Uniunea EuropeanăLocuinţele şi politica socială a Uniunii Europene

Uniunea Europeană nu are puteri şi responsabilităţi în domeniul locativ. Aceasta nu înseamnă însă că problema locuinţelor sociale, a oamenilor străzii şi a integrării sociale a grupurilor care trăiesc în zone dezavantajate nu şi-au găsit un loc în agenda europeană pentru politica socială.

Este important de ştiut că problema locuinţelor este menţionată în Carta Drepturilor Fundamentale, fiind un drept care poate fi invocat, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009. În acest sens, articolul II-94 precizează faptul că "în scopul combaterii excluziunii sociale şi a sărăciei, Uniunea recunoaşte şi res­pectă dreptul la asistenţă socială şi pentru locuinţe, pentru a asigura o existenţă decentă tuturor celor cărora le lipsesc resursele suficiente, în acord cu legea comunitară şi cu legile şi practicile naţionale."

Partea bună a acestui articol, pentru cetăţenii Uniunii Europene care au nevoie de locuinţă este că li se recunoaşte acest drept, iar autorităţile au obligaţia de a nu aboli măsurile luate deja, în acest sens, la nivel naţional şi de Uniune. Totuşi, nu există o obligaţie de a introduce noi măsuri.

Acţiunea europeană pentru finanţarea şi încurajarea bunei practici

La nivelul Uniunii Europene, subiectul locuinţelor sociale este plasat în cadrul mai larg al coeziunii şi incluziunii sociale, extinderii urbane, dezvoltării durabile, eficienţei energetice şi energiei regenerabile, solidarităţii între generaţii, locuinţelor la preţ acceptabil.

Noile state membre pot aplica pentru bani din fondurile structurale, pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică a clădirilor construite şi pentru a furniza "locuinţe sociale moderne."

Uniunea Europeană promovează, de asemenea, foarte intens, crearea de reţele de oraşe. Valoarea adăugată care va fi câştigată dintr-un schimb de bună practică şi prin studiu reciproc, de către diferite oraşe europene, nu ar trebui să fie subestimată. Subiectul locuinţelor este unul central, ca importanţă, deoarece trebuie să fie considerat într-un mod unitar. În acest sens, doar o tratare integrată poate oferi răspunsuri la provocările create Uniunii Europene de subiectul locuinţelor.

Organizaţii cu putere de lobby în favoarea domeniului locuinţelor sociale

La nivel european există organisme care susţin, prin activităţile lor, construirea de locuinţe, în general, şi de locuinţe sociale, în speţă. Unul dintre cele mai puternice şi bine organizate organisme este CECODHAS - Comitetul European pentru locuinţe sociale. Acesta reprezintă o reţea de federaţii naţionale şi regionale pentru locuinţe sociale, care cuprinde organizaţii pentru locuinţe publice, voluntare şi cooperative. În total, CECODHAS are 45 de membri, din 19 state membre, şi administrează 22 milioane de locuinţe. Trebuie menţionat că România nu este reprezentată în CECODHAS.

Împreună, membrii CECODHAS lucrea­ză în sensul întăririi modelului social european şi a participării active la definirea viitorului acestuia, protejării drepturilor fundamentale şi cererii unor politici care să asigure şi să întărească drepturile sociale, promovării unor abordări integrate a politicilor urbane şi de dezvoltare durabilă, luptei pentru asigurarea unor servicii de interes general de bună calitate, accesibile pentru toată lumea şi pentru siguranţa juridică a furnizorilor.

Pentru a-şi face cunoscute şi a-şi promova politicile legate de locuinţele sociale, CECODHAS şi membrii săi folosesc diverse instrumente: manifes­te elaborate în preajma alegerilor parlamentare, în care se expun principii, necesităţi şi soluţii pentru acest domeniu, studii privind domeniul locuinţelor sociale, conferinţe, workshopuri, rapoarte.

Intergrupul pentru Locuinţe Urbane (Intergroup on Urban-Housing) este, alături de CECODHAS, un puternic factor de coeziune şi de lobby in politicile legate de locuinţe, la nivelul Uniunii Europene. Intergrupul a fost creat în anul 2005, la iniţiativa a doi membri ai Parlamentului European, iar în prezent grupul număra 72 de membri ai Parlamentului European, reprezentând toate tendinţele politice reprezentate în Parlament.

Intergrupul se reuneşte o dată pe lună, cu ocazia sesiunilor plenare de la Bruxelles, iar obiectivul acestuia este de a sublinia preocuparea pentru abordarea subiectului politicilor urbane şi pentru locuinţe prin intermediul unei politici integrate. Deşi, după cum am mai precizat, politica urbană nu ţine de competenţa Uniunii Europene, Intergrupul există pentru a asigura luarea în considerare a acestei dimensiuni, la nivelul legislaţiei comunitare, în special privind Transportul, Mediul, Dezvoltarea regională, Cultură şi Afaceri sociale.

Intergrupul este, mai întâi de toate, o structură care permite schimbul de idei şi practici. În acest sens, Intergrupul organizează, împreună cu membrii săi şi uneori, cu partenerii săi, conferinţe periodice.

Mai mult decât atât, Intergrupul are şi obiectivul de a pregăti acţiuni concrete. Acesta iniţiază acţiuni legislative, precum propunerea de amendamente spre discuţie, raportul la propria iniţiativă, declaraţia scrisă. De asemenea, joacă un rol activ în lucrările diferiţilor preşedinţi ai Consiliului, cu o platformă oficială la Consiliile informale.

Acţiuni ale Intergrupului

Uniunea Europeană, la iniţiativa Intergrupului, şi bazându-se pe o Cartă europeană pentru locuinţe şi o iniţiativă personală a lui Alfonso Andria, asupra "politicii regionale şi pentru locuinţe", a jucat un rol major în acest caz, în calitate de co-legislator, în modernizarea locuinţelor sociale în noile state membre.

Carta europeană pentru locuinţe a fost propusă de către Intergrup în 2006, la un an de la crearea sa, iar furnizarea de locuinţe a fost descrisă drept "un factor cheie al incluziunii sociale şi al luptei împotriva excluderilor şi discriminărilor, un vector pentru crearea de locuri de muncă, precum şi un factor de competitivitate şi atractivitate a teritoriilor."

Raportul Andria a fost adoptat la data de 10 mai 2007. Acesta militează pentru stabilirea unor standarde europene de calitate minime, furnizarea unei definiţii a "locuinţei decente," consolidarea dreptului la ajutoare pentru locuinţă, ca modalitate de a facilita mobilitatea muncitorilor, şi de a asigura oraşelor un rol mai important în planificarea şi administrarea utilizării fondurilor comunităţii, puse la dispoziţie pentru proiectele de locuinţe. Raportul deschide, de asemenea, dezbaterea asupra acordării dreptului de acces la fondurile europene pentru finanţarea costurilor pentru renovarea locuinţelor sociale, tuturor statelor membre.

Ce s-a întâmplat cu locuinţele la preţ accesibil în ultimii şase ani

Uniunea Europeană a produs mai multe politici prietenoase pentru locuinţele sociale, datorită:

- angajării şi importanţei crescute a Intergrupului pentru locuinţe urbane din Parlamentul European;

- primului raport al Parlamentului European asupra subiectelor legate de furnizarea de locuinţe (raportul Andria);

- activităţii de lobby a noilor state membre pentru eligibilitatea cheltuielilor cu locuinţe în UE-12;

- recunoaşterii potenţialului pozitiv al locuinţelor sociale în creşterea eficienţei energetice a stocului locativ social, prin acordarea accesului la fondurile structurale;

- importanţei deosebite acordate de Uniunea Europeană satisfacerii cerinţelor legate de schimbările climatice, în următorii ani; sectorul locuinţelor este unul dintre cele mai importante sectoare în care poate fi făcută o contribuţie în sensul reducerii potenţiale a consumului de energie;

- evoluţiilor demografice actuale şi viitoare (populaţie în îmbătrânire, diversitate etnică crescândă, inegalităţi economice persistente);

- crizei financiare şi economice care loveşte un segment din ce în ce mai mare al populaţiei; investiţiile în sectorul locuinţelor sociale sunt văzute ca o politică contra-ciclică pozitivă pentru susţinerea activităţilor economice.

Din toate aceste motive, condiţiile de locuit sunt văzute din ce în ce mai mult drept o provocare persistentă pentru Uniunea Europeană, iar susţinerea sectorului locuinţelor sociale este văzută drept o parte a soluţiei. Cu toate aces­tea, politicile Uniunii Europene consideră încă locuinţele şi locuinţele sociale drept o problemă.

Politicile Uniunii Europene sunt, încă, în multe cazuri neprietenoase faţă de locuinţele sociale întrucât:

- Uniunea Europeană se concentrează pe creştere şi pe locuri de muncă, iar capitalul investit pentru includerea socială şi în coeziunea socială nu ajunge la acelaşi nivel;

- nu există un cadru pozitiv pentru serviciile sociale, ceea ce duce la nesiguranţă juridică pentru furnizorii de servicii sociale şi locale;

- diversele forme de antreprenoriat nu sunt luate în considerare în regulile UE;

- la nivelul Uniunii Europene, conceptul de locuinţă socială este definit prea restrictiv pentru multe state membre UE, nelăsând posibilitatea de a avea acţiuni integrate în domeniul locuinţelor;

- Locuinţele sunt considerate încă drept "un bun normal," în timp ce ele reprezintă de asemenea, "un drept de bază," şi nu sunt mobile.