Producţia de oţel din 2009 a fost de circa 2,7 milioane tone şi a reprezentat 55% din producţia realizată în 2008 (4,92 milioane tone) şi doar 44% din producţia de oţel a anului 2007 (6,13 milioane tone). "Este cea mai mică producţie de oţel din 1963 până în prezent", ne-a declarat domnul Călae Mândru, director la Asociaţia Română a Distribuitorilor de Metal (ARDIMET).
Potrivit domniei sale, cea mai mare "cădere" anuală a producţiei de oţel s-a înregistrat în Grupul ArcelorMittal (cu 59% faţă de 2007 la Galaţi şi cu 76% faţă de 2007 la Hunedoara), precum şi la Călăraşi (cu 70% faţă de 2007).
Pe de altă parte, Combinatul siderurgic Galaţi (de departe cel mai mare producător intern) a înregistrat o uşoară creştere a producţiei de oţel în al doilea semestru din 2009. Astfel, de la o producţie lunară medie de 117.000 tone în primul semestru, în a doua jumătate a anului media lunară a atins 182.000 tone. La combinatul de la Hunedoara, pe parcursul anului 2009 s-a înregistrat o situaţie "deosebit de dificilă", producţiile lunare de oţel realizate ajungând la doar 3.000-7.000 tone (pentru o perioadă de 8 luni), inclusiv două luni înregistrate fără producţie de oţel, subliniază domnul Mândru.
Exportul românesc de oţel beton şi sârmă a crescut în 2009 de două - trei ori faţă de 2008 şi 2007
În ceea ce priveşte comerţul exterior cu produse siderurgice, domnul Călae Mândru precizează că, în sectorul produselor plate, exportul masiv al Combinatului de la Galaţi, a fost compensat cu un import semnificativ, mult mai mare în raport cu contracţia producţiei de la Galaţi şi faţă de contracţia consumului intern la plate. Mai mult decât atât, în 2009 importul de table şi benzi laminate la cald s-a situat aproximativ la nivelul ultimilor doi ani precedenţi, din cauza unei surse interne nesatisfăcătoare.
În sectorul produselor lungi, reducerea consumului intern la oţel beton şi sârmă laminată la cald a determinat producătorii din Grupul Mechel (Târgovişte, Câmpia Turzii, Buzău) să caute beneficiari şi pe piaţa externă, fapt ce a condus la creşterea de două sau trei ori a exportului pentru aceste două produse, faţă de 2007 şi 2008.
Pe de altă parte, exportul de produse cu prelucrare avansată s-a menţinut la un nivel aproximativ constant faţă de 2007 şi 2008, aproape la toate produsele (sârme trase neacoperite, sârme zincate, cabluri şi toroane, plase sudate, lanţuri etc.). În aceste condiţii, exporturile totale de produse lungi în 2009 au scăzut doar cu circa 25%, reducere ce a fost determinată în principal de exportul la profile, mult mai mic în 2009 faţă de anii precedenţi, din lipsă de producţie internă.
Importurile de produse lungi în anul 2009 au avut o contracţie mult mai mare, cu 30% faţă de 2007 şi aproape 40% faţă de 2008, mai ales din cauza importurilor foarte reduse de oţel beton şi profile (ambele la aproape 50% faţă de 2008).
Consumul aparent de oţel beton a scăzut în 2009 cu 50% faţă de 2008
Contracţia consumului aparent (suma dintre producţia internă şi importuri, minus exporturi) înregistrată în anul 2009 a fost de circa 40% fată de anii precedenţi, cu o evoluţie trimestrială "foarte contradictorie", potrivit directorului ARDIMET. Astfel, în primul trimes-tru din 2009, consumul aparent a fost deosebit de redus şi un consum aparent în trimestrele II şi III ce reprezintă aproximativ media trimestrială a anului.
Nivelul ridicat al consumului aparent din trimestrul IV se datorează în primul rând creşterii înregistrate în sectorul produselor plate, în care producţia internă, dar mai ales importul, au crescut semnificativ în ultimul trimestru al anului trecut.
în principal, contracţia consumului aparent înregistrată în anul 2009 a fost determinată de reducerea activităţii din sectorul construcţiilor şi sectorul infrastructurii, mari consumatoare de oţel beton şi de profile. Reducerea consumului aparent la oţel beton în anul 2009 faţă de anul precedent a fost de aproximativ 50%, accentuează domnul Mândru.
Consumul intern de laminate finite va creşte în 2010 cu 5 - 10%, mai puţin la oţel beton
Lipsa unor programe de dezvoltare şi prognoze oficiale fac "aproape imposibilă" o evaluare a evoluţiei economiei naţionale şi, implicit, a sectorului şi a pieţei siderurgice interne pentru anul 2010. "Deşi Bugetul de Stat pe acest an a fost aprobat în Parlamentul României, nu se cunosc datele oficiale avute în vedere, respectiv programele de dezvoltare pe care ar fi trebuit să se fundamenteze Bugetul pe 2010", atrage atenţia domnul Călae Mândru.
Citând previziunile făcute de Confederaţia Europeană a Industriilor Fierului şi Oţelului (EUROFER) pentru 2010, privind piaţa membrilor Uniunii Europene (27) pentru toate sectoarele de metal, domnul Mândru atrage atenţia că, în majoritatea domeniilor consumatoare de metal, consumul revine treptat, cu excepţia a două sectoare: industria navală (-10,2% faţă de 2009) şi sectorul construcţiilor (-0,5% faţă de 2009).
În ceea ce priveşte consumul de laminate din oţel pe piaţa UE 27, evoluţia prognozată indică o reducere de 2% a consumului real în 2010 faţă de 2009 (după o scădere de 24% în 2009 faţă de 2008).
Astfel, anul 2009 s-a caracterizat la nivel european printr-un consum susţinut din stocuri, aşa cum s-a întâmplat şi în România, iar în 2010 se estimează o ameliorare a trendului de reducere a consumului. O creştere se va înregistra doar în anul 2011, relevă aceeaşi sursă.
Concomitent, consumul aparent de laminate la nivel european va înregistra o creştere de 11,9% în 2010 faţă de anul precedent, după o scădere de 33,4% în 2009 faţă de 2008. Această creştere în 2010 s-ar datora lichidării cantităţilor execedentare din stocuri: "Lichidarea forţată a stocurilor a avut un efect benefic asupra pieţei deoarece există o cerere reală mai mare, superioară nivelului producţiei curente din 2009 şi cel puţin egală cu mărimea stocurilor consumate forţat în 2009", afirmă domnul Mândru.
Potrivit reprezentantului ARDIMET, anul 2010 va aduce în România o creştere moderată a consumul aparent de laminate, de aproximativ 5 - 10%, în special la profile şi ţevi, în timp ce consumul de oţel beton va rămâne probabil la nivelul anului 2009, chiar dacă producţia internă de oţel beton va înregistra creşteri (bazate pe export, mai mare decât în anii precedenţi).
Producţia din trimestrul I din 2010 a crescut faţă de perioada similară din 2009
În opinia domnului Călae Mândru, vânzările şi consumul susţinut din stocuri în anul 2009, sunt principalii factori care au condus la creşteri de producţie în trimestrul I din 2010, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Astfel, conform datelor provizorii, producţia a atins în primul trimestru din an cantitatea de 435.000 tone la table şi benzi laminate la cald, 135.000 tone la oţel beton, 105.000 tone la ţevi şi conducte şi 38.000 tone la profile siderurgice.
Preţul oţelului beton va continua să crească în 2010 datorită scumpirii fierului vechi
Domnul Mândru menţionează că în privinţa preţului la oţel beton şi în general la produse lungi laminate la cald, o pondere importantă o are costul fierului vechi. Practic, ponderea costului de achiziţie a fierului vechi în preţul de vânzare al oţelului beton este cuprinsă între 47% şi 60%. În cele mai multe situaţii, modificările de preţuri la fierul vechi se resimt în preţul oţelului beton cu un decalaj de una - două luni. "Creşterea preţului la fier vechi începând cu ianuarie 2010, inclusiv în prezent, a declanşat creşterea preţului la oţel beton în februarie - martie şi va continua în perioada următoare", apreciază domnul Călae Mândru.
În anul 2009, preţurile la oţel beton au atins un nivel minim în perioada mai -iulie, precum şi la sfârşitul anului. Astfel, la producătorii interni preţurile variau între 337 - 356 euro pe tonă, iar pentru importurile din Turcia, preţul a fost de 318 - 325 euro pe tonă. În schimb, în intervalul martie - aprilie 2010, în ambele cazuri, preţurile sunt "perfect comparabile" cu cele de la începutul anului 2009. Însă, tendinţa de creştere continuă a preţurilor la oţel beton în această perioadă este determinată mai puţin de cererea pieţei şi mai mult de costul fierului vechi. "Preţul la oţel beton va continua cursul ascendent impus în principal de creşterea preţului la fierul vechi, atât în România cât şi pe plan internaţional. Pe o piaţă globalizată a oţelului, nici producătorii şi nici dis-tribuitorii de metal nu pot influenţa această tendinţă de creştere la oţel beton, aspect de care trebuie să ţină seama consumatorii", conchide domnul Călae Mândru, director la ARDIMET.
Producătorii români au fost vulnerabili în faţa contracţiei pieţei interne
Activitatea producătorilor în anul 2009 evidenţiază dificultatea adoptării de către aceştia a unui plan de producţie sigur şi coerent, pe o perioadă medie de timp, măcar de câteva luni. Evoluţiile în zig-zag, inclusiv cu perioade fără producţie, au fost cauzate de o piaţă internă nesigură şi în contracţie severă în ultimele 5 trimestre, de dispariţia - la propriu şi la figurat - a unor consumatori interni şi de lipsa unor pieţe de export.
Absenţa programelor noi de investiţii sau de continuare a unor investiţii în derulare - mari consumatoare de materiale de construcţii - este şi aceasta una din cauzele majore la nivel naţional, argumentează domnul Călae Mândru, director la Asociaţia Română a Distribuitorilor de Metal (ARDIMET).
Domnia sa mai sesizează că modificările din piaţă au afectat în mod deosebit producătorii de produse lungi (oţel beton, profile etc.). Aceasta deoarece "evoluţia deosebit de optimistă a consumului intern din perioada 2006 - 2008 şi în special pentru oţel beton, a determinat producătorii de produse lungi să îşi concentreze în cvasitotalitate livrările numai pe piaţa internă, abandonând orice preocupare pentru exporturi", este de părere domnul Mândru.
Pe de altă parte, situaţia este diferită în ceea ce priveşte producţia de produse plate (table şi benzi laminate la cald, laminate la rece sau zincate), în sensul că, prin strategia de livrări adoptată la nivelul Grupului ArcelorMittal (principalul producător), din care face parte Combinatul de la Galaţi, s-a asigurat desfacerea în primul rând pe pieţele externe. Numai 30% din laminatele plate la cald şi circa 44% din laminatele plate la rece (inclusiv zincate) au mers în 2009 pe piaţa internă. Astfel că, programul de producţie pentru produse plate de la Galaţi s-a corelat cu această strategie a Grupului iar livrările combinatului gălăţean, deşi la nivele lunare foarte reduse faţă de anii anteriori, nu prezintă discontinuităţi sau variaţii majore de la o lună la alta, explică reprezentantul ARDIMET.
