"Companiile multinaţionale vin, pleacă şi nu lasă nimic în urma lor"

(Interviu cu Eugen Scheuşan, director general Electromagnetica)

Scheuşan: "Cred că suntem ultima generaţie industrială; analfabetismul este fenomen de masă"

Reporter: Electromagnetica activează în sectorul energiei regenerabile. În ce stadiu se află acest domeniu?

Eugen Scheuşan: În ţara noastră au fost investite miliarde de euro în energia regenerabilă, iar acum acest sector a ajuns aproape tot în faliment.

De exemplu, Electromagnetica, la un moment dat, a cumpărat un lanţ de microhidrocentrale ajuns la un grad avansat de uzură, în baza legislaţiei apărute în urmă cu zece ani care urma să promoveze energia din surse regenerabile. Între timp, după ce ne-am angajat într-un proces de reabilitare şi construcţie, au început loviturile. Prima dintre ele a fost legată de materia primă - preţul apei a crescut de circa zece ori şi nu plătim apa doar la intrararea pe lanţ, ci pentru fiecare hidrocentrală. În plus, a fost făcută şi o discriminare - mai în glumă, mai în serios, dacă noi plătim apa, cei cu turbinele de vânt de ce nu plătesc vântul? Ulterior, a mai fost pus un bir - pe construcţii speciale. De asemenea, a fost revizuită legea şi s-au împuţinat certificatele verzi.

În aceste condiţii, niciuna din formele de producere a energiei din surse regenerabile nu poate concura la costuri cu cele clasice.

Dacă termocentralele ar trebui să plătească întreaga poluare, atunci energia termo ar fi mult mai scumpă. De asemenea, şi energia din surse nucleare ar deveni foarte scumpă dacă s-ar pune taxă pe aceasta pentru deşeurile nucleare. Acum, încă nu există un depozit sigur pentru reziduurile nucleare, pe întreaga planetă. Ele se acumulează în continuare, în peşteri şi în alte locuri, dar nu pot fi stocate în cantităţi mari pentru că se aprind. Şi nimeni nu are nicio idee cum să rezolve această problemă.

Energia verde are costuri mult mai mari de investiţie, randamente mai mici de producţie şi, în general, nu se produce în cantităţi mari. Este o energie care vine când vrea ea, nu când am dori noi, iar câteodată se produce în exces şi nu avem ce să facem cu ea.

Sunt multe probleme legate de energia verde. După reducerea numărului de certificate verzi, au spus că jumătate din ele nu se mai plătesc acum, ci începând cu 2017. Ulterior, s-a hotărât că s-ar putea să fie plătite în rate, până prin 2050.

Reporter: În ce stadiu se află microhidrocentralele achiziţionate de Electromagnetica? Sunt profitabile?

Eugen Scheuşan: Microhidrocentralele noastre funcţionează, sunt toate în parametri, foarte bine întreţinute, dar cu profitul suntem aproape la zero. Nu putem calcula amortizarea investiţiei. Mai mult decât atât, în acest moment nu mai există investiţii în ţara noastră, în acest domeniu, ci doar restrângeri de capacităţi de producţie şi demontări.

Reporter: Acest lucru, în ciuda faptului că, în alte state, se investeşte masiv în energia regenerabilă...

Eugen Scheuşan: În alte ţări continuă aceste investiţii pentru că respectivele state au o politică proprie. La noi nu mai există o politică în domeniu. Lucrurile curg, după părerea mea, către extincţie, fără ca cineva să-şi mai propună să facă ceva în acest sector. Nu văd din ce venituri, obţinute din vânzarea de energie, vor putea fi înlocuite capacităţile care acum funcţionează şi care se vor uza, în timp. În plus, după cum am văzut, în această iarnă au rămas în funcţiune centralele termo şi nucleare, pentru că la vânturi foarte puternice sunt oprite elicele eolienelor, ele neputând funcţiona în astfel de condiţii.

Capacităţile termo (Rovinari, Turceni, Mintia, Craiova) sunt vechi şi foarte vechi, construite în anii 60-70, se apropie de limita duratei de viaţă. Nu există niciun plan de înlocuire a acestora, iar construirea de noi capacităţi nucleare stagnează. Înţeleg că acţionarul minoritar al Nuclearelectrica (Fondul Proprietatea) s-ar opune să construiască alte două reactoare, iar pe termo pare că nu este nimeni interesat să investească. Dezvoltarea şi menţinerea unui sistem energetic nu se face cu calcule realizate de azi pentru mâine. Orizontul de timp trebuie să fie mai mare.

Reporter: În aceste condiţii, înseamnă că trebuie să ne bazăm pe un consum redus de energie. Aşa ajungem la corpurile de iluminat cu LED-uri şi la aparate care consumă puţină energie...

Eugen Scheuşan: Noi putem să încercăm să economisim prin tehnologia cu LED, numai că iluminatul reprezintă doar câteva procente din consumul de energie. Principalii doi consumatori de energie dintr-o gos-podărie sunt frigiderul şi maşina de spălat.

Reporter: Referitor la iluminatul cu LED, ce rezultate a avut Electromagnetica pe acest segment, în 2016?

Eugen Scheuşan: Anul trecut a fost unul foarte bun. A fost un an de vârf în vânzarea de corpuri de iluminat cu LED. Toate corpurile de acest gen pe care le comercializăm reprezintă rodul cercetării colectivului nostru şi sunt produse Electromagnetica. Este adevărat că materia primă este din import, pentru că în România nu se mai face. Gradul de procesare este foarte mare, în Electromagnetica. Pe corpuri de iluminat, majoritatea produselor au o valoare adăugată de peste 50%. Este o producţie importantă şi profitabilă.

Reporter: Ce cifră de afaceri aţi înregistrat în 2016, pe acest segment?

Eugen Scheuşan: Cifra de afaceri pe care am avut-o anul trecut pe partea de corpuri de iluminat cu LED este de circa 10 milioane de euro. Circa 40% din vânzări merg în segmentul de iluminat public şi restul în iluminatul industrial. Avem foarte multe proiecte pe comercial - la Dedeman, în centrele de distribuţie a combustibililor Petrom şi Lukoil, la benzinari privaţi, lanţuri de farmacii, în reţeaua Profi, în hale industriale.

Reporter: Aţi crescut vânzările în sectorul public...

Eugen Scheuşan: Da, am majorat vânzările pe partea publică şi ne vom focaliza foarte mult pe această latură. Primăriile au înţeles avantajul utilizării acestor corpuri de iluminat, pentru că valoarea facturii de electricitate contează, iar reducerea costurilor este de 50%. Circa jumătate din iluminatul public l-am realizat pe credit furnizor, adică este cu plata în rate pe măsura economiei de energie, pe o durată de până la 4-5 ani. Toate contractele încheiate cu instituţiile din administraţie au fost obţinute prin participarea la licitaţii publice.

Reporter: Ce estimări aveţi pentru anul în curs?

Eugen Scheuşan: Perspectivele sunt bune şi pentru acest an. Este foarte greu să progresăm pentru că noi nu mai avem planuri naţionale pentru nimic. Lipseşte un institut al planificării, în care să se propună o economie de cost la energie pe iluminat. Acum avem o strategie energetică, dar nu avem una industrială. Este destul de greu să faci o strategie energetică dacă nu ai una industrială, ca să vezi ce dezvolţi în următorii ani, pentru ce realizezi capacităţile energetice.

Noi nu avem un program naţional, nu avem cu cine să vorbim. De exemplu, am montat corpuri de iluminat cu LED în jumătate din staţia de metrou de la Izvor. Amortizarea se produce în opt luni, la metrou, consumul de energie fiind redus la 40%. După doi ani, nu i-am convins să investească şi în cealaltă jumătate din staţia Izvor sau în alte staţii.

Reporter: Cât din vânzările Electromagnetica merg la export?

Eugen Scheuşan: Circa 25%. Suntem prezenţi pe câteva pieţe externe - în Germania, Bulgaria, Italia, Olanda etc.

Reporter: Produceţi la capacitatea maximă?

Eugen Scheuşan: Suntem la limită cu capacitatea de fabricaţie injecţie masă plastică. Ne pregătim de o investiţie pentru acest an, care va consta într-o hală industrială în structură metalică asamblată şi câteva maşini - sperăm patru - de injecţie în masă plastică, de capacitate mare (800-1000 de tone).

Reporter: Care este valoarea investiţiei?

Eugen Scheuşan: Investiţia va fi de până într-un milion de euro.

Reporter: Ce alte investiţii mai aveţi în plan?

Eugen Scheuşan: Vor mai fi investiţii în aparatura de măsură, pe linia laboratoarelor. Dezvoltăm în continuare laboratorul de măsurări fotometrice, de măsurări ale perturbaţiilor electromagnetice. Sunt investiţii destul de costisitoare şi destul de puţine pe piaţa noastră.

De asemenea, continuăm să investim în sistemul ENERGSys - sistemul de gestiune a abonaţilor la reţeaua de energie electrică. Tocmai am câştigat o licitaţie mică, cu câteva sute de abonaţi.

Cel mai mic copil al Electromagnetica este reprezentat de staţiile de încărcare pentru automobilele electrice. Acum este la omologare prima versiune a acestora. Va urma şi a doua versiune, de 40 de KW curent alternativ şi sperăm ca până la finalul acestui an - jumătatea anului viitor să avem staţia de încărcare în curent continuu.

Aceste staţii sunt de patru tipuri - cea monofazată (care merge până la 15 KW şi poate utiliza curentul de acasă), staţia trifazată (tot de încărcat acasă), staţia de încărcare trifazată curent alternativ de 23 şi 43 de amperi (cea pe care o realizăm noi) şi staţia de încărcare în curent continuu (aşa zisa de încărcare rapidă).

Reporter: Dar această piaţă este la debut, în ţara noastră...

Eugen Scheuşan: În alte state, fenomenul este unul de masă.

În România, însă, nu avem nicio prevedere pentru acest segment. Dacă nu se trasează nişte direcţii încă de acum, când începe fenomenul, totul va deveni un haos. Trebuie stabilit de la început, de exemplu, cine are voie să opereze aceste statii de încărcare ca furnizor de servicii. Se va cere o anumită calificare sau va fi nevoie de o licenţă? Nu ştie nimeni acest lucru. A doua întrebare ar fi "cum se impozitează curentul pentru maşina electrică?" Este capabil cineva să înlocuiască actualele contribuţii încasate la bugetul de stat din sectorul combustibililor şi lubrifianţilor? Nu! Eu, ca premier, nu aş accepta această situaţie. Dacă vom plăti curentul cu care ne încărcăm maşina la valoarea la care îl plătim pe cel folosit la maşina de spălat de acasă, atunci niciodată banii la buget nu vor fi suficienti pentru proiectele de infrastructură.

La dispariţia automobilului clasic, cu combustibil fosil, care este impozitat şi foarte accizat, nimeni nu ştie cu ce vor fi înlocuite la buget respectivele sume. Vom acciza electricitatea? Cum? Pentru că benzina, de exemplu, dacă este pentru agricultură, se pune o substanţă în ea şi se face roşie, ca să ştii cum o impozitezi, pentru avioane e verde etc. La curentul electric cum se va proceda?

Nu se ştie nici de unde vom consuma atâta energie.

În acelaşi timp, investiţiile care se fac pentru acest domeniu sunt imense - investim o mulţime de bani în cercetare, dar nu există niciun program în acest sens. Nu ştim unde vom pune staţiile de încărcare, cine va avea voie să vândă astfel de produse, cum?

Totodată, se formează monopoluri. Companiile de distribuţie a electricităţii şi cele de petrol îşi dau mâna şi strangulează domeniul. Nu este niciun program naţional care să implice companiile româneşti. Pentru că cei care au staţii până acum, la noi, sunt din afara ţării.

Reporter: Dar aceste automobile sunt destul de scumpe...

Eugen Scheuşan: Ca în toate cazurile, la început orice lucru costă mai mult, însă în timp se ieftineşte.

Reporter: Cu ce probleme vă confruntaţi?

Eugen Scheuşan: O problemă deosebită cu care ne confruntăm constă în asigurarea forţei de muncă, pe toate palierele - muncitori, intelectualitate tehnică, factori de conducere.

Este foarte greu să asigurăm necesarul de forţă de muncă, trecem printr-o serie de proceduri birocratice până angajăm o persoană, după care stă câteva zile şi pleacă. Oamenii nu doresc să mai muncească, fug de responsabilităţi, fug de specialităţile inginereşti. Foarte mulţi pleacă în străinătate, iar restul trebuie alfabetizaţi în domeniu. O cauză deosebit de importantă este şi lipsa banilor pentru învăţământ şi formare profesională. Guvernul, când a tăiat, a tăiat de la învăţământ şi sănătate. În aceste condiţii, ce tineri intră în învăţământ, pe salariile respective, ca să fie cadre didactice? Acum, mai ales în provincie, nu mai sunt profesori, ci suplinitori, cu 12 clase.

Reporter: Şi atunci, cum vă descurcaţi?

Eugen Scheuşan: Stăm cei mai în vârstă cât putem în fabrică. Cei pe care i-am mai angajat au tot vârste înaintate, pentru că alţii nu avem de unde să luăm.

Pentru clasa muncitoare, munca la negru reprezintă o alternativă. Cred că suntem ultima generaţie industrială. Analfabetismul este fenomen de masă.

Reporter: În ce stadiu este procesul din instanţă în cadrul căruia aţi contestat amenda pe care aţi primit-o de la Consiliul Concurenţei, după ce acesta a investigat contractele bilaterale pe termen lung dintre producătorul de energie şi traderi?

Eugen Scheuşan: Procesul se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de fond. Anterior investigatiei Consiliului Concurenţei, acelaşi contract încheiat cu Hidroelectrica şi alte contracte bilaterale au făcut obiectul unei investigaţii a Direcţie Generale de Concurenţă din cadrul Comisiei Europene, investigaţie încheiată în iunie 2015 cu concluzia că nu a fost acordat niciun ajutor de stat. Consiliul Concurenţei nu ne-a comunicat decizia Comisiei Europene nici după ce am cerut-o în instanţă, acesta declarând recurs la decizia instanţei de fond, care ne este favorabilă. Imediat ce s-a zvonit că CE ar spune că nu a fost ajutor de stat, CC a lansat altă teorie - că toţi dealerii au făcut o înţelegere ca să nu îi lase şi pe alţii să cumpere energie de la Hidroelectrica. Pe această teză am fost sancţionaţi cu o amendă pe care am contestat-o.

Intrarea noastră pe piaţa de furnizare de energie s-a produs în felul următor: la vremea respectivă, în 2001, ne-am dus la proaspăt înfiinţata ANRE (n.r. Agenţia Naţională pentru Reglementarea în domeniul Energiei) ca să solicităm licenţă de măsură. Se spusese foarte clar că licentele se vor împărţi în măsură, distribuţie, transport, producţie de energie şi furnizare. Noi produceam contoare şi am dorit să obţinem licenţă pentru măsură. Am fost întrebaţi, însă, de ce nu luăm licenţă de furnizare (furnizarea conţine şi măsură) şi ni s-a înmânat Codul comercial al pietei en gross, pe care l-am învăţat. Am obţinut licenţa de furnizare şi am început să furnizăm energie electrică. Foaia de parcurs a liberalizării pietei de energie electrică din România a fost la baza tuturor acţiunilor pe care le-am făcut atunci. A fost foarte greu, pentru că toate societăţile cărora le făceam ofertă erau obişnuite să nu plătească factura la energie. Aşa era în perioada 2003-2004... Am început să colaborăm cu câteva companii străine care erau obişnuite cu achiziţia de energie de pe o piaţă cu mai mulţi concurenţi. Ulterior, a început să fie pusă pe piaţă şi energie termo. Am cumpărat şi energie termo, pentru furnizare. Ideea era că, în baza faptului că noi aveam un portofoliu restrâns de clienţi, ne duceam la fiecare în parte şi îi analizam profilul, astfel încât puteam să îi furnizăm cantitatea de energie cât se poate de apropiată de cea de care avea nevoie.

În 2004, Hidroelectrica avea nevoie de unele investiţii. A discutat cu câteva companii, iar pe noi ne-a întrebat dacă dorim să ne numărăm printre dealerii lor de energie. Era o cantitate foarte mare pe care trebuia să o vindem. Contractul nostru nu a conţinut nicio clauză defavorabilă pentru Hidroelectrica. În orice clipă producatorul hidro putea să rezilieze contractul sau să diminueze cantitatea de energie după bunul plac, iar preţul a fost renegociat periodic, de fiecare dată crescător. Se poate verifica, întrucât contractul nu este secret, el a fost publicat pe site-ul Hidroelectrica.

Contractul nu a fost reziliat de Hidroelectrica nici după intrarea sa în insolvenţă şi a fost menţinut până la termen, în aprilie 2014. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei crede că am îngrădit accesul altora să cumpere energie. Dar în 2004, când am semnat noi contractul, nu era nimeni în piaţă. După aceea a spus că a fost semnat contractul pe zece ani. Dar toate contractele importante de energie din Europa sunt semnate pe termene mari. În plus, deşi susţine că nu este vorba de preţ, CC face toată analiza pe preţuri. Dar greşeşte, pentru că amestecă preţurile de pe PCCB (n.r. Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale) cu cele de pe PZU (n.r. Piaţa pentru Ziua Următoare). Este ca şi cum am aduna mere cu pere. Printre "băieţii deştepţi", noi am avut preţurile cele mai mari la cumpărare. Acum suntem în proces, iar amenda contestată este de circa 9 milioane de lei.

Reporter: Cum comentaţi faptul că statul a acordat o serie de ajutoare de stat multinaţionalelor şi niciun astfel de ajutor companiilor româneşti?

Eugen Scheuşan: Ajutoarele de stat nu sunt lucruri pozitive. Electromagnetica, de exemplu, nu de ajutoare de stat are nevoie, ci de programe naţionale pe câteva direcţii în care să se angajeze cu forţa de cercetare şi cu cea de producţie. În alte ţări, în domenii importante ca transportul, drumurile etc. nu se organizează licitaţii la care să participe orice firmă înfiinţată special ca să obţină respectivele lucrări. În Germania, de exemplu, pe toate trenurile scrie Siemens - nu se licitează cine fabrică trenuri atunci când este nevoie de ele. Nu poţi să scoţi la licitaţie orice, cum este la noi. În plus, din ce cauză este ruşinos să favorizezi o companie românească, mai ales în condiţiile în care are cercetare-proiectare, locaţie stabilă şi este bine ancorată în economia ţării?

Mai mult decât atât, nu mai avem voie să cooperăm cu niciuna din entităţile care ar avea nevoie de produsele noastre, pentru că intrăm în conflict cu concurenţa.

României i-ar face bine un program naţional de făcut industrie aici. Să vindem ce producem în ţară, în primul rând. Ce facem cu companiile străine? Ce lasă în urma lor? Ce a lăsat Nokia în urma ei? Nimic! Şomaj şi nimic altceva. Nu a lăsat specialişti care să ducă mai departe ceva. A rămas vreun specialist în telefonie mobilă după ce a plecat Nokia? Avem vreo şcoală de telefonie mobilă rămasă în urma Nokia? În oricare din celelalte fabrici străine se fac doar asamblări elementare. Companiile multinaţionale vin, pleacă şi nu lasă nimic în urma lor, în afară de nişte hale.

Reporter: Mulţumesc!