MIHAI URSULEASA, DUMAR CONSTRUCT:"Degringolada politică a afectat afacerile din sectorul construcţiilor"

Reporter: Care a fost parcursul companiei?

Mihai Ursuleasa: Dumar Construct s-a înfiinţat în 1994. Am început cu producţia de prefabricate mici, elemente de împrejmuire, borduri de pod, iar apoi am început să producem şi prefabricate mai mari. Am început de la un teren de 400 de metri pătraţi şi acolo ne desfăşuram activitatea. Eram o firmă mică. Aveam zece angajaţi. În "98, devenisem mai cunoscuţi, ne creasem o reputaţie şi a fost nevoie să ne mărim baza de producţie prin cumpărarea unui teren de 2.000 mp, care ne-a costat aproximativ 60.000 de dolari la acea vreme. Nu eram foarte implicat în afacerile companiei la momentul acela. Numele Dumar Construct provine de la Dumitru şi Maria, părinţii mei care au pornit această afacere de familie, fără asociaţi şi parteneri.

Acum, eu am preluat conducerea firmei. Încă din liceu, îl ajutam pe tatăl meu şi aveam diverse lucrări. De exemplu, noi făceam bornele kilometrice pentru drumurile naţionale, tot ce ţinea de zona Bucureştiului. Erau borne din tablă pe care le producea Dumar Construct, iar eu veneam cu încă un prieten, după program, şi le vopseam. Tata ne plătea la bucată şi erau bani frumoşi pentru noi, ţinând cont că la 19 ani abia terminasem liceul şi intrasem la facultate. Mai aveam lucrări de împrejmuire la persoane fizice, pe aici prin cartier.

Eu am terminat Facultatea de Construcţii Civile în Bucureşti şi mi-a plăcut să vin în vacanţe la fabrică "să învăţ meserie" şi am aflat cum se face betonul, armătura, cofrajele metalice şi altele. După facultate, deja se umpluse, ca producţie, curtea firmei şi nu mai aveam loc să aducem camioanele cu marfă. Începusem să lucrăm mult şi în ţară şi să livrăm marfă, respectiv garduri din beton, pavele şi alte tipuri de prefabricate. În 2007, am cumpărat la Măgurele, pe şoseaua de centură, două hectare printr-un credit de la bancă. Firma mergea bine, eram bine văzuţi şi nu mai luasem credite până atunci. Acel teren de două hectare din zona industrială ne-a costat cam 600.000 de euro. Am cumpărat chiar când preţurile ajunseseră în vârf. Nu aveam de unde să ştim că vine un declin pe piaţa imobiliară. Am plătit vreo doi ani rata la teren.

În 2005, când am terminat facultatea, eram destul de implicat în afacere; veneam zilnic la muncă. Atunci am zis că este momentul să mai facem un credit şi să începem investiţia, adică să facem o hală, o staţie de betoane şi să mutăm producţia pe terenul acela, dar să începem să producem şi prefabricate mai mari. Aveam solicitări pentru marfa noastră pentru că eram mult mai cunoscuţi.

În 2010 am mai luat încă un credit pentru investiţii şi, cu banii pe care îi mai aveam puşi deoparte, am construit fabrica de la Măgurele. Acolo avem o staţie de betoane nemţească pe care am cheltuit circa 160.000 de euro. Investiţia totală a fost de 2 milioane de euro. Tot acolo, am investit foarte mulţi bani într-un utilaj de producţia a elementelor de canalizare. Aveam informaţii că foarte multe fonduri vor fi alocate pentru sectorul acesta de dezvoltare rurală, pentru infrastructura de apă şi canalizare. Deja eram în Comunitatea Europeană şi ştiam că vor fi mulţi bani pentru acest domeniu.

Reporter: Ce proiecte derulaţi în acest moment?

Mihai Ursuleasa: Avem un proiect în Comarnic, care a început de anul trecut, iar acolo livrăm toată instalaţia de canalizare. Am terminat un proiect în Ostrov. Vom începe un alt proiect în Găeşti, pentru că am semnat recent un contract. Toate acestea sunt numai lucrări de apă şi canalizare.

De asemenea, am avut nişte lucrări foarte bune în Bragadiru, pe care le-am terminat în toamna trecută. În Pipera vom mai lucra pe câteva străzi şi mai avem foarte multe solicitări de marfă de la mici întreprinzători.

Cu firma Delta A.C.M. am colaborat în Voluntari şi Popeşti-Leordeni. Lucrăm cu Apolodor la pasajul nou de la Piaţa Presei Libere, în sensul că le furnizăm căminele pentru devierea reţelei de canalizare.

Reporter: Cum estimaţi că va evolua piaţa construcţiilor pe termen scurt şi mediu în România?

Mihai Ursuleasa: Cu siguranţă va fi o piaţă care va creşte, pentru că sunt semne pozitive în această direcţie. Lupta cea mare este pentru atragerea cât mai multor fonduri europene pentru proiecte, pentru că, pe primul semestru, rata de absorbţie a fost foarte mică.

În acest moment, scopul fabricii noastre este diversificarea. Pe lângă căminele de canalizare pe care le producem, DN 800 şi DN 1000, vrem să introducem în producţie şi cămine mai mari, cu cote la interior de 1200, 1500, 2000. Vor fi puţine ca număr, dar noi ne dorim să acoperim o gamă cât mai largă de produse, pentru că ar fi convenabil să furnizez toată materialele necesare pentru un proiect şi nu doar o parte din elemente. În felul acesta, nu o să mai încheiem mai multe contracte cu mai mulţi clienţi.

Concurenţa noastră directă este o firmă din Austria, cu o vechime de 106 ani şi are cel puţin două fabrici în fiecare ţară din Europa. Ne este foarte greu să ne luptăm cu ei, pentru că sunt la un alt nivel al dotărilor. Dacă noi avem, de exemplu, un utilaj de vibropresare, ei au zece şi, în plus, au toată gama de produse. Nu există proiect la care ei să nu furnizeze toate elementele. De aceea, noi ne dorim să investim mai mult pentru a face faţă concurenţei.

Reporter: Care este bugetul total de investiţii alocat de Dumar Construct în acest an?

Mihai Ursuleasa: Pentru 2014, avem în plan să investim cel puţin 250.000 de euro. Este puţin faţă de alte firme, dar noi nu avem asociaţi, nu avem parteneri şi nici nu avem de gând să ne asociem cu cineva vreodată. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de a lucra în parteneriat, pentru că nu ştiu dacă pot să găsesc pe cineva la fel de implicat aşa cum sunt eu.

Reporter: Care a fost cifra de afaceri pentru anul trecut şi ce estimări aveţi pentru anul acesta?

Mihai Ursuleasa: În 2013, am avut o cifră de afaceri de 3,2 milioane de lei şi avem o creştere de cel puţin 10-15% în fiecare an. Pentru 2014 sper să atingem măcar aceeaşi sumă de anul trecut, dat fiind faptul că am început foarte greu anul. Pe primele cinci luni am început foarte prost. Am avut proiecte puţine şi degringolada aceasta politică este cauza principală a situaţiei din construcţii. Este an electoral, politicienii îşi urmăresc interesele, se preocupă doar de campanie şi nu stau să aprobe proiecte.

Reporter: Concret, ce planuri de investiţii aveţi pentru anul acesta?

Mihai Ursuleasa: Vrem să ne diversificăm gama de produse cu cât mai multe elemente, dar o să rămânem doar în producţia de betoane. Deocamdată, avem elemente de canalizare, respectiv căminele care sunt în pământ, plăci de acoperire, cămine de vane, guri de scurgere care se pun lângă trotuar, acestea fiind elemente structurale pentru hale, magazine sau alte construcţii de genul acesta. Noi nu ne ocupăm de părţile de proiectare şi montare, ci doar de furnizarea materialelor de construcţie pentru diversele proiecte. Producem şi elemente pentru poduri şi podeţe, care se află sub şosele sau sub autostrăzi şi nu sunt vizibile niciodată. De asemenea, mai furnizăm pereţi de sprijin, dar şi separatoare de sens pentru drumuri judeţene, dar nu şi pentru autostrăzi. Separatoarele de pe autostrăzi au un grad de protecţie mai ridicat (H2), dar diferă şi certificarea produsului, care este foarte scumpă. Vorbim de peste 55.000 de euro pentru obţinerea licenţei de producere pentru aceste separatoare.

Reporter: Cum estimaţi că va evolua piaţa de prefabricate din beton în acest an?

Mihai Ursuleasa: Această piaţă va fi pe un trend pozitiv, dar nu cred că va fi mult mai bine decât în 2013. În schimb, cu siguranţă va fi mai bine de anul viitor pentru că vor fi foarte multe proiecte care vor intra în execuţie şi, în plus, există şi programul de finanţare europeană 2014-2019 care ne va ajuta mult.

Pe lângă infrastructura de apă şi canalizare, noi mai suntem implicaţi şi în proiecte de infrastructură rutieră, cum este cel de la Baloteşti şi pe care îl vom termina anul acesta. Dacă până în 2019 nu vom avea apă şi canalizare în cel puţin 70% dintre localităţi, vom fi sancţionaţi de Uniunea Europeană. Dar, până atunci, cu siguranţă va creşte piaţa aceasta de prefabricate. Din 2010, noi am început să colaborăm cu parteneri mai puternici, precum Strabag, Erbaşu, Max Bogl. De exemplu, Cu Max Bogl am colaborat la Stadionul Naţional, pentru care am realizat grinzile perimetrale. Noi suntem mulţumiţi de lucrările de până acum, chiar dacă am început anul mai greu.

Reporter: Cum vedeţi piaţa de construcţii din Bucureşti, în acest an?

Mihai Ursuleasa: Piaţa bucureşteană a început să se mişte pentru că au început proiecte mari, precum pasajul din Mihai Bravu sau cel de la Piaţa Presei şi, de asemenea, au apărut şi alte proiecte care ne implică pe noi, pe cei care produc ţevi, capace de fontă, asfalt, armături şi aşa mai departe. Noi ne finanţăm proiectele doar din fonduri proprii, nu avem linii de credit şi nu ne întindem cu investiţiile mai mult decât putem. Majoritatea contractelor sunt pe 90 de zile, fără avans şi colaborez doar cu firmele cu care am mai lucrat înainte sau despre care am informaţii că nu au probleme cu plata banilor. Cel mai bine este să fii ponderat şi să nu-ţi pierzi capul atunci când vezi că poţi să obţii un contract mare, pentru că ai şanse să nu-ţi primeşti banii la timp şi, pe urmă, înregistrezi pierderi foarte mari. Acum, bucuria mare nu este când semnezi contractul, ci când începi să încasezi banii. Avem două cazuri de rău-platnici, firme cărora le-am furnizat marfă şi care nu ne-au plătit, aşa că i-am dat în judecată şi aşteptăm soluţionarea proceselor.

Criza financiară a făcut puţină curăţenie în sectorul construcţiilor, în sensul că le-a închis afacerile micilor întreprinzători, care oricum ne încurcau când trebuiau să ne plătească marfa pe care le-o furnizam. Ei nu prea aveau putere financiară să facă investiţii. De cealaltă parte, firmele mari de construcţii care câştigă o licitaţie şi au ordinul de începere merg la bancă şi îşi negociază o linie de credit.

Reporter: Care sunt aşteptările clienţilor de la piaţa de construcţii?

Mihai Ursuleasa: Preţuri mici. Altceva nu mai contează pentru ei. Nu îi interesează absolut deloc calitatea mărfurilor. Avem noroc că majoritatea proiectelor sunt realizate cu fonduri europene, iar consultantul, adică reprezentantul beneficiarului, este foarte exigent când vine vorba de calitatea lucrărilor. Problema este că unele firme de construcţii care câştigă licitaţii au şi o mică bază de producţie. Ei îşi toarnă singuri tuburile pentru infrastructura de apă şi canalizare, dar calitatea materialelor este foarte slabă şi nu înţeleg cum sunt acceptate pe piaţă astfel de elemente.

Reporter: Cum au mers vânzările de produse pentru construcţii, anul trecut?

Mihai Ursuleasa: În piaţa de construcţii este o regulă. Dacă ţie îţi merge bine, cu siguranţă îi merge bine şi concurenţei tale. Firmele mici n-au cum să se lupte cu noi pentru proiectele mari pentru că nu au capacitatea noastră de producţie şi, în plus, marfa trebuie să aibă un anumit standard calitativ pentru a putea fi omologată. Există nişte standarde ale produsului care trebuie respectate, cum ar fi permeabilitatea. Doar firmele care investesc foarte mult în utilaje şi în tehnologii de ultimă oră pot să emită pretenţii pe piaţă. Staţia noastră de beton este complet automatizată, iar reţetele pentru producerea betonului sunt introduse personal de mine. Ne luptăm cu o firmă austriacă pentru proiectele mari. Un proiect mare înseamnă 1.000 de cămine în 7-8 luni, adică aproximativ 1,5 milioane de lei. Noi ne luptăm cu austriecii pentru ca banii aceştia să rămână în ţară.

Clienţii sunt încântaţi să lucreze cu noi pentru că preferă să dea banii la Dumar Construct din România, decât să îşi dea banii la străini. Oamenii au văzut că marfa este identică cu cea produsă în străinătate, doar că diferă siglele companiilor de pe produse. Noi am reuşit să ne mobilizăm mai bine şi trimitem primul transport de marfă către client în cel mult 4-5 zile de la semnarea contractului de furnizare. Tendinţa clienţilor este să colaboreze cu companiile autohtone şi sunt mult mai interesaţi dacă văd că respectivele firme sunt afaceri de familie.

Reporter: Ce produse noi pregătiţi pentru acest an?

Mihai Ursuleasa: Pentru anul acesta vrem neapărat să introducem camerele de tragere, adică acele cămine care se referă strict la instalaţiile electrice stradale. Sunt cămine rectangulare de canalizare, de diferite dimensiuni. În interiorul lor se realizează conexiunile şi intersectările dintre reţelele electrice şi vrem neapărat să producem şi noi astfel de prefabricate. De asemenea, ne dorim să introducem în gama noastră şi căminele mai mari, pentru că de aici se câştigă bani mulţi. Deocamdată, doar concurenţa noastră le produce.

Reporter: Care este strategia de dezvoltare a companiei?

Mihai Ursuleasa: În următorii doi ani ne dorim să ajungem la o cifră de afaceri de un milion de euro, dar numai din elementele de serie, cum sunt căminele de canalizare, bordurile de pod, cameretele de tragere, elementele pentru garduri ş.a.m.d. Vrem să mărim baza de producţie pentru aceste produse de larg consum. Deocamdată, cele mai mari probleme de pe piaţa noastră sunt legate strict de încasări. Avem multe întârzieri de plăţi de la firmele cu care lucrăm, dar niciodată nu s-a pus problema să nu ne plătim angajaţii la timp. Firma noastră are 30 de angajaţi şi deţinem un singur punct de lucru în Bucureşti.

Marele nostru noroc este că avem o producţie foarte eficientă, pentru că am investit mult în utilaje performante. De exemplu, cu utilajul de vibropresare putem să producem 60 de elemente cu doar 3 oameni, în 8 ore, iar manopera este aproape zero. Trebuie să investim cât mai mult în utilaje pentru că, în ţara noastră, avem reale probleme cu manopera. Oamenii n-au chef de muncă, lipsesc de la serviciu şi nu sunt serioşi.

Reporter: În ce zone ale ţării aţi avut cele mai mari creşteri ale vânzărilor?

Mihai Ursuleasa: Nu am făcut această statistică, dar avem vânzări bune în toată partea de sud a ţării. De exemplu, Bog"Art are un şantier la Sibiu şi noi le-am furnizat trei camioane cu marfă.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la autorităţi, în ceea ce priveşte încurajarea mediului de afaceri?

Mihai Ursuleasa: Ar trebui să se elimine acel plafon la încasarea TVA, pentru că avem termene la facturare şi trebuie să plătim taxa chiar dacă am încasat sau nu bani.

De asemenea, trebuie să fie scos impozitul pe profitul reinvestit, pentru că nu mi-am cumpărat nimic cu banii, nici maşină, nici casă. Am investit toţi banii în fabrică şi statul îmi ia bani şi pentru asta. Noi băgăm bani ca să mărim baza de producţie, ca să angajez mai mulţi oameni şi, astfel, plătim mai mulţi bani la impozite, dar statul ne taxează şi pentru asta.

Guvernanţii aprobă numai lucrările unde au interes şi de unde pot să scoată bani ca să îşi finanţeze campaniile electorale. Din 2008, noi n-am mai avut niciun proiect în Bucureşti, pentru că trebuia să plătim comisioane lui Mădălin Dumitru, mâna dreaptă a lui Sorin Oprescu, ca să primim lucrarea. După ce a ajuns în primărie, el a vândut firma Precon către altcineva. Pe perioada de criză, când nouă ne mergea prost ei aveau cifră de afaceri în creştere. Ofeream preţuri de două ori mai mici decât unele firme, dar pierdeam contractul pentru că nu dădeam şpagă la cine trebuie.

Ne-am descurcat foarte greu pe perioada crizei. Am făcut multe împrumuturi pe numele meu ca să pot să-mi plătesc angajaţii şi să menţin firma în viaţă. Pentru noi contează foarte mult că avem o afacere de familie. Nu avem obiective pe care trebuie să le îndeplinim imediat şi am creat condiţii pentru angajaţi ca să putem să lucrăm pe tot parcursul anului.

Reporter: Vă mulţumesc!