America Latină va înregistra un nivel de creştere economică de peste 5% în anul 2010, confirmând recuperarea după criza internaţională şi consolidarea regiunii ca importantă opţiune pentru diversificarea şi extinderea exporturilor.
Conform estimărilor făcute de specialişti ai Băncii Mondiale, FMI şi UNCTAD, America Latină va obţine, în anul 2010, o creştere economică medie de peste 5%, ceea ce reprezintă o valoare mai mare decât cea prevăzută a se înregistra în majoritatea celorlalte regiuni ale lumii.
Recuperarea rapidă a regiunii, după criza internaţională, a avut loc îndeosebi în America de Sud, având în vedere că în America Centrală şi Caraibe există încă probleme structurale ale economiilor; această reluare a creşterii s-a datorat succesului politicilor macroeconomice aplicate în zonă, după crizele financiare succesive din anii "90 (Mexic, Asia) şi cea a datoriei externe argentiniene (din 2001-2002).
Politicile monetare, cele financiar-bancare şi de schimb valutar au contribuit la creşterea competitivităţii economiilor, la diminuarea inflaţiei şi la o mai mare stabilitate macroeconomică, ce nu caracteriza marile economii latino-americane în deceniile trecute.
În majoritatea ţărilor au fost reduse deficitele, s-au făcut investiţii în infrastructură, s-a stimulat dezvoltarea economiei şi consumul populaţiei şi s-au adoptat programe de reducere a sărăciei şi a marilor decalaje sociale.
Preţurile mari ale materiilor prime au contribuit, de asemenea, la susţinerea economiei ţărilor latino-americane, care în marea lor majoritate sunt exportatoare de materii prime şi de produse agricole.
Creşterea exporturilor spre piaţa SUA şi spre cea asiatică, în perioada 2002-2008, a contribuit decisiv la dinamizarea economiilor, la sporirea numărului locurilor de muncă şi a salariului minim. Dacă în perioada 1980-2001, în America Latină, produsul intern brut per cap de locuitor a înregistrat o stagnare, în paralel cu creşterea şomajului şi a sărăciei, în ultimii opt ani se constată diminuarea muncii informale, a şomajului şi a sărăciei, pentru prima dată după anul 1980.
Evoluţiile din America Latină confirmă faptul că această regiune, cu peste 500 milioane de potenţiali consumatori, ar trebui să constituie o zonă prioritară pentru orice strategie de export, ce vizează atât obţinerea de noi pieţe de desfacere, stabile şi cu mare potenţial de creştere, cât şi diversificarea destinaţiilor exportului, reducerea dependenţei excesive de anumite pieţe şi creşterea ponderii exportului de produse cu un mai mare grad de prelucrare.
La nivelul Americii Latine se observă diferenţe notabile între ritmurile de dezvoltare ale ţărilor din zonă, cu menţiunea că potenţialul cel mai mare îl deţine America de Sud, în special Brazilia.
Analiştii se aşteaptă ca Brazilia să obţină o creştere economică mult peste cea a regiunii, cu un ritm de 7,2-7,5% în anul 2010, în timp ce state precum Columbia, Peru şi Chile vor creşte cu ritmuri de circa 6%, urmând ca Venezuela, Bolivia, Ecuador şi Argentina să obţină cifre sub sau apropiate de media regională.
În Brazilia, previziunile iniţiale ale guvernului erau de o creştere de 6-6,5%, dar rezultatele obţinute în semestrul I, cu un ritm de sporire a PIB-ului de 8,9%, au determinat o modificare în creştere a prognozei.
Inflaţia ar urma să fie de 5,1%, şomajul de 7%, cursul mediu de 1,78 reali/dolar SUA, dobânda medie de 9,81% - cifre care, pentru un an electoral, cu alegeri prezidenţiale, parlamentare şi locale, sunt extrem de favorabile.
Se anticipează că la sfârşitul anului 2010, PIB-ul Braziliei va atinge cifra record de 3,534 mii miliarde reali (ceea ce, la cursul mediu de schimb, reprezinta aproape 2.000 miliarde dolari SUA), nivel ce confirmă şi consolidează poziţia ţării între primele opt economii ale lumii.
Schimburile comerciale ale Braziliei vor depăşi 380 miliarde dolari SUA, cu un excedent estimat la 15 miliarde dolari, ceea ce demonstrează potenţialul imens al pieţei braziliene în perioada următoare.
