Conacul Polizu, unul din puţinele conace încă în picioare

Conacul Polizu, din judeţul Iaşi, este unul dintre puţinele clădiri care a reuşit să "supravieţuias­că" până astăzi, în ciuda secolelor care au trecut peste el. Readus la viaţă de moştenitorii săi de drept, conacul oferă, astăzi, condiţii moderne de cazare, dar aerul secolului XIX.

Conacul Polizu a fost construit între anii 1880 - 1887 de omul politic Constantin Ghika-Deleni, în satul Maxut, judeţul Iaşi.

Este deopotrivă un edificiu cu valoare arhitecturală, dar şi cu valoarea memorialistică în calitatea lui de loc de întâlnire al boierimii moldave şi bucureştene la finele veacului al XIX-lea şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.

Primul proprietar al moşiei a fost vel uşierul Maxut căruia Antioh Cantemir îi dăruieşte, în 1700, pentru slujbele aduse domniei şi ţării, un loc din hotarul târgului Hârlău. Ulterior, la 1757 casa şi locul lui Maxut intră în posesia paharnicului Sandu Strudza. Din aceleaşi surse reiese faptul că Maxut a avut şi aici o casă, nu ştim însă dacă aceasta a fost clădită pe locul actualului conac, sau în sat.

Constantin Ghika-Deleni (1846 - 1910), om politic al epocii, a intrat în posesia moşiei de la Maxut şi a decis să se stabilească pe noua proprietate, motiv pentru care va iniţia, către 1880, construcţia unei reşedinţe, după exemplul dat de majoritatea înaltei boierimi mol­dovene din epocă.

Alexandrina Polizu (1881-1975) a fost principala figură a domeniului, având un control desăvârşit asupra producţiilor agricole, salariilor, activităţilor zilnice şi asupra bunăstării tuturor oaspeţilor. Era cunoscută şi îndrăgită pentru atenţia la detalii, pentru sufletul ei frumos, pentru putere şi pentru pasiunea cres­cândă pentru cine gourmet.

Între înalţii oaspeţi ai locului, s-au numărat în anii Primului Război Mondial, când se aflau la Iaşi în refugiu, Regina Maria, principia Ileana şi Nicolae, care au revenit ulterior în 1926, lăsând mărturii scrise despre trecerea lor la Maxut, ca oas­peţi ai cuplului Alexandrina şi Niculae Polizu Micşuneşti.

"Sosirea la Hârlău, care este atât de plin de amintiri de război. [...] primire călduroasă la gară. Soţii Polizu, tinerii Ghica-Deleni, generalul Zadic, oficialităţi etc. (...) Res­tul zilei a fost petrecut mai mult sau mai puţin la Macsut, unde ospitalitatea lor este cu adevărat moldovenească. Un pranz extraordinar, cu vinuri excelente [...] Înapoi la Maxut, ca să facem o plimbare prin vie şi să luăm o cină devreme [...]. Grupul a fost cât mai plăcut şi mai vesel posibil şi oamenii din Maxut erau deosebit de încântaţi".

În ciuda aerului nobil, timpul nu are niciodată răbdare. În anul 1946 conacul şi domeniul au căzut pradă regimului comunist. Până în 2006 aces­tea au suferit degradări inimaginabile. În această perioadă conacul a deservit unor diverse forme de administraţie comunistă: baracă militară, CAP, IAS, fermă pomicolă. 24.560 de volume aparţinând familiei au fost arse, toate piesele de mobilier au fost fie distruse, fie furate, pereţii şi uşile au fost po­negrite, iar toate decoraţiunile de arhitectură au fost aruncate.

Din fericire, pe 11 ianuarie 2006, conacul a fost introdus într-un amplu proces de renovare, ce a durat vreme de cinci ani. Procesul a fost început de Irina-Ioana Riscutia, moştenitoarea de drept a conacului şi a domeniului, ajutată fiind la fiecare pas de antreprenorul şi vizionarul Constantin Ştefănuca. Cei doi au adus la viaţă unul din puţinele conace încă în picioare din România. Cele mai mici detalii au fost luate în considerare pentru a readuce la forma iniţială clădirea şi parcul.

Domeniul are 19 camere, mobilate şi decorate în stilul neoclasic, cu elemente ale secolului XVIII - XIX. Crama oferă toate dotările necesare organizării unor degustări de vinuri, petreceri private şi alte activităţi. Tuturor acestora, se adaugă o sală de evenimente spaţioasă şi ele­gantă, un domeniu de 30ha, livezi şi parc, piscină, saună.