Performanţa energetică a clădirilor: Noile directive europene vor impune clădirilor un consum mai mic de energie

Anca Bieru Robinson, director Relatii Internaţionale şi Afaceri Publice în cadrul Consiliului Român pentru Clădiri Verzi; av. Adriana Akyol

În scurt timp este de aşteptat că vom asista la o înăsprire a reglementărilor legislative şi a standardelor privind consumul de energie în clădiri, având în vedere tendinţele generate de noile cerinţe mult mai ambiţioase privind performanţa energetică a clădirilor, din Directiva 2010/31 a Comisiei Europene.

În prezent, în ţara noastră certificatul de performanţă energetică este obligatoriu pentru toate construcţiile noi şi pentru cele existente la vânzarea sau închirierea acestora. Există o metodologie de calcul a performanţei energetice a clădirilor, există cerinţe minime de performanţă energetică aplicabile ce trebuie respectate pentru construcţiile noi sau renovări majore (deocamdată).

De asemenea, a fost creat şi implementat cadrul legislativ pentru atestarea auditorilor energetici, în prezent fiind atestaţi peste 1000 de auditori energetici în toată ţara, conform evidenţelor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Schimbări aduse de Directiva 2010/31/UE

Directiva 2002/91/CE a fost privită ca o iniţiativă bună, însă la nivel de implementare impactul concret asupra reducerii consumului de energie în clădiri a rămas relativ redus.

Prin noua Directivă 2010/31/UE s-a dorit introducerea unor măsuri mai specifice şi instaurarea unor standarde mai drastice care să vizeze un număr mai mare de clădiri. De asemenea, o altă tendinţă a fost aceea de a introduce mecanisme care să permită comparabilitatea sau apropierea între metodologiile de evaluare din ţări diferite.

În momentul de faţă având metodologii de evaluare a performanţei energetice diferite în fiecare ţară în parte, este foarte greu să se ajungă la o bază comună. Nu în ultimul rând s-a dorit includerea unor mecanisme clare care să contribuie la implementarea cadrului legislativ (penalităţi, mecanisme de verificare a calităţii auditurilor energetice şi inspecţiilor etc)

Printre cele mai importante schimbări, ar fi de menţionat următoarele:

- în ceea ce priveşte cerinţele minime de performanţă ener­getică, noua Directiva extinde aplicarea lor la noi unitaţi1 ale clădirilor noi, la toate clădirile existente, unităţile de clădire şi elementele de clădire2 supuse unor lucrări importante de renovare3, la elementele care fac parte din anvelopa clădirii şi au un impact semnificativ asupra performanţei energetice a anvelopei clădirii când sunt modernizate sau înlocuite, precum şi la sistemele tehnice ale clădirilor, când acestea sunt instalate, înlocuite sau îmbunătăţite. La stabilirea cerinţelor minime de performanţă energetică trebuie să se aibă în vedere atingerea unor niveluri optime din punct de vedere al costurilor.

Schimbarea are un impact major pentru că sunt incluse mult mai multe clădiri care vor trebui să se conformeze cerinţelor minime de performanţă energetică (nu doar cele cu o suprafaţă de peste 1000 mp). De asemenea, prin impunerea unor cerinţe minime pentru elemente din anvelopa clădirii sau sisteme tehnice sunt vizate şi lucrările de renovare mici (cum ar fi înlocuirea ferestrelor, uşilor, lucrări la acoperiş etc).

Cerinţele minime de performanţă energetică trebuie stabilite în funcţie de niveluri optime de cost. Cadrul metodologic de stabilire a cerinţelor minime de performanţă energetică în funcţie de nivelurile optime de cost urmează să fie dezvoltat de Comisia Europeană, urmărindu-se ca fiecare stat membru să îşi actualizeze metodologia pornind de la o bază comună.

- Introducerea unor standarde de performanţă energetică ambiţioase pentru clădirile noi astfel:

a. până la 31 decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero; şi

b. după 31 decembrie 2018, clădirile noi ocupate şi deţinute de autorităţile publice sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Standardul "consum de energie aproape egal cu zero" va fi definit de către fiecare stat la nivel naţional. De asemenea, fiecare stat membru trebuie să elaboreze politici, măsuri de încurajare şi planuri naţionale cu ţinte şi obiective specifice pe categorii de clădiri care să genereze creşterea numărului de clădiri care ating standardul "consum de energie aproape egal cu zero".

- Ca regulă generală certificatul de performanţă energetică este cerut pentru toate clădirile sau unităţile de clădiri nou construite, vândute sau închiriate. De asemenea, şi clădirile ocupate de autorităţi publice cu o suprafaţă de peste 500 mp se supun regulii. Pe lângă acestea, sunt introduse noi măsuri cum ar fi:

a. Obligativitatea de afişare a certificatului de performanţă energetică la clădirile cu o suprafaţă utilă totală de peste 500 mp (la 9 iulie 2015, pragul de 500 mp va fi redus la 250 mp) ocupate de autorităţile publice şi vizitate frecvent de către public.

b. Includerea indicatorului de performanţă energetică din certificatul de performanţă energetică în toate anunţurile de vânzare sau închiriere a unei clădiri sau unităţi de clădiri.

c. Comisia Europeană, în colaborare cu reprezentanţi relevanţi ai sectorului public şi privat, va elabora un sistem voluntar de certificare a clă­dirilor non-rezidenţiale şi în­curajează statele membre să recunoască sistemul şi să îl aplice integral sau parţial. Această măsură vine să sprijine ideea de comparabilitate între certificatele de performanţă energetică emise în ţări diferite, care va fi posibilă deocamdată doar pentru clădirile non-rezidenţiale.

- Măsuri financiare - spre deosebire de varianta anterioară a Directivei unde nu este precizat nimic în legătura cu acest aspect - noua variantă solicită statelor membre să elaboreze măsuri financiare prin care să fie încurajată îndeplinirea obiectivelor directivei. Astfel, începand cu 30 iunie 2011, la fiecare trei ani, statele membre trebuie să trimită evidenţe actualizate cu măsurile şi mecanismele financiare aplicate la nivel naţional, care sunt evaluate de Comisia Europeană. Prevederile legate de instaurarea măsurilor financiare au fost criticate ca fiind prea permisive (au titlu de recomandare nu de obligativitate) însă reprezintă o evoluţie. Rămâne la decizia şi posibilitatea fiecărui stat în parte să dezvolte mecanisme financiare care să stimuleze piaţa naţională şi să sprijine îndeplinirea standardelor.

- Măsuri de verificare şi control - este prevăzută asigurarea instituirii unor sisteme de control independent pentru certifi­catele de performanţă energetică şi pentru rapoartele de inspecţie a sistemelor de încălzire şi de climatizare;

Directiva 2010/31/UE trebuie să fie transpusă integral în dreptul naţional al statelor membre ale Uniunii Europene în intervalul 9 iulie 2012 si 31 decembrie 2015 (unele prevederi trebuind să fie transpuse până la datele de 9 iulie 2012, 9 ianuarie 2013 şi 9 iulie 2013).

Reglementări naţionale

Până în prezent în România au fost adoptate şi sunt în proces de adoptare o serie de acte normative în domeniul performanţei energetice a clădirilor, prin care s-a intenţionat transpunerea integrală a prevederilor Directivei 2002/91/CE şi, de asemenea, s-a iniţiat transpunerea prevederilor Directivei 2010/31/UE.

Astfel, Legea nr. 372 din 13 de­cembrie 2005 privind performanţa energetică a clădirilor şi normele metodologice pentru aplicarea acestei legi reprezintă principalele acte de reglementare în domeniul performanţei energetice a clădirilor.

În temeiul Legii nr. 372/2005 au fost adoptate acte normative din categoria legislaţiei secundare prin care: (i) s-a adoptat metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor; si (ii) s-au modificat reglementările privind atestarea auditorilor energetici pentru clădiri.

În prezent un proiect de modificare şi completare a Legii nr. 372/2005 se află în proces de avizare în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, dar încă nu a fost depus la Parlament. Proiectul îşi propune şi transpunerea integrală a prevederilor Directivei 2010/31/UE şi conţine, printre altele, prevederi prin care se încearcă asigurarea unei protecţii mai stricte în ce priveşte promovarea performanţei energetice a clădirilor, inclusiv sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor.

Cerinţe legale în temeiul Directivei 2002/91/CE

Principalul obiectiv al Directivei 2002/91/CE a fost să instaureze măsuri şi mecanisme prin care statele membre să poată valorifica potenţialul de reducere a consumului de energie în clădiri.

Astfel s-au pus bazele unui întreg sistem de reglementare care include:

- elaborarea unor cerinţe minime de performanţă energetică pentru clădiri,

- crearea unei metodologii de calcul a performanţei energetice a clădirii,

- crearea unor instrumente - certificatul de performanţă energetică - care să permită evaluarea şi compararea clădirilor din punct de vedere al performanţei energetice, instaurarea unui sistem de verificare şi implementare reprezentat în principal de auditorii energetici - experţi independenţi.

Pe scurt, în temeiul Directivei 2002/91/CE se solicită statelor membre ale Uniunii Europene:

- Să reglementeze cerinţe minime de performanţă ener­getică aplicabile, ca regulă generală, la clădirile noi şi la clădirile cu suprafaţă utilă totală de peste 1000 mp supuse unor renovări majore.

- Să elaboreze şi să aplice la nivel naţional sau regional, o metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor cu respectarea unui cadru general minim prevăzut în anexa la directivă, metodologie supusă adaptării în timp la progresul tehnic;

- Să asigure certificarea performanţei energetice a clădirilor noi şi existente, pe baza metodologiei menţionate, şi să asigure că la construcţia, vânzarea sau închirierea unei clădiri, pro­prietarul pune la dispoziţia potenţialului cumpărător ori locatar un certificat de per­formanţă energetică valabil cel mult 10 ani;

- Să elaboreze măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecţii periodice/unice la anumite cazane cu ardere de combustibil şi sisteme de climatizare.

- Să se asigure că certificarea clădirilor, elaborarea recoman­dărilor însoţitoare şi inspec­tarea cazanelor şi a sistemelor de climatizare se realizează în mod independent de experţi calificaţi şi/sau autorizaţi, care lucrează fie ca independenţi, fie ca angajaţi ai unor organisme publice sau unităţi private.

Notă:

1 Conform Directivei 2010/31/UE "unitate a unei clădiri" înseamnă o secţiune, un etaj sau un apartament dintr-o clădire care este conceput sau modificat pentru a fi utilizat separat.

2 Conform Directivei 2010/31/UE "element al clădirii" înseamnă un sistem tehnic al clădirii sau un element al anvelopei clădirii.

3 Conform Directivei 2010/31/UE "renovare majoră" înseamnă, la alegerea statelor membre, renovarea unei clădiri în cazul căreia fie costul total al renovării referitoare la anvelopa clădirii sau la sistemele tehnice ale acesteia depăseşte 25 % din valoarea clădirii, excluzând valoarea terenului pe care este situată clădirea, fie peste 25 % din suprafaţă anvelopei clădirii este supusa renovării).

Performanţa energetică a clădirilor la nivelul Uniunii Europene este reglementată, începând cu data de 8 iulie 2010, prin Directiva 2010/31.

Această directivă modifică substanţial şi abroga cu efect de la 1 februarie 2012, Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor ("Directiva 2002/91/CE").

Statele membre ale Uniunii Europene au obligaţia să transpună din Directiva 2010/31/UE în dreptul lor intern acele dispoziţii ce reprezintă o modificare de fond în raport cu Directiva 2002/91/CE, iar obligaţia de a transpune dispoziţiile nemodificate ale Directivei 2002/91/CE rămâne în continuare aplicabilă.