Ordinul Arhitecţilor din România: Recursul la arhitect

Interviu cu domnul Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România

Reporter: Care sunt principalele ţinte pe care vi le-aţi stabilit pentru activitatea dumneavoastră ca preşedinte al OAR?

Şerban Ţigănaş: Vorbind de "ţinte" am să vă spun mai întâi care sunt obiectivele mele exprimate în consecinţele activităţii pe care intenţionăm să o avem în acest mandat, sau altfel spus pe termen mediu. Voi vorbi la plural pentru că reprezint o organizaţie şi am o echipă cu care lucrez pentru a ne defini, detalia şi atinge obiectivele.

Dorim ca românii să îşi dorească, să ceară şi să primească arhitectura de bună calitate.

Dorim ca şi în România, arhitectura să fie înţeleasă ca o componentă a calităţii vieţii şi, deci, calitatea ei să fie înţeleasă la nivelul importanţei pe care o are pentru viaţa oamenilor în toate aspectele ei. Asta înseamnă că dorim ca şi în România să se dezvolte o cultură a arhitecturii fără de care arhitectura de calitate se va manifesta doar ca excepţii, când de fapt ar trebui să fie un lucru comun.

Sub acest obiectiv se desfăşoară toate strategiile şi acţiunile noastre. Ceea ce este foarte important şi reprezintă o consecinţă directă a dezvoltării culturii arhitecturii, a culturii calităţii vieţii, este recursul la arhitect în România. Prin recursul la arhitect înţeleg gradul în care societatea românească mizează, implică, cere şi foloseşte competenţele arhitecţilor pentru a produce mediu construit de calitate, sustenabil.

Acest recurs la arhitect este, în prezent, extrem de redus şi consecinţele se văd cu ochiul liber peste tot. Experienţa ultimilor ani ne arată clar că nu este suficientă implicarea obligatorie prin lege, de fapt printr-o singură lege, de care beneficiem, ci este necesară înţelegerea nevoii de arhitect şi rolul pe care trebuie să îl joace acesta în tot ceea ce se construieşte. Bineînţeles că mă refer la arhitectul bun, valoros, care îşi îndeplineşte meritoriu misiunile. Dar pentru a avea arhitecţi buni pe o piaţă este nevoie de o clientelă care să aibă discernământ, care să ştie să pretindă.

Tot în acest sens mai adaug o ţintă şi ea derivată din recursul la arhitect: felul în care se construieşte din bani publici. Mă refer la extrem de redusa utilizare a concursurilor de arhitectură pentru edificii publice în România, când această formulă este notorie în ţările civilizate, fiind axiomatică superioritatea modului de selectare a proiectelor pe bază de calitate, competiţie a creativităţii şi nu pe baza a ceea ce numim "cultura preţului cel mai mic". Într-un cuvânt, dorim ca arhitectura publică din România să se producă în urma concursurilor de arhitectură.

Şi pe aceeaşi listă o să mă refer la rolul arhitectului pe care îl vedem ca vector al dezvoltării durabile de care are nevoie România pentru a ieşi din criză şi pentru a se detaşa de această incapacitate de europenizare şi modernizare semnificativă de care a dat din păcate dovadă în ultimele două decade.

Reporter: Care sunt recomandările făcute de OAR în ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare propuse în Politica naţională pentru arhitectură?

Şerban Ţigănaş: OAR nu a făcut doar recomandări ci a propus o Politică pentru arhitectura în România pentru 2010 - 2015. Documentul este pus la dispoziţia tuturor guvenanţilor pentru a îl adopta, a îl folosi, a se inspira şi suntem dornici să ne aducem contribuţia la construcţia acestei politici, dar mai ales la adoptarea şi aplicarea ei. Subtitlul documentului elaborat în această primavară de OAR şi lansat în iunie este "Cultura mediului construit şi calitatea vieţii".

Capitolele în care am structurat acest document sunt: "Introducere", în care se remarcă starea arhitecturii actuale, se argumentează necesitatea unei politici de stat în domeniul arhitecturii şi se enunţă principiile pe care le propunem pentru această politică, apoi "Strategia pentru arhitectură": informare şi cercetare, în care se explicitează rolul cercetării pentru a stimula şi direcţiona dezvoltarea, precum şi parteneriatele, modul sinergic necesar pentru a obţine efectele scontate prin aplicarea rezultatelor cercetării. Urmează capitolul "Calitatea arhitecturală", în care se arată ce înseamnă armonia necesară între problemele abordate în arhitectura de calitate şi provocările pe care trebuie să le rezolve, se explică aprofundat ce înseamnă calitatea arhitecturii şi se propune ridicarea ştachetei prin noi standarde de calitate, printr-o nouă înţelegere a aces­teia. Nu în ultimul rând se arată rolul statului în calitatea sa de protector al patrimoniului arhitectural. "Arhitectura şi mediul" este următorul capitol al politicii elaborate de OAR. Este un domeniu care nu mai are nevoie de argumentare, oferindu-se principii şi direcţii. "Comunicarea, educaţia şi participarea publică" sunt tratate în următorul capitol, fiind un domeniu complet ignorat sau formalizat şi, deci, ineficient în Româ­nia. În final, în capitolul "Implementare şi revizuire" se precizează măsurile propuse, într-un mod foarte pragmatic de organizare a întregii politici pe principiile explicitării rolului şi acţiu­nilor pe care trebuie să le întreprindă fiecare entitate, mai ales cele de stat la toate nvelurile.

Toată politica este scrisă sub formă de Acţiuni. Sunt în total 34 de acţiuni, organizate clar, pe capitole, argumentate şi explicitate.

Reporter: Care credeţi că este rolul arhitectului în procesele de dezvoltare a construcţiilor - modul de construire, calitatea constructiilor?

Şerban Ţigănaş: Am să fiu foarte ferm: nu cred, ştiu, văd, este clar la nivel mondial, în ţările avansate cultural şi nu întâmplător şi economic, dar nu şi în România. Şi nuanţez: care este acum rolul sau care ar trebui, ar putea să devină acest rol? Vă răspund la ambele întrebari: acum în România rolul arhitectului în procesele dezvoltare a construcţiilor, în modul de construire şi în final pentru calitatea construcţiilor este insuficient pentru a putea vorbi de o calitate rezonabilă ca rezultat al prestării acestui rol. Am spus mai sus, este vorba de recursul la arhitect mult prea redus în România. Motivele sunt mai multe, le regăsiţi în Politica noastră. Şi măsurile pentru a creşte acest rol sunt multe şi dezvoltate tot acolo. Vorbim de un proces, vorbim de o cultură a construcţiilor care nu se poate instaura sau produce de azi pe mâine. Legile sunt necesare, importante dar total insuficiente. Nu poţi spune prin lege pur şi simplu că de la data publicării în Monitorul oficial românii vor avea cultura arhitecturală. Vedeţi ce s-a întâmplat în douăzeci de ani!

Ce rol ar trebui să aibă arhitectul în aceste procese şi pentru obţinerea calităţii? Aici e limpede: acelaşi rol pe care îl are de pe vremea piramidelor, templelor antichităţii sau palatelor renascentis­te. Rol pe care l-a pierdut parţial sau de care a fost deposedat conştient sau nu. Rolul arhitectului este acela de a avea o viziune complexă, de a asigura abordarea holistică a oricărui proiect, de a coordona rolurile tuturor celor care contribuie la realizarea arhitecturii prin procesele de construire. Cea mai mare confuzie şi eroare care s-a instaurat în ultimul timp este aceea că arhitectul se ocupă de o parte din construcţii, şi anume de aceea de a arăta bine, sau ca să folosesc un cuvânt greu dar sofisticat pentru unii, de estetică. Nimic mai greşit decât asta. Arhitectul se ocupă, şi nu singur, aici este problema înţelegerii, de sustenabilitatea proiectului în care este implicat. Această sustenabilitate are aspecte sociale, economice, culturale şi de mediu.

Mulţi spun, şi au dreptate, că arhitectul este un compozitor care îşi dirijează propria simfonie, în orchestră cântând şi aducându-şi contribuţia încă de la faza de partitură foarte mulţi profesionişti, experţi pe domeniul lor.

Reporter: Care sunt măsurile preconizate de OAR pentru a creşte rolul şi importanţa profesiunii de arhitect?

Şerban Ţigănaş: Măsurile sunt de mai multe tipuri: deja construite, în construcţie şi în pregătire, adică pe termen scurt, în derulare, pe termen mediu şi lung.

Avem Politica pentru arhitectură în România. Am colaborat şi am obţinut modificarea Legii 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, chiar foarte recent. Colaborăm în continuare activ la res­tructurarea întregului peisaj legislativ în arhitectură, urbanism, construcţii.

Derulăm şi organizăm concursuri de arhitectură promovând această modalitate de obţinere a calităţii. Aici preconizăm acţiuni mult mai susţinute în perioada care urmează, concursul de arhitectură trebuind să devină o practică curentă în România.

Suntem implicaţi la nivel european şi mondial în organizarea profesiei şi contribuim la poziţionarea arhitecţilor români în lume, primind şi sprijin de la confraţii din celelalte organizaţii pentru aceasta.

Avem ca obiectiv organizarea unui sis­tem de pregătire continuă pentru arhitecţi, învăţământul pe întreaga durată a vieţii, care se practică în ţări cu cultură avansată a arhitecturii.

Suntem orientaţi şi către măsuri interne, în cadrul organizaţiei, menite să ne aducă o mult mai bună comunicare, eficientă şi altele, pe care le vom face publice pe măsura aprofundării şi aplicării lor.

Încurajăm, organizăm şi derulăm proiecte culturale în domeniul arhitecturii.

Acţiunile propuse de Ordinul Arhitecţilor din România în Politica pentru Arhitectură a României

1. Modificarea legislaţiei privind achiziţiile publice de proiectare în arhitectură şi urbanism în favoarea selecţiei pe baza criteriilor de calitate.

2. Modificarea legii de exercitare a profesiei de arhitect în sensul creşterii responsabilităţii profesionale, a conduitei etice şi a caracterului necomercial al serviciilor de proiectare în acord cu politica liberală a profesiei de arhitect.

3. Promovarea standardelor de calitate în producerea arhitecturii pentru a servi necesităţile consumatorului şi ale societăţii.

4. Adaptarea legislaţiei la normele europene de edificare ecologică.

5. Inventarierea exemplelor de bună practică din domeniul proiectelor publice.

6. Sprijinirea constituirii eticii mediului natural şi construit şi a doctrinei şi practicii dreptului urban în România.

7. Generarea de proiecte-model şi aplicarea proiectului urban pentru dezvoltarea localităţilor.

8. Adaptarea proiectelor destinate locuirii la cerinţele actuale, precum cele ale mobilităţii, sărăciei extreme, reglementări privind gestiunea proprietăţii colective, locuirea socială etc.

9. Actualizarea la standarde europene a cerinţelor pentru materiale şi tehnici de construire.

10. Dezvoltarea de metode de calcul al costurilor mediului construit pe toată durata de existenţă.

11. Evidenţa la zi, completarea listelor şi publicarea bazelor de date ale monumentelor şi siturilor istorice, zonelor protejate şi peisajului cultural, inclusiv a monumentelor de arhitectură modernă şi contemporană.

12. Pregătirea unui regim de protecţie unitar a mediului natural şi contruit în vederea consolidării peisajelor culturale.

13. Promovarea reconversiilor funcţionale în cazul clădirilor protejate, inclusiv a siturilor industriale abandonate care au valoare istorică.

14. Politici fiscale de stimulare şi de subvenţionare a regenerării patrimoniului construit şi urbanistic.

15. Introducerea elementelor de limbaj formal-spaţial şi de istorie a arhitecturii în programele de învăţământ preşcolar şi şcolar.

16. Sprijinirea programelor de învăţământ ale universităţilor de profil, ca resursă pentru realizarea politicilor în arhitectură şi urbanism.

17. Sprijinirea sistemului de stagiu şi a pregătirii continue a arhitecţilor, urbaniştilor şi peisagiştilor, în cooperare cu universităţile şi organizaţiile profesionale.

18. Realizarea de ghiduri şi publicaţii având ca subiecte politicile şi calitatea în arhitectură şi urbanism.

19. Reprezentarea echilibrată pe întreg teritoriul României a funcţiei arhitectului şef de municipiu, oraş, judeţ şi întărirea rolului său de promotor şi garant al calităţii actului de arhitectură şi urbanism.

20. Înfiinţarea instituţiei Arhitectului-şef al Guvernului, a unui Consiliu al Consilierilor Guvernamentali şi a unui Birou Guvernamental pentru Politici în Arhitectură, cu rol de consiliere şi coordonare a politicii pentru arhitectură, de promovare a practicii culturale, de atribuire a contractelor, de stimulare a educaţiei etc.

21. Asumarea de către Guvern, în colaborare cu organizaţiile profesionale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte organisme interesate, a înfiinţării Centrului pentru cultură urbană, rurală şi peisaj cultural.