De multe ori, preţurile apartamentelor vechi sunt mai mari decât cele ale apartamentelor noi. Experţii consideră că această situaţie este nefirească şi ar trebui să fie extrem de rar întâlnită şi că printre cauzele ei putem regăsi lipsa de informare a proprietarilor, oferta redusă de locuinţe noi, dar şi colaboarea proprietarilor cu agenţii imobiliari, care uneori le dau sfaturi greşite sau nu le dau sfaturi deloc.
Unul dintre motivele pentru care tranzacţiile de pe piaţa rezidenţială sunt destul de reduse este preţul ridicat al unor locuinţe vechi, preţ care depăşeşte posibilităţile financiare ale clienţilor şi care îi pune pe aceştia în postura de a nu putea contracta un credit ipotecar.
"Sunt destul de numeroase situaţiile în care oamenii vin la noi şi cer 80.000 de euro pentru un apartament vechi, fără îmbunătăţiri, pe motivul că vecinul atât a obţinut acum un an sau doi. E destul de greu pentru noi să le explicăm că piaţa nu mai este cea de altă dată şi că acum trebuie să lase la preţ. Sunt şi multe agenţii mici care, în speranţa că vor obţine un comision avantajos, încurajează proprietarii să ceară preţuri mari şi astfel să rămână cu locuinţa pe piaţă", spune Cătălin Apetri, managing partner al agenţiei Coldwell Banker Bulevardul Timişoara.
"În situaţia în care se cer 65.000-70.000 de euro pentru un apartament vechi din Titan să zicem, cum s-ar putea cere mai puţin pe un apartament nou? E totuşi vorba de un apartament nou, care nu are nevoie de îmbunătăţiri sau reparaţii şi care oferă un grad de confort şi de siguranţă mai ridicat, precum şi o durată de viaţă mult mai mare. În situaţia asta preţurile nu pot ajunge la o medie corectă", a explicat Nimrod Zvik, director de marketing Be Igloo.
Confruntaţi cu lipsa clienţilor, consecinţa principală a unor preţuri nerealiste, proprietarii de locuinţe vechi speră că vor reuşi totuşi să vândă, dar nu reuşesc decât dacă cel care le-a oferit consultanţă imobiliară le indică un preţ corect, raportat la poziţia şi la starea locuinţei. Altfel, aceştia rămân cu locuinţele pe piaţă, situaţie în care oferta creşte, iar preţurile în mod normal ar trebui să scadă.
"Diferenţa majoră dintre un dezvoltator şi un proprietar de locuinţă veche este că primul face o afacere, şi-a asumat nişte riscuri, a cheltuit bani, în vreme ce proprietarul de apartament vechi a primit sau cumpărat aparatmentul la un preţ foarte mic, iar aşteptările sale de profit sunt de peste 500%, infinit mai mari decât cele ale dezvoltatorului sau ale vânzătorului de locuinţe noi, care acum au coborât sub 10%", explică Nimrod Zvik, director de marketing al Be Igloo, firmă ce se ocupă cu vânzarea portofoliului de locuinţe al fondului de investiţii România Invest.
"Într-adevăr, dacă un proprietar de apartament vechi a cumpărat în 1991 locuinţa în rate la stat cu maximum trei salarii şi acum vrea 70.000 de euro, adică mai bine de 180 de salarii medii, ce putem să spunem? Situaţia nu e foarte diferită nici în cazul celor care au cumpărat cu 10.000-20.000 de dolari în perioada 2000-2005. E firesc, până la urmă, să obţii un profit, dar trebuie să şi realizezi pe unde eşti, cât ai muncit sau ai investit pentru el şi care este realitatea", continuă Cătălin Apetri.
Experţii imobiliari consideră că o colaborare mai bună a brokerilor cu proprietarii poate aduce o oarecare relaxare pe piaţă, prin adaptarea ofertei la situaţia salarială din România şi prin găsirea de soluţii pentru fiecare client şi proprietar în parte.
