STUDIU BUILD EUROPE:Impozitarea crează probleme la achiziţionarea şi întreţinerea unei locuinţe

Mai mult de un cetăţean european din zece este clasificat de Uniunea Europeană ca fiind împovărat de costul locuinţelor, în condiţiile în care peste 40% din venitul personal este cheltuit pentru locuinţă, conform studiului "Manifesto" realizat de Build Europe pe teme legate de piaţa de locuinţe din Europa. Lucrarea abordează subiecte ca întreţinerea locuinţelor sau numărul suficient de locuinţe în funcţie de cererea de pe piaţă.

Marc Pigeon, director al Build Europe, a spus că problema locuinţelor se află "în centrul preocupărilor cetăţenilor europeni" şi că nivelul costurilor nu ar trebui să fie o "povară" pentru be-neficiari.

Studiul arată că procentul veniturilor totale ale gospodăriilor pentru acoperirea costurilor întreţinerii locuinţelor este dis-proporţionat, acum ajungând până la 25% din veniturile totale, procent care se află în continuă creştere (21,7% în anul 2000 şi 22,5% în anul 2015). În acest context, tinerii care intră pe piaţa muncii ajung de cele mai multe ori să fie forţaţi să se mute din nou cu părinţii atunci când în-cearcă să îşi caute o locuinţă, mai explică studiul realizat de Build Europe.

Un alt factor care pune în dificultate achiziţionarea şi întreţinerea unei locuinţe de către tineri este impozitarea acesteia, care are efect pe tot parcursul evoluţiei sale - în procesul de producţie (taxe de planificare, TVA), în timpul vânzării (drepturi de vânzare), ca proprietate (impozitul pe bunurile imobiliare), la închiriere (impozitul veniturilor din chirii) sau în momentul trans-ferului (drepturi de moştenire).

Studiul mai spune că numărul de locuinţe ar trebui să fie bazat pe zonele critice, explicând faptul că într-o zonă în care cererea ar fi apropiată ca nivel de oferta de locuinţe, atunci costurile aces-tora ar scădea. În acest caz, studiul propune două soluţii: transferarea cererii către oraşe mijlocii şi zonele din jurul oraşelor mari pentru a crea un nou model de dezvoltare urbană, a doua soluţie fiind implementarea unei politici active de planificare şi dezvoltare pentru a reduce cos-turile de reconstrucţie a oraşului în zonele mai populate.

Investiţiile publice în construcţii în UE, ca procent din cheltuielile publice, au fost reduse de aproape două ori începând din 2007 până în prezent, ceea ce arată un interes mai scăzut al guvernelor europene pentru inves-tiţii în acest sector, mai arată studiul citat.

Un alt punct de interes al aces-tuia îl reprezintă lipsa terenurilor viabile pentru construcţii de locuinţe la preţuri accesibile. Documentul spune că Uniunea Europeană are nevoie să economisească mult teren, aşa cum este exprimat în obiectivul UE de a nu "lua pământuri nete" până în 2050. Raportul "Manifesto" explică faptul că acest obiectiv poate fi durabil "doar dacă se creează condiţii care să poată oferi o alternativă credibilă la ame-najarea teritoriului".

Marc Pigeon mai spune că "schimbările în stabilirea preţurilor bunurilor imobiliare europene au creat un sentiment de presiune socială descendentă, având în vedere creşterea procen-tului de venit care trebuie alocat cos-turilor locuinţelor".

Există, de asemenea, o inflaţie de reglementări şi norme, prin care constructorii se confruntă cu noi reguli privind proiectarea structurală a clădirilor, cerinţele arhitecturale sau cerinţe specifice, care însă nu le înlocuiesc pe cele anterioare şi care îşi lasă amprenta în preţul de construcţie al locuinţelor.

Studiul realizat de Build Europe mai arată că preţurile proprietăţilor dăunează indirect puterii de cumpărare a bunurilor imobiliare ale gospodăriilor şi propune ca factorii de decizie, de exemplu, pentru terenuri private, să fie implementarea unei politici proactive care stimulează dezvoltarea terenurilor în curs de dezvoltare şi care să încurajeze transferurile de proprietăţi în scopul con-struirii de locuinţe pentru com-baterea preţurilor chiriilor.

În acelaşi timp, pentru terenurile publice, raportul "Manifesto" propune organizarea de licitaţii privind proprietăţi care nu se bazează exclusiv pe preţ, dar care să ia în considerare accesibilitatea locuinţelor sau calitatea pro-iectelor.

În ţara noastră, anul 2018 a fost caracterizat în primele luni de un apetit pentru cumpărători, care s-a diminuat de la o lună la alta, astfel că în perioada aprilie-iunie, ţara noastră înregistra al treilea cel mai mare avans din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte preţurile. Acest apetit s-a temperat în aceeaşi perioadă în care indicele ROBOR a atins nivelul maxim de 3,47%. Chiar dacă dobânzile erau încă mici, lipsa anticipării riscurilor i-a determinat pe cumpărători să amâne momentul achiziţiei, ducând la o scădere vizibilă a cererii pe piaţa imobiliară după jumătatea anului trecut şi o scădere de peste o treime a numărului de tranzacţii faţă de aceeaşi lună a anului 2017.

Conform Institutului Naţional de Statistică (INS), anul acesta, Cluj a devenit primul oraş din ţara noastră în care preţurile apartamentelor a depăşit nivelul precedent crizei economice din 2008. În primele luni ale acestui an, valoarea medie pentru un apartament a ajuns la 1,480 de euro pe metru pătrat, în timp ce în 2008 preţul era mai redus cu aproximativ 200 de euro, iar în ţară, valoarea medie se situa pes-te 1,200 de euro pe metru pătrat, cu şapte oraşe mari care de-păşeau pragul de o mie de euro pe metru pătrat.