Izolarea termică a clădirilor facilitează economia de energie prin reducerea pierderilor de căldură prin pereţi, podea şi acoperiş. Izolaţia previne pierderile de căldură pe timpul iernii şi menţine temperatura optimă pe timpul verii.
Izolarea pereţilor exteriori de cărămidă are avantajul de a păstra structura caldă. Masa termală a pereţilor exteriori de cărămidă ajută la stabilizarea temperaturii - păstrează căldura în interior pe timp de iarnă şi reduce supraîncălzirea pe timp de vară.
Multe clădiri vechi, în special cele construite în anii "60 şi "70, prezintă probleme datorită deteriorării faţadelor, infil-trării apei de ploaie, condensării şi pierderii excesive de căldură din cauza lipsei unei izolaţii adecvate.
În proiectele de renovare, montarea izolaţiei exterioare este adeseori combinată cu înlocuirea ferestrelor, ceea ce reprezintă o bună oportunitate de a fixa izolaţia pe lângă glafuri, evitând astfel formarea punţilor termice.
Varietatea mare de culori şi texturi disponibile pentru tencuieli exterioare oferă arhitecţilor o paletă largă din care se pot inspira pentru a crea modele atractive şi practice în acelaşi timp.
Există o serie de tencuieli brevetate care pot fi utilizate ca alternativă la tencuielile tradiţionale pe bază de nisip/ciment.
Tencuiala aplicată pe materialul izolant este supusă unor fluctuaţii de temperatură mai mari decât în cazul tencuielii aplicate direct pe zidărie.
Pentru a reduce riscul apariţiei crăpăturilor, trebuie luate următoarele măsuri de precauţie:
- Consolidaţi tencuiala cu ajutorul unei plase ;
- Montaţi rosturi de deformare în centre aflate la o distanţă de maxim 5 metri;
- Utilizaţi finisaje de culoare deschisă pentru a reduce efectele căldurii soarelui ;
- Utilizaţi o tencuială care încorporea-ză un polimer şi/sau fibre de ranforsare.
Acolo unde există rosturi structurale, variaţii de unghi şi în jurul deschiderilor practicate în structură trebuie montate taloane galvanizate sau din oţel inoxidabil precum şi rosturi de deformare. În cazul proiectelor de renovare, este foarte probabil ca şi pragurile şi capetele de scurgere să trebuiască extinse sau remodelate. Izolaţia trebuie fixată în gla-furi şi scafe acolo unde există orificii, pentru a evita formarea punţilor termice.
Atunci când este utilizată o izolaţie inflamabilă în spatele tencuielii, plasa de ranforsare trebuie bine fixată prin izolaţie de substrat. În plus, la fiecare etaj trebuie prevăzute bariere neinflamabile împotriva incendiilor, pentru a respecta prevederile normativelor pentru construcţii.
Multe dintre clădirile vechi necesită reabilitare termică inclusiv prin izolarea pereţilor exteriori ceea ce duce implicit la reducea facturilor de căldură şi la creşterea confortului.
Pereţii din zidărie au fost folosiţi vreme îndelungată şi pe scară largă în construcţia caselor. Însă pereţii solizi din zidărie asigură o izolare redusă a locuinţelor. Izolarea corespunzătoare a unui perete din zidărie constă în instalarea unui strat de material izolant pe interiorul sau exteriorul peretelui. Oricare din opţiuni va afecta fie dimensiunile camerei, fie aspectul exterior al clădirii.
Poziţionarea izolaţiei pe exteriorul peretelui înseamnă că masa peretelui va fi încălzită creând o rezervă termică în perete. Acest lucru este ideal dacă respectiva clădire este locuită 24 h pe zi. Însă o clădire care este locuită ocazional necesită o încălzire rapidă, care este uşor de realizat prin instalarea izolaţiei pe interiorul peretelui. Plasarea izolaţiei pe interiorul unui perete existent va reduce însă suprafaţa pardoselii, motiv pentru care mulţi arhitecţi recomandă izolaţia exterioară.
Un alt lucru care trebuie luat în consideraţie este prevenirea igrasiei prin folosirea unor materiale corespunzătoare. În funcţie de tipul de clădire şi de stilul architectural, se poate utiliza: un strat de tencuială, ţiglă suspendată, grilaj de lemn şi recent, faţade ventilate şi panouri armate sau de protecţie. Din ce în ce mai multi arhitecţi şi constructori de clădiri recomandă utilizarea faţadelor decorative, ventilate.
Izolare interioară a pereţilor exteriori
Montarea izolaţiei pe partea interioară a peretelui exterior reduce inerţia termică a clădirii şi reprezintă soluţia optimă în cazul în care clădirea este încălzită periodic.
În timpul montării izolaţiei interioare trebuie luate în considerare următoarele elemente de construcţie:
- punţi termice - izolaţia este întreruptă la îmbinările cu pereţii despărţitori, pereţii de compartimentare şi goluri
- pătrunderea aerului - împiedicarea pătrunderii aerului din peretele despărţitor aflat la exteriorul stratului de izolaţie, în clădire
- condensarea vaporilor de apă pe pereţii de zidărie - trebuie aplicat un strat de izolaţie împotriva vaporilor pe partea caldă a peretelui despărţitor izolat
- umezeala - trebuie îndepărtată neapărat înainte de izolarea pereţilor.
Evitarea blocajului termic
Când peretele este izolat prin folosirea plăcii de căptuşeală izolate uscate, căldura nu iese prin suprafaţa plăcii. Există însă riscul apariţiei punţilor termice la îmbinările cu pereţii despărţitori, pereţii de compartimentare din interior şi pardoseli, precum şi la golurile de la fereastră şi uşă.
În clădirile noi, formarea punţilor termice poate fi redusă la minim la îmbinarea cu pereţii interiori dacă construcţia de contrasuport are o conductanţă termică redusă.
La execuţia căptuşelii uscate de perete, punţile termice pot fi eliminate prin montarea căptuşelii pe un segment scurt de-a lungul peretelui interior, dacă acest lucru este posibil. La izolarea golurilor de la fereastră şi uşă trebuie acordată o atenţie deosebită la protejarea glafurilor şi tavanelor false, deoarece în aceste locuri există un risc mare de condensare a vaporilor de apă.
Atunci când funcţia căptuşelii este îndeplinită de către o construcţie din oţel, pe fiecare parte a cadrului de oţel trebuie să fie aplicat un strat continuu de izolaţie pentru a elimina punţile termice de pe elementele din oţel.
Evitarea pătrunderii aerului
Pătrunderea aerului în spatele stratului de izolaţie prin golurile şi crăpăturile pereţilor exteriori poate reduce în mod semnificativ performanţa termică a peretelui.
Trebuie luate în calcul următoarele aspecte:
- Sigilarea îmbinărilor dintre placa de gips carton şi marginea pereţilor şi podelelor;
- Sigilarea conductelor;
- Când se foloseşte o izolaţie cu căptuşeală uscată, trebuie aplicată o fâşie continuă de adeziv la perimetrul fiecărui perete, la deschiderea uşilor şi feres-trelor şi în jurul conductelor sau instalaţiilor electrice.
Evitarea condensului
Cel mai eficient mod de prevenire a apariţiei condensului constă în plasarea unei membrane de combatere a vaporilor pe partea caldă a izolaţiei.
Următoarele sugestii ajută la reducerea cantităţii de aer cald care pătrunde în spatele izolaţiei:
- Sigilaţi îmbinările dintre căptuşeala uscată şi marginea pereţilor şi podelelor;
- Daţi minimum de găuri pentru instalarea utilităţilor (electricitate, conducte, etc);
- Sigilaţi găurile cu spumă izolantă.
Evitarea pătrunderii umezelii în pereţi
Căptuşeala uscată nu trebuie utilizată pentru a izola igrasia. Orice problemă de igrasie pe un perete existent trebuie rezolvată înainte de a instala izolaţia interioară.
Acolo unde igrasia nu a avut timp să se usuce după ce s-au luat măsuri de reparare, folosiţi o căptuşeală izolată, independentă pentru a crea o barieră în direcţia de transmitere a umidităţii.
Dacă există dubii în privinţa rezistenţei peretelui la pătrunderea apei de ploa-ie, folosiţi o căptuşeală izolată, independentă. Căptuşeala izolată trebuie să aibă cel puţin 25 mm, îndepărtând tencuiala existentă, iar cavitatea ce rezultă trebuie ventilată spre exterior. Este necesară o îngrijire specială pentru a sigila căptuşeala izolată, găurile date pentru facilităţi şi deschizăturile.
Izolarea pereţilor exteriori în clădiri cu structura de lemn
Clădirile pe structură de lemn sunt considerate ca fiind soluţii constructive moderne, eficiente şi nu în ultimul rând, ecologice. Izolarea pereţilor exteriori cu structură de lemn are o performanţă mai ridicată decât cea a pereţilor din zidărie de aceeaşi grosime.
Structura de lemn oferă avantaje unice proprietarilor de locuinţe, constructorilor şi antreprenorilor:
- Construcţia este mai rapidă, casa fiind rezistentă la condiţiile meteorologice în 4 până la 6 săptămâni după începerea construcţiei;
- O gamă largă a valorilor U poate fi atinsă în funcţie de nivelul cerut al performanţei termice;
- Eficienţă termică excelentă (mai bună decât în cazul construcţiilor din zidarie);
- Există posibilitatea renovării ulterioare;
- Pre-fabricarea măreşte controlul calităţii datorită producţiei în afara şantierului, astfel reducând riscul apariţiei problemelor cauzate de munca pe şantier;
- Relativ uşoară ca greutate, necesitând fundaţii mai puţin adânci comparativ cu construcţiile din zidărie.
Termoizolare cu plăci din polistiren expandat ignifugat
Pentru termoizolarea faţadelor se poate folosi polistirenul EPS-15, cu densitatea de 15 kg/metru cub. În funcţie de solicitare acesta poate avea grosimi de la 1 cm la 10 cm. Utilizarea este uşoară şi curată, polistirenul fiind rezistent la îmbătrânire, stabil în formă (nedeformabil). Materialul este superior şi are o capacitate portantă remarcabilă de încărcare. De aceea este utilizat pentru lucrări de termoizolare a faţadelor. Plăcile din spumă rigidă de polistiren expandat ignifugat se obţin prin tăierea electrică a blocurilor. Rămân neschimbate în timp, sunt neutre din punct de vedere chimic (a se proteja de expunerea permanentă la radiaţiile ultra-violete).
Polistirenul poate fi fixat cu adeziv şi masă de şpaclu sau cu dibluri de fixare.
