Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România atrage atenţia Guvernului asupra situaţiei industriei de mobilă, menţionând că 7% dintre companiile producătoare de mobilă din România s-au închis, în timp ce alte 10% dintre fabrici lucrează în pierdere, încă de anul trecut.
"Atenţionăm Guvernul României că industria mobilei se află într-o situaţie critică, din cauza crizei lemnului, cea mai gravă din istoria recentă - care se va accentua în următoarea perioada după explozia preţului la energie. În contextul actual, generat de conflictul armat din Europa, când nu se mai poate importa lemn din Ucraina, Rusia, Belarus şi nu se poate exporta mobilă către aceste state, când toţi concurenţii direcţi fac eforturi să reziste instabilităţii economice cauzate de război, este timpul ca autorităţile să acţioneze rapid pentru ca România să nu se transforme total într-o piaţă de desfacere pentru statele dezvoltate ale Europei şi ale lumii. Cerem declararea industriei de mobilă drept ramură economică strategică, pentru a putea fi implementate măsuri reale de susţinere a acestui sector economic atât de important în echilibrarea balanţei comerciale a ţării. Declaraţiile au fost făcute ieri, într-o conferinţă de presă susţinută de Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România" se arată în comunicat.
"Noi, producătorii, suntem disperaţi. Vocea mea, în acest moment, este un ultim strigăt înainte de a ajunge în situaţia în care suntem nevoiţi să închidem activitatea. E dureros să vezi câtă pădure există în România, când noi industria mobilei avem nevoie de doar 7% din ceea ce se exploatează la nivel naţional, să nu poţi asigura aceşti 7% pentru cei 55.000 de oameni care lucrează doar în industria noastră, să nu le asiguri materia primă, în condiţiile în care aducem cea mai mare valoare adăugată. Şi tu stat, Guvern, ROMSILVA, ocoale silvice, oricine, să nu îţi apleci privirea, şi după ce ne-ai declarat industrie de succes, să ne părăseşti. Industria mobilei este afectată mult mai dureros de criza energetică, la nivel mondial, decât celelalte industrii. Materia primă de bază pentru fabricile de mobilă este lemnul, ca materie brută, pe care noi o achiziţionăm prin licitaţii de la ROMSILVA sau din păduri private. Dar şi panourile, care la rândul lor au la bază 90% tot lemnul, dar este acel lemn care nu poate fi folosit şi valorificat la un nivel înalt şi se transformă în tocătură şi devine peleţi sau panouri MDF, OSB, panel, placaj, cartoanele care sunt tot celuloză, tot din lemn, furnirul care este lemn de înaltă calitate, valorificat. Toate acestea reprezintă aproximativ 40% din materia primă care, la momentul actual, are o creştere fantastică, de 50% - într-un an, de 150% - în 2 ani. Nicio industrie, nici o capacitate de producţie nu pot să se tehnologizeze, să se rentabilizeze, pentru a putea înghiţi aceste creşteri", a spus Daniel Egri, directorul general al companiei MOBEX din Mureş.
Industria mobilei este un contributor important în PIB-ul României, aportul său la echilibrarea balanţei comerciale fiind - în medie - de 1,5 miliarde de euro/an. Dar, din cauza lipsei de materie primă, a creşterii artificiale a preţului lemnului şi a exploziei preţurilor la energie, devine necompetitivă.
"Ca să facem producţie avem nevoie în primul rând de lemn. Este materia de bază pentru acest sector. Iar preţul lemnului a crescut - la unele sortimente - şi de 2,5 ori, într-un an. Foarte multe probleme au fost în special cu lemnul de răşinoase. Ceea ce a determinat ca multe firme să fie afectate, multe au intrat în pierdere şi după aceea chiar în lichidare. Lemnul care se pune pe piaţă este insuficient, industria are capacităţi mari. Problema s-a agravat după începerea războiului din Ucraina. Pe de altă parte, cererea externă pe piaţa mondială este în creştere. Deşi autorităţile române au interzis exportul de buştean în ţările extra - UE, începând din anul 2021, în acest an se constată o creştere foarte mare a exportului de buştean şi de lemn de foc. Exportul de buştean a crescut, în primele 5 luni ale anului, cu 132%. Foarte mult a fost scos din ţară ca şi lemn ecarisat, adică are o mică prelucrare. Legislaţia nu prevede clar poziţia tarifară, permiţând astfel exportul lemnului brut. Este lemn de foarte bună calitate, o pierdere mare pentru România. De asemenea, a crescut exportul pentru lemnul de foc. Toate aceste fapte pun presiune asupra preţului lemnului. Şi cei mai afectaţi sunt producătorii de mobilă, care sunt ultima parte a lanţului, din pădure până la prelucrarea finală. Nu intră în pădure, dar la ei se regăsesc toate creşterile de preţuri, că se furnizează buştean, cherestea, panouri, toate sunt din lemn şi toate au venit cu creşteri importante. Rentabilitatea sectorului a scăzut de la 5,6% în 2016, la 3,5% în 2021. Anul acesta va fi şi mai rău", a explicat Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România.
În timp ce România nu reuşeşte să rezolve criza lemnului şi să stopeze, cu adevărat, exportul de buştean, concurenţii direcţi, Polonia, Turcia, China au programe concrete de susţinere a acestui sector de activitate. Polonia a ajuns la 40,1 miliarde de euro/an cifră de afaceri a sectorului pădure-lemn, pe când România la doar 8,8 miliarde euro/an. Diferenţa între exporturile anuale de mobilier ale celor două ţări este de aproape 6 ori mai mare în favoarea Poloniei - 14,5 miliarde de euro vs România - 2,5 miliarde de euro.
"Cel mai important lucru, strict referitor la sectorul pădure-lemn, este faptul că ei au declarat industria mobilei industrie strategică. Nu industrie de succes pe care s-o aplaudăm şi s-o ignorăm. Vă mai aşteptăm să faceţi performanţă, dar nu ne interesează foarte mult cum o faceţi, nu vă susţinem. Polonezii şi-au declarat-o, acum 10 ani, industrie strategică şi au susţinut-o de la A la Z, de la cioata din pădure, până la export. Au gândit integrat tot modelul, tot fluxul, tot lanţul de adăugare a valorii, au promovat ideea de liberalism, în ceea ce priveşte managementul pădurii şi exploatarea pădurilor, cu sustenabilitatea în gând, pentru că sunt parte a Uniunii Europene. Au pus masa lemnoasă sistematic în joc, acel 50% din creştere, în aşa fel încât să dea suficient lemn şi mobilei, şi plăcilor şi cherestelelor şi celulozei şi hârtiei. Silvicultorii au înţeles cât de important este să nu gâtui lanţul de aprovizionare, ceea ce se întâmplă astăzi în România, din păcate. Ei au înţeles că sunt parte din problemă, dar pot fi parte şi din soluţie şi au acţionat ca atare. Şi cei de stat, în special, omologii ROMSILVA, dar şi cei privaţi. Şi sistematic au pus mai mult lemn în piaţă. Acum, când Polonia se confruntă cu problema că nu poate să importe 4 milioane de mc de lemn din Rusia, Belarus şi Ucraina, din cauza conflictului în derulare, ce face? Va tăia cu 4 milioane de mc mai mult din pădurile statului ca să aprovizioneze industria, care este ramură strategică. Polonezii au grijă să ţină industria strategică la locul unde trebuie. Noi nu facem asta, din păcate. Ne confruntăm cu nişte probleme specifice grave, în special această criză artificială de lemn. Nu mi-e ruşine şi nu mi-e frică să o spun, ca om care a lucrat la Strategia Naţională a Pădurilor 2030 că, la momentul actual, România moare de foame cu mâncarea pe masă şi de frig cu lemnul în spatele casei. Strict din organizarea noastră internă, nu din cauza vreunui factor extern care ne vrea răul. Asta este realitatea pe care o trăim şi care, din păcate, mi-e teamă că se va acutiza în perioada următoare, când vine sezonul rece", a susţinut Daniel Paul Dima, specialist în Silvicultură, implicat în 20 de proiecte internaţionale pe domeniul sectorului pădure-lemn.
