Organizaţia Europa Nostra împreună cu Institutul Băncii Europene de Investiţii au făcut public astăzi planul de acţiune pentru salvarea şi restaurarea bisericilor de lemn din sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei, în România, numărate printre cele mai în pericol situri de patrimoniu cultural construit din Europa în 2014, în urma unei nominalizări făcute de Fundaţia Pro Patrimonio.
În raportul tehnic şi financiar, experţii independenţi confirmă că proiectul de conservare merită sprijin şi subliniază că trebuie luate măsuri pe mai multe planuri, în curând. Ei recomandă, ca prim pas, formarea unei echipe de coordonare formată din reprezentanţi ai părţilor cheie implicate, sugerând o implicare mai mare din partea Bisericii Ortodoxe Române, proprietarul de drept al bisericilor, şi a mai multor ministere. Experţii susţin că trebuie explorate mai multe posibilităţi de finanţare, principala fiind Fondul Structural şi de Investiţii UE.
"Programul e relativ modest, costul total aproximativ e de 2,5 milioane de euro şi ar putea avea un impact considerabil pentru conservarea moştenirii culturale şi religioase unice din aceste zone rurale. De asemenea, ar genera slujbe care folosesc tehnici tradiţionale şi ar mări interesul turistic. Astfel, programul merită sprijin şi e nevoie de acţiune pe mai multe fronturi rapid, încât orice amânare nu va face decât să agraveze situaţia", spune raportul coordonat de Peter Bond, Consultant Tehnic din partea Institutului Băncii Europene de Investiţii.
Programul cuprinde 74 de biserici de lemn, datând din secolele 18 Şi 19, majoritatea din judeţele Hunedoara, Sibiu, Vâlcea Şi Gorj. Aceste lăcaşe de cult au fost selectate pe baza a mai multe criterii: nevoia urgentă de reparaţii, folosirea potenţială, valoarea culturală de patrimoniu, interesul turistic şi suportul local. Majoritatea bisericilor vor fi folosite de comunitate ca lăcaşe de cult sau centre socio-culturale şi putem în general vorbi de interes turistic şi valoare de patrimoniu în cazul acestor clădiri.
Se propun trei etape, cu accent pe prima, ca etapă de acţiune constând într-un mix echilibrat de activităţi pentru încheierea lucrărilor de restaurare a 8 biserici prioritare şi pregătirea fazelor ulterioare. Etapa a doua include finalizarea lucrărilor pentru 16 biserici de prioritate medie. Ultima etapă completarea altor 20 de cheme viabile. Cu o finanţare disponibilă, prima etapă ar putea începe în prima parte a anului 2015 şi încheia în 2018; etapa a doua între mijlocul lui 2016 şi finalul lui 2019; etapa a treia de la jumătatea lui 2017 până la sfârşitul lui 2020.
"Managementul eficient al implementării programului este cheia succesului său. Pe termen scurt, Pro Patrimonio poate continua să activeze ca project manager, coordonator şi promoter activ, dar e nevoie de o abordare mai structurată, integrată şi cuprinzătoare, pe termen lung. Asta necesită implicare şi dedicare mai mare din partea proprietarului, Biserica Ortodoxă Română, şi din partea Ministerului Culturii, Turismului şi al Agriculturii şi dezvoltării Rurale. Metodele exacte de lucru trebuie discutate şi stabilite de toate părţile implicate cât mai curând. Formarea unui comitet strategic din reprezentanţi ai părţilor cheie este primul pas recomandat", se subliniază.
Conform raportului, natura proiectului de conservare necesită finanţare nerambursabilă. Mai multe alte posibilităţi trebuie explorate, principala fiind Fondul Structural şi de Investiţii UE, cum ar fi Fondul European de Dezvoltare Regionala sau Fondul European pentru Dezvoltare a Agriculturii şi Zonelor Rurale. Alte surse de finanţare potenţiale menţionate în raport sunt donatori internaţionali (ex: Banca Internaţională pentru reconstrucţie şi dezvoltare), fonduri bilaterale de subvenţii (ex: Fondul Norvegian, prin EFTA), fonduri private (ex. Trustul Headley UK sau Fundaţia George Enescu), fonduri naţionale sau municipale, cât şi donaţii spre biserici.
"E o nevoie urgentă de a căuta finanţări în primul rând dinspre UE, focusate iniţial pe prima etapă. Resursele şi posibilităţile asigurate de părţile interesate, incluzând Ministerul Culturii, Turismului Şi cel al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ar trebui combinate în vederea asistenţei în căutarea de fonduri europene sau alte finanţări", spune raportul. "Fondurile naţionale şi locale sunt importante pentru că trebuie să aibă flexibilitatea de a asigura baza financiară pentru a începe faza de pregătire a programului, esenţială pentru a prezenta un proiect viabil donatorilor pe termen lung", se adaugă.
Provocările tehnice trebuie de asemenea puse în discuţie. O potenţială lipsă a meşteşugului tradiţional şi expertizei în construcţii şi decoraţiuni în lemn poate fi problematică. Formarea, sprijinul şi împărtăşirea experienţei trebuie încurajate. Adaptarea unor procese tradiţionale la tehnologie modernă merită o analiză.
Pentru a încuraja vizitatorii, se propune ca bisericile de lemn să fie legate în trasee turistice alături de alte monumente şi situri de patrimoniu atractive, cum ar fi Mănăstirea Horezu, muzeul Cula şi muzeul Astra, de lângă Sibiu.
Acest plan de acţiune a fost pregătit pe baza concluziilor misiunii de 4 zile din sudul Transilvaniei Şi nordul Olteniei, făcută în octombrie 2014, în timpul căreia experţi financiari şi în patrimoniu de la Europa Nostra şi Institutul Băncii Europene de Investiţii au vizitat cele mai importante biserici din regiune şi s-au întâlnit cu părţile locale, regionale şi naţionale interesate.
Europa Nostra şi Institutul Băncii Europene de Investiţii vor anunţa în următoarele săptămâni planurile de acţiune tehnice ŞI financiare pentru alte situri de patrimoniu din lista "Cele mai periclitate şapte situri de patrimoniu" 2014, mai precis mecanismul de scenă al teatrului Bourla din Antwerp, Belgia, cartierele Dolcho şi Apozari din Kastoria, Grecia, citadela Alessandria din Italia, clopotele din turnurile Palatului Naţional Mafra din Portugalia şi sinagoga Subotica din Serbia. Misiunea care are în vizor aşezarea Colour Row din Chernyakhovsk, Rusia, e programată să aibă loc în primăvară.
