Cumpărătorii de locuinţe sunt nevoiţi să aştepte credite mai relaxate
Implicaţiile pe care criza financiară internaţională şi declinul pieţelor imobiliare din SUA şi Europa le vor avea asupra pieţei noastre erau, încă, necunoscute pentru specialişti la finele lunii octombrie. Starea de incertitudine face utopic orice scenariu, în condiţiile în care limitarea creditării a scăzut considerabil tranzacţiile cu locuinţe noi şi vechi.
Profesorul de gestiune imobiliară Artur Silvestri ne-a declarat că, deocamdată, contextul nu este propice unor prognoze şi situaţia incertă se va mai întinde ceva timp. Domnia sa susţine că este imposibil să estimeze un interval rezonabil până la probabilele clarificări ale efectelor crizei pe piaţa noastră fiindcă nimeni nu îndrăzneşte să anticipeze nici cât de răspândită şi nici cât de profundă va fi criza globală şi nici efectele ei.
Cel mai mult vor avea de suferit cei care au nevoie de o locuinţă pentru uz personal. Profesorul Silvestri ne-a precizat că va urma un război al nervilor, unde până la urmă, va ceda cine are rezistenţa mai scăzută. Domnia sa ne-a explicat: "Cine are bani destui pentru a cumpăra ceea ce îi trebuie - cazuri rare la noi - trebuie să aştepte momentul când se strânge funia la par şi inves-titorul panicat vinde locuinţele noi la cel mai jos preţ posibil ca să mai tempereze din pierderi. Cine nu are bani, nu are decât să aştepte până când restrângerea creditului va fi mai mică decât în prezent şi robinetul de bani va curge din nou".
Din păcate, cum în ţara noastră o locuinţă nu se cumpără din economii, iar programe de stat pentru cons-trucţia de locuinţe ieftine nu există, altă soluţie decât aşteptarea şi închirierea unui apartament nu există, arată Artur Silvestri.
Cei cu bani trebuie să cumpere numai proprietăţi de valoare
Domnul Silvestri ne-a spus că, în vreme de criză, este esenţial să ai bani, iar dacă îi ai, trebuie cheltuiţi înţelept, prin achiziţia de proprietăţi de valoare, cu un grad relativ de expunere la pericolul degradării sau devalorizării: "Prin urmare, speculatorii vor cumpăra locuinţe, dar abia peste o vreme, când preţurile construcţiilor noi vor fi la un minim de panică şi când toţi cei ce au cedat euforiei preţurilor incredibile şi s-au lăcomit vor fi obligaţi să vândă ieftin şi poate chiar cu orice preţ fiindcă nu mai au acces la împrumuturi bancare", a subliniat domnia sa.
Artur Silvestri preconizează că vor fi cumpărări masive de terenuri ultra-ieftine, dar nu situate aiurea în câmp, fără infrastructură şi posibilităţi de dezvoltare. "Luxul vechi" (construcţii cu valoare arhitecturale şi cele situate în zone centrale) îşi va păstra valoarea, având fluctuaţii inevitabile, dar nu prăbuşiri de preţuri.
Salvarea proprietarilor este închirierea
De obicei, când vânzările încetinesc, închirierea îi ajută pe proprietari să treacă de perioadele incerte sau chiar nefaste. Cine "nu stă în banii luaţi din vânzare" şi dis-pune de suficiente venituri, sistează vânzarea şi caută chiriaş. Cine se grăbeşte, pierde, ne-a declarat Artur Silvestri.
Pentru cumpărătorii rămaşi, deocamdată, numai cu speranţa, închirierea este soluţia clasică, dar condiţiile ar trebui să fie, teoretic, mai încurajatoare măcar prin scăderea preţurilor. Domnul Silvestri susţine că multitudinea de oferte de pe piaţa chiriilor ar trebui să conducă la o corecţie de preţuri.
Statul nu are soluţii pentru criza imobiliară
Statul trebuie să fie observatorul obiectiv al economiei şi să ia măsurile necesare de reglementare. La noi însă, chiar dacă s-ar hotărî o intervenţie, nu vor fi şi soluţii deoarece nu există strategii în materie de locuire, nu sunt formulate prognoze obiective pe termen lung şi nici nu există o evidenţă clară a preţurilor de tranzacţionare din anii trecuţi. Profesorul Silvestri susţine că nu ne putem aştepta la nimic şi că, pe scurt, scapă cine poate.
În ţară, în aproape 20 de ani, a fost vândută partea cea mai consistentă din fondul imobiliar de stat, dar nu s-a construit nimic semnificativ. Soluţia europeană a programelor sistematice trebuia adoptată demult, dar în forme complet diferite de ceea ce se consideră acum "locuinţa socială". Artur Silvestri ne-a spus că un program amplu de construire de locuinţe, care să fie de real ajutor pentru tineri, pare, acum inaplicabil pentru că este nevoie de multe terenuri aflate în proprietatea primăriilor. În absenţa inventarului public şi a cadastrului sistematic nu se pot face decât desfăşurări de mică anvergură.
Avem noroc că puţini români s-au îndatorat nesăbuit
Ipoteza că, în raport cu "criza americană" şi cu ecoul ei european, piaţa noastră imobiliară va cunoaşte efecte mai puţin violente, nu este total neadevărată. Profesorul de gestiune imobiliară Artur Silvestri susţine că norocul pieţei româneşti este absenţa instrumentelor sofisticate şi gradul scăzut de îndatorare. Domnia sa arată că, în ţara noastră, nu există o legătură pronunţată între Bursa de Valori Bucureşti, construcţii şi sectorul imobiliar în sensul că doar puţine companii din domeniu sunt listate.
Profesorul Silvestri mai arată că doar un număr redus de cumpărători în raport cu totalul cererii au putut să se îndatoreze nesăbuit la bănci şi vor fi puţini cei care se vor expune executărilor silite. Astfel de fenomene vor apărea, în opinia domniei sale, chiar până la iarnă.
BNR a procedat bine prin restricţionarea creditelor
Un aspect negativ al actualului stadiu de dezvoltare a pieţei imobiliare româneşti este o dependenţă uriaşă de achiziţia prin credite şi o capacitate de a economisi incredibil de scăzută. Peste 80% din locuinţele cumpărate sunt cu banii din bănci. Artur Silvestri ne-a explicat: "De aceea piaţa este acum paralizată. Băncile ezită să mai împrumute cumpărătorii, având o prudenţă absolut firească în actualul context, iar BNR a restrâns, printr-o manevră înţeleaptă, robinetul de bani chiar dacă debitul acestuia scăzuse de la sine. Pe scurt, nu sunt bani disponibili, iar în viitor, când aceştia vor apărea şi vor fi ceva mai mulţi, vor fi mai scumpi".
Faptul că piaţa noastră imobiliară a fost afectată de valul crizei financiare internaţionale o indică perplexitatea în care se află actorii ei: nimeni nu ştie în ce direcţie să o mai apuce chiar dacă efortul de a dobândi puncte de reper în haos există şi trebuie făcut. Domnul Silvestri atrage atenţia că piaţa are nevoie de calm şi prudenţă întrucât pericolul nu a trecut şi abia la primăvară se va putea, probabil, trage o linie de bilanţ al efectelor crizei pe piaţa noastră.
