susţinerea reabilitării sociale şi fizice care vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii locatarilor actuali şi viitori, pe lângă atribuţiile lor tradiţionale, de administrare a locuinţelor. Astfel de activităţi sociale includ programe de training profesional, furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor, de centre comunitare, spaţii destinate tinerilor, programe pentru vârstnici şi iniţiative de transport local.
În mod similar, există o recunoaştere în creştere de către companii, a rolului pe care îl joacă în generarea schimbării sociale - fără a fi vorba aici de altruism, ci de faptul că se potriveşte cu logica afacerilor. Statisticile Departamentului de comerţ şi industrie arată că 90% din companiile britanice de top raportează asupra impactului lor social şi asupra mediului şi că în jur de 60% dintre IMM-uri contribuie activ în cadrul comunităţilor locale în care funcţionează.
În ceea ce priveşte colaborarea dintre proprietari sociali şi companii, numeroşi proprietari sociali au stabilit relaţii de lungă durată cu contractori şi furnizori, îndeosebi în domeniul construcţiilor. Acţiunile acestora, în sensul dezvoltării de aptitudini şi oferirii de locuri de muncă, au fost recunoscute şi raportate în numeroase rânduri. Pe lângă aceste colaborări, există însă o serie de alte tipuri de relaţii între companii şi proprietarii sociali, al căror model ar putea fi urmat şi de ţări precum România, spre beneficiul comunităţilor locale.
Există cinci domenii principale de colaborare între companii şi proprietari sociali:
1. programe pentru ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea aptitudinilor;
2. susţinerea iniţiativelor personale (spiritului întreprinzător);
3. sprijin pentru tineri;
4. iniţiative de incluziune financiară;
5. proiecte comunitare mai largi.
De precizat că aceste categorii nu se exclud reciproc şi că se observă o predominanţă a proiectelor care ţin de dezvoltarea aptitudinilor şi de ocuparea forţei de muncă în comunităţile de locatari, dintre care multe se concentrează asupra dezvoltării de modalităţi ingenioase pentru abordarea barierelor care împiedică accesul la locuri de muncă.
Iniţiative de colaborare concrete
Fiecare din cele cinci domenii principale de colaborare între companii şi asociaţiile pentru locuinţe sociale sunt formate din iniţiative concrete. în domeniul aptitudinilor şi ocupării forţei de muncă, colaborarea dintre companii şi asociaţii pentru locuinţe sociale se concretizează în participarea la târguri locale de joburi, promovarea oportunităţilor de angajare locale prin intermediul proprietarilor sociali, angajarea direct prin intermediul programelor de angajare care vizează locatarii proprietarilor sociali, colaborarea cu agenţii de plasare a forţei de muncă pentru a stabili scheme de pregătire şi angajare cerute, oferirea de programe şi plasamente de tip "work experience," organizarea de workshopuri de aptitudini pentru locatari, implicarea în programe de training structurate.
În domeniul stimulării spiritului întreprinzător, colaborarea dintre cei doi actori ia forma donaţiilor de echipamente, furnizarea de susţinere pro-bono în domeniul IT, financiar etc, susţinerea de centre de stimulare a spiritului întreprinzător (incubatoare pentru idei de afaceri) pentru consilierea micilor afaceri, susţinerea unei iniţiative de finanţare a comunităţii, care oferă împrumuturi micilor afaceri, oferirea de reduceri de furnizare către locatari, prin intermediul contractelor preferenţiale, susţinerea dezvoltării de noi afaceri şi crearea de locuri de muncă, inclusiv a întreprinderilor de tip social şi comunitar.
Colaborarea în domeniul susţinerii tinerilor ia forma vizitelor în şcoli, dezvoltării de programe şi materiale de training, în vederea conştientizării de către aceştia a oportunităţilor de carieră în industrie, sponsorizarea sau susţinerea cluburilor de făcut teme, sponsorizarea sau furnizarea de voluntari pentru sporturi sau jocuri, implicarea în activităţi de divertisment sau de antrenament, în vederea prevenirii comportamentelor anti-sociale, instruirea unui tânăr, crearea unui spaţiu pentru a fi folosit în cadrul programelor de antrenament (de exemplu, o baie, o bucătărie etc), implicarea în proiecte pentru dezvoltarea tinerilor (furnizarea de voluntari, instructori, sponsorizări etc).
În domeniul incluziunii financiare, colaborarea dintre companii şi proprietarii sociali ia forma oferirii de consiliere financiară, promovării şi furnizării de conturi bancare de bază, furnizării de împrumuturi cu costuri reduse.
În domeniul susţinerii comunităţii, colaborarea dintre cei doi actori ia forma sponsorizării activităţilor şi evenimentelor comunităţii, precum competiţii, clase pentru oameni mai în vârstă, centre pentru tineri, zile de relaxare, competiţii de grădinărit, prin susţinere financiară, sponsorizări sau furnizarea de voluntari pentru activităţii de divertisment pentru tineri şi campanii de curăţenie, implicarea angajaţilor în proiecte practice de grădinărit sau decorare, în vederea revitalizării spaţiilor de joacă, oferirea de expertiză pentru proiectele comunitare conduse de locatari şi proprietarii sociali, donarea de echipamente, oferirea de reduceri pentru locatari şi de scheme de recompensare a clienţilor, ocuparea unui loc în comitetul unui proprietar social, donarea şi distribuirea de alimente către proiectele care vizează persoanele fără adăpost.
Beneficiile unor astfel de colaborări sunt vizibile pentru ambele părţi, companii şi proprietari sociali, şi includ şi obţinerea unor rezultate mai bune pentru locatari din contracte, beneficii pentru angajaţi, care includ dezvoltarea de aptitudini şi îmbunătăţirea moralului angajaţilor, creşterea reputaţiei pe plan local şi pe piaţă, şi abordarea atât a problemelor legate de lipsa aptitudinilor, cât şi a celor legate de ocuparea forţei de muncă.
Viaţa fiecăruia dintre noi este afectată într-o mare măsură de locuinţa în care trăim. A locui într-o locuinţă decentă este un drept al omului şi un aspect fundamental pentru ca o persoană să se poată îngriji de sine şi de familia sa, şi să aibă acces la servicii esenţiale vieţii, să-şi poată menţine sănătatea fizică şi mentală, să poată găsi un loc de muncă şi să poată studia sau participa la programe de training în vederea obţinerii unui loc de muncă.
