China construieşte oraşe verzi, dar găseşte greu rezidenţi

China construieşte în prezent, în afara oraşului Chengdu din sud-vestul ţării, un paradis urban mai mare decât Houston, unde vizitatorii sunt întâmpinaţi de un mare gazon îngrijit, care înconjoară un lac artificial, presărat cu nuferi, locul fiind apropiat ca dimensiune de Central Park din New York.

Potrivit Bloomberg, acesta este Tianfu Park City, una dintre sutele de dezvoltări "eco city" din China, realizate pe terenuri rurale, în condiţiile în care guvernul de la Beijing a încercat să determine 100 de milioane de locuitori să se mute din sate în zone urbane până în 2020. Acum, după decenii de urbanizare nestăvilită, care a permis ca suburbiile să se extindă în jurul oraşelor mari, eliminând terenuri agricole şi generând poluare, China încearcă să găsească o modalitate mai durabilă de a creşte şi de a le oferi cetăţenilor un stil de viaţă mai bun.

"Aerul de aici este foarte bun şi totul este verde", declară un rezident care s-a mutat în zona mai sus amintită în 2013, când era încă o suburbie neglijată a Chengdu, adăugând: "Nu regret deloc decizia mea, valoarea apartamentului meu s-a dublat".

Proiectul "verde" din Tianfu, aprobat în 2014, beneficiază de sprijin guvernamental şi numai în prima jumătate a anului 2019, oraşul a semnat contracte pentru investiţii de peste 300 de miliarde de yuani (44 de miliarde de dolari). Când se va finaliza această construcţie majoră, în anul curent, aproape 60% din zonă va cuprinde şase lacuri artificiale, 30 de parcuri şi alte spaţii verzi. Populaţia va fi limitată la 6,3 milioane până în 2030 - un sfert din dimensiunea celor mai mari oraşe din China, cum este Shanghai.

"Oraşele noi sunt experimente în care guvernele pot testa cu uşurinţă idei inovatoare", declară, conform Bloomberg, Zheng Siqi, director al Laboratorului de urbanizare durabilă din cadrul Institutului de tehnologie din Massachusetts, adăugând: "Noul oraş nu trebuie să aibă de-a face cu rezidenţii existenţi, ca atunci când guvernul redezvoltă oraşe existente".

Abordarea ecologică a Chinei este concepută pentru a rezolva probleme presante de mediu, scrie sursa, exemplificând: construcţia pe scară largă a infrastructurii urbane şi a locuinţelor rezidenţiale a devenit una dintre cele mai mari surse de gaze cu efect de seră din ţară. Realizarea obiectivului de urbanizare a Chinei pare să producă mai mult de o gigatonă de dioxid de carbon suplimentar, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Maryland.

În acelaşi timp, atât mediul rural, cât şi cel urban s-au deteriorat. Majoritatea oraşelor mari din China nu au aer curat, iar calitatea apei este slabă. Aproximativ 90% din pajiştile Chinei şi 40% din zonele umede majore ale acesteia se confruntă cu degradări, potrivit Ministerului Ecologiei şi Mediului.

În 2012, preşedintele Xi Jinping a început să-şi accentueze teoria unei "eco-civilizaţii", în care dezvoltarea ia în considerare costurile de mediu. Dar, aceasta nu s-a tradus întotdeauna în politici concrete. Liniile directoare guvernamentale privind construirea de noi oraşe conţin cuvinte-cheie precum "emisii reduse de carbon" şi "protecţia mediului", dar puţine cerinţe specifice în ceea ce priveşte eficienţa energetică şi materialele de construcţie.

Tianfu, susţinut de Xi Jinping

Tianfu a înflorit datorită susţinerii personale a lui Xi Jinping. În 2018, preşedintele Chinei a vizitat Chengdu şi a remarcat că dezvoltarea acestuia ar trebui "să evidenţieze caracteristicile unui oraş-parc". Drept urmare, a fost înfiinţat un institut de cercetare Park City astfel încât proiectul să devină "un model faimos şi de succes la nivel global" în privinaţa urbanizării.

Wu Changhua, cercetător principal la think tank-ul Centrul pentru China şi Globalizare din Beijing, afirmă că politicile Chinei arată că Executivul este hotărât să restaureze mediul, dar nu întotdeauna acest lucru îi motivează pe "birocraţii locali". "Un factor mai profund de accelerare ar putea fi subvenţiile foarte mari şi stimulentele pentru creşterea economică", a subliniat Wu Changhua.

Dintre sutele de proiecte clasificate drept dezvoltări "eco-city", multe nu folosesc strategii durabile - clădiri eficiente din punct de vedere energetic, amenajări inteligente ale traficului şi energie regenerabilă -, potrivit lui Deng Wu, profesor asociat la Departamentul de Arhitectură şi Mediu Construit de la Universitatea Nottingham Ningbo China. În opinia sa, dezvoltatorii îşi promovează adesea clădirile ca fiind "ecologice", deoarece menţin un nivel stabil de temperatură, umiditate şi oxigen în interior, dar pentru a realiza acest lucru este nevoie, de fapt, de un consum mare de energie. "Aceştia echivalează termenul «ecologic» cu «confortabil», dar astfel de proiecte nu au nimic de-a face cu cele ecologice şi pot avea chiar efectul opus", mai declară Deng Wu.

Pentru mulţi locuitori, amenajările din Tianfu întruchipează "oraşul eco" şi reprezintă o îmbunătăţire imensă faţă de oraşele din trecut, iar aerul curat, apa şi străzile sunt barometre mai importante ale "eco-civilizaţiei" decât clădirile care conservă energia.

Însă, sursa menţionează că oraşele au nevoie de afaceri şi locuri de muncă pentru a creşte, nu doar de parcuri frumoase.

În districtul central de afaceri Tianfu, unele companii locale au fost atrase de subvenţiile guvernamentale şi scutiri de impozite, deşi zona este departe de a fi una "agitată". Lanţuri globale precum Starbucks Corp. şi Pizza Hut Inc. au deschis, la rândul lor, puncte de vânzare aici, dar problema e că nu sunt prea mulţi rezidenţi.

"Este prea devreme ca să putem spune dacă Tianfu va atrage destui locuitori", conchide Siqi Zheng.

Aceasta este, însă, o situaţie care s-a mai întâlnit în China. Spre exemplu, oraşul nou Binhai din Tianjin, aflat de-a lungul Coastei de Est, a fost conceput ca o nouă putere financiară atunci când fostul premier Wen Jiabao a lansat proiectul, în urmă cu mai bine de zece ani. În 2019, doar 100.000 de persoane trăiau şi lucrau în Tianjin Eco City, proiectul emblematic din Binhai, departe de obiectivul guvernului de a avea 350.000 de rezidenţi permanenţi până în 2020.