Pentru ca investiţia în termoizolarea locuinţelor să fie rentabilă trebuie să controlaţi modul de aplicare si calitatea materialelor
Tehnologia de punere în operă a sistemelor termoizolante nu este neapărat complicată, importantă este urmărirea specificaţiilor producătorilor de sisteme (în special cele legate de condiţiile de aplicare ale mortarelor, mod de preparare, timpi de uscare, etc.), spune domnul Florin Popescu, director general al "Rockwool Romania". Domnia sa recomandă beneficiarilor ca punerea în operă să fie făcută de companii specializate pentru a avea garanţia respectării acestor indicaţii, mai ales pentru că este vorba de o lucrare care trebuie să dureze cel puţin 50 de ani. În general, greşelile frecvente ţin de tehnicile de aplicare şi nerespectarea specificaţiilor tehnice.
Lipsa unui calcul termotehnic înainte de începerea lucrărilor poate duce la dimensionarea greşită a grosimii şi densităţii plăcilor termoizolante, rezultând astfel un randament scăzut al sistemului, atrage atenţia domnul Răzvan Bobe, director de calitate la "Baumix Romania".
De asemenea, utilizarea pentru lipire sau şpăcluire a adezivilor neadecvaţi, nerespectarea consumurilor de adezivi pentru fazele tehnologice (dintr-o prost înţeleasă economie de material) şi lipsa de interes în achiziţionarea sistemelor agrementate duc la reducerea drastică a duratei de viaţă a sistemului, durată ce ar trebui să fie de 30 de ani, în condiţii normale.
Totodată, domnul Răzvan Bobe subliniază că o greşeală frecventă este şi acceptul ca montajul să fie realizat de echipe nespecializate.
Şi domnul Paul Dicu, product manager la "Baumit Romania", atrage atenţia că dimensionarea corectă a unui sistem termoizolant rezultă din calculul termotehnic efectiv al proiectului ce trebuie să ţină cont de normativele şi legislaţia în vigoare. Criteriile de performanţă sunt indicate în proiect iar specialiştii Baumit vă pot îndruma în dimensionarea efectivă comform caracteristicilor materialelor pe care compania le produce. În principal o astfel de dimensionare trebuie să ţină cont de rezistenţa minimă la transfer termic, de acumularea de condens în interiorul pereţilor în raport cu capacitatea acestora de uscare şi de coeficientul global de izolare termică a clădirii.
Principalele greşeli, spune domnul Paul Dicu, product manager la "Baumit Romania", provin din necunoaşterea etapelor în realizarea sistemului termoizolant şi a procedurilor de aplicare. Dintre greşelile frecvente domnul Dicu enumeră:
- Lipirea plăcilor termoizolante doar în puncte;
- Lipirea dublă între plăci pentru a corecta denivelările suportului;
- Chituirea cu masa de şpaclu a rosturilor dintre plăcile termoizolante;
- Dibluirea plăcii în locuri unde nu se află adeziv între placă şi suport
- Aplicarea masei de şpaclu prin plasa de armare;
- Aplicarea masei de şpaclu în două straturi;
- Nerespectarea timpului de uscare între etapele de execuţie;
- Întreruperi nemotivate în timpul aplicării tencuieli decorative;
- Nerespectarea condiţiilor limită de aplicare a materialelor.
Utilizaţi polistiren cu densitate de minim 15 kg/mc
Cea mai frecventă greşeală, consideră domnul Marcel Iancau, coordonator tehnic la
Alte greşeli întâlnite în termoizolare sunt: neînglobarea plasei de armare în masa de şpaclu, nearmarea suplimentară la colţurile clădirii, la geamuri şi uşi, neutilizarea profilelor la muchiile caselor, muchiile uşilor şi ale ferestrelor, neutilizarea profilelor de începere pentru polistiren. Şi, atenţie, la socluri se foloseşte polistiren extrudat, nu expandat, subliniază domnul Marcel Iancau.
Achiziţionaţi sisteme complete, nu pe componente
Un sistem de termoizolaţie presupune folosirea mai multor tipuri de materiale, şi de aceea doamna Lavinia Ciurtin, director de marketing la "Henkel Romania" consideră că este foarte importantă achiziţia unui sistem complet, şi nu pe componente. În acest din urmă caz, beneficiarul lucrării ar trebui să efectueze teste, compatibilitatea materialelor folosite nefiind garantată.
Cele mai multe greşeli în executarea unei lucrări de termoizolaţie apar la montarea polistirenului pe faţada. Panourile trebuie lipite "ţesut" în acelaşi mod în care se realizează şi zidaria. O altă greşeală des întâlnită este umplerea spatiilor dintre placile de polistiren cu mortarul-adeziv folosit la lipire. Mortarele adezive nu au proprietăţi termoizolante, astfel că aceste rosturi vor crea punţi termice. Metoda corectă este de a încărca aceste spaţii cu spuma poliuretanică.
Este greşită utilizarea unui pachet de materiale care nu alcătuiesc un sistem, al aceluiaşi producator, conceput să funcţioneze unitar. Radu Ilnitchi, director de vânzari la StoRo, spune că se folosesc adesea componente independente, fiind suficient ca un singur material din tot pachetul să fie necorespunzător pentru a compromite rezultatul final. Un adeziv prost, o plasă slabă sau o masă de armare de calitate îndoielnică. Degeaba s-a muncit corect şi chiar s-au utilizat materiale bune în rest. De aceea este vital ca materialele să fie agrementate ca sistem, susţine domnul Radu Ilnitchi.
Tipuri de greşeli:
- Polistiren: utilizarea unui polistiren care nu este destinat termoizolării faţadelor;
- Adeziv: aplicarea pe placa de polistiren numai în puncte, fără aplicarea perimetrală;
- Armare: folosirea adezivului pe post de masă de armare, la fixarea plasei - trebuie folosite două materiale diferite, solicitările la care trebuie să răspundă fiind foarte diferite;
- Armare: poziţionarea plasei de armare direct pe polistiren, aplicând abia apoi masa de armare. Pentru o priză corectă se întinde masa de armare pe polistiren, iar plasa se înglobează în aceasta;
- Utilizarea insuficientă a accesoriilor (colţare cu plasă, colţare cu picurător, şina de soclu, profile de etanşare şi/sau rost, etc);
- Efectuarea incorectă sau insuficientă a etanşărilor;
- Închiderea incorectă sau insuficientă a punţilor termice.
Aplicaţi materialul termoizolant în grosimi suficiente
Marian Şerban, director general adjunct al "Swisspor", atrage atenţia asupra pericolului constituit de falsele economii făcute prin aplicarea de grosimi reduse de material termoizolant. Reabilitarea sistemelor din Germania presupune chiar înlocuirea grosimilor de 8 cm cu altele de 15 cm, spune domnul Şerban
De asemenea, aplicarea necorespunzătoare a adezivului pe suprafaţa plăcii reprezintă o greşeală frecventă, ca şi tratarea necorespunzătoare a lufturilor prin umpleri cu mortar şi minimalizarea importanţei tratării punţilor termice.
Domnul Sorin Cristea, director de vânzări la "Arcon" spune că se fac greşeli atât din punct de vedere al execuţiei, cât şi din cel al materialelor folosite, care în unele cazuri nu întrunesc caracteristicile minime solicitate în cazul unui termosistem. Domnia sa menţionează utilizarea în cele mai multe cazuri a unui polistiren neignifugat, cu o rezistenţă minimă la compresiune sub cea impusă în ţările Uniunii Europene sau a unor adezivi de slabă calitate. În acest context, domnul Cristea speră ca organismele de stat si specialiştii din Guvern să prevadă şi un set de măsuri care să permită controlul calităţii materialelor şi al execuţiei termo-sistemelor în cadrul Programului Naţional de Reabilitare.
Auditul energetic determină eficienţa avelopării clădirii
Una din greşelile care se întâlneşte la momentul alegerii materialelor constă în faptul că beneficiarii nu apelează la specialişti pentru întocmirea auditării energetice a clădirii şi a instalaţiilor de încălzire şi ventilaţie.
Acest proces constă în evaluarea performanţelor energetice ale clădirii şi vizează în principal determinarea gradului de anvelopare a clădirii şi eficienţa acesteia şi a instalaţiilor termice. Se obţin astfel parametrii reali ai schimbului termic între clădire şi mediul înconjurător, parametrii care indică gradul de izolare necesar a fi aplicat acelei clădiri.
Beneficiarii nu iau în considerare faptul că, în ultimii ani, s-au descoperit materiale izolante mult mai performante, tehnologii de aplicare eficiente, sisteme de faţade cu rol dublu de termoizolare, dar şi de ventilare a clădirilor.
Un astfel de material extrem de eficient în izolarea termica este poliuretanul, spune Nicolae Zahiu, director general al "Steel Invent". Acesta are o răspândire însemnată, răspunzând la multiple utilizări dar în primul rând constituie un element de bază în sistemele de termoizolare de orice fel.
Panourile cu spumă rigidă de poliuretan se realizează atât cu faţa de tablă galvanizată şi vopsită din oţel, cât şi cu tablă din aluminiu.
La executarea montajului sunt importante toate materialele, de la materialul de baza de izolare şi până la ultimul element. Chiar şi diblurile, şuruburile, şi alte elemente considerate de unii "lucruri mărunte şi neînsemnate" au importanţa lor.
Este cunoscut faptul că la o supraveghere superficială a echipelor de montatori se pot prinde diblurile doar în tencuială, ceea ce duce la desprinderea izolaţiei la acţiunea vântului. Dacă se utilizează dibluri scurte, există pericolul ca acestea să se prindă doar de tencuiala veche, în cazul caselor deja terminate, ceea ce în mod evident va scădea dramatic rezistenţa în timp. Nu se respectă instrucţiunile producătorului privind locul de unde se începe aplicarea materialului izolant şi nu se aleg corespunzător accesoriile.
