APMCR: Suntem într-un an al pregătirii de relansare a economiei româneşti

Producătorii români faţă în faţă cu concurenţa externă

Cu toate că în primăvară principalii producători de materiale de construcţie erau într-o perioadă de standby, totuşi unii dintre ei au anunţat noi capacităţi de producţie ceea ce arată că aşteptările lor sunt pozitive pe termen mediu, apreciază Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţie din România.

Pe de altă parte, domnul Georgescu remarcă o tendinţă de eficientizare energetică a capacităţilor de producţie cu implicaţii directe asupra preţului de cost al produselor. Aceasta în condiţiile în care sunt aşteptate şi în acest an creşteri de preţuri la energie şi produsele energetice. Se fac simţite, totodată, preocupări privind menţinerea şi îmbunătăţirea parametrilor de mediu din locurile de producţie. Vorbim de viziunea generală, deoarece pe segmente specifice se înregistrează evoluţii diferite.

Claudiu Georgescu declară: "Nu ne aşteptăm la creşteri spectaculoase ale volumelor de vânzări. Întrevedem o creştere mică, dar din cauza concurenţei tot mai acerbe din piaţă pe toate segmentele ei, preţurile vor evolua încă mai încet decât volumele. Oricum cei doi indicatori care dau trendul de piaţă, şi anume nivelul investiţiilor guvernamentale şi cel al investiţiilor străine, nu înregistrează creşteri spectaculoase. Investiţiile guvernamentale nu au preconizate creşteri mai mari decât inflaţia, iar investiţiile străine pe primele luni ale anului sunt mai mult decât anemice. Neavând o cultură a economisirii şi planificării nici economiile populaţiei nu pot ajuta domeniul construcţiilor de locuinţe, toată speranţa fiind în acest an din nou într-o recoltă bună care să salte puţin fluxuri financiare din piaţa construcţiilor."

Importuri de trei ori mai mari decât exporturile pe piaţa materialelor de construcţii

Balanţa comercială în piaţa materialelor de construcţii se va menţine şi în acest an în acelaşi raport financiar de 1 la 3, produsele importate fiind cele cu valoare adăugată mare mai ales din categoria finisaje de lux. Nu poate fi neglijat şi importul unor materii prime pentru produsele de construcţii care se pot eventual contabiliza şi ele ca un minus în balanţa comercială a României. Pentru îmbunătăţirea acestui indicator Asociaţia Producătorilor de Materiale de Construcţii din Romania s-a alăturat eforturilor Ministerului Economiei şi Comerţului, precum şi mediului de afaceri de a spori exporturile româneşti inclusiv cu produse de construcţii, organizând o amplă campanie de sensibilizare a producătorilor şi participând la târgurile de profil din Ungaria şi Serbia în cadrul unui stand naţional.

Claudiu Georgescu consideră că 2012 va fi anul pregătirii de relansare a economiei româneşti, chiar dacă a început cu o recesiune teoretică.

"Se impune o mai realistă abordare a dialogului între reprezentanţii guvernamentali şi organizaţiile mediului de afaceri, care să accelereze reacţiile la fenomenele din piaţă", mai precizează domnul Georgescu.

Evoluţii pe segmente de piaţă

Datorită lucrărilor mari de infrastructură pentru care s-a precizat că există finanţare se prevede o creştere a industriei de ciment cu 5 -7 %. Această creştere va fi susţinută şi de sectorul de prefabricate, sector ce anul trecut a avut o revenire spectaculoasă şi care în domeniul infrastructurii edilitare se pare că va fi finanţat corespunzător în prima parte a anului din motiv de alegeri locale şi în a doua parte a anului din motiv de alegeri generale.

Domnul Georgescu speră, de asemenea, să funcţioneze în parametrii pozitivi activitatea de eficientizare a clădirilor, aşa zisa "plăpumire", dar recentele reduceri bugetare, precum şi lungirea luării unei decizii la nivel european care să permită ori realocare de fonduri ori programe specifice, nu constituie un reper solid. Speranţa în acest domeniu stă în autorităţile locale şi într-un parteneriat mai flexibil între banci şi asociaţiile de proprietari. APMCR face eforturi în acest domeniu pentru discuţii şi programe concrete mai ales cu băncile de locuinţe.

Nu sunt semnale pozitive pentru piaţa construcţiilor civile, scăderea permanentă a autorizaţiilor de construcţie şi bomba detonată după recensământul populaţiei, aceea a reducerii populaţiei cu peste 2 milioane de persoane, precum şi falimentele răsunătoare ale unor dezvoltatori şi firme de construcţii creează o mare instabilitate în acest domeniu, Mai mult se pare că există un lobby puternic al celor care au rămas cu zeci de apartamente nevândute (peste 9000 în Bucureşti) şi care încearcă să menţină preţurile la un nivel ce depăşeşte puterea de cumpărare a populaţiei. În plus, multe din aceste apartamente nevândute au parametrii energetici sub nivelul cerinţelor actuale.

În domeniul rezidenţial se pare că "bula" nu s-a resorbit încă şi încercările timide ale unor întreprinzători de a veni cu noi soluţii tehnologice nu au convins încă publicul potenţial. Nici ANL, care ar trebui să fie un promotor al unor soluţii moderne, soluţii pentru care a plătit premii generoase la concursurile organizate, nu se grăbeşte să le pună în practică.

Un domeniu cu evoluţii fluctuante va fi cel al învelitorilor, deoarece construcţiile industriale şi publice vor avea nevoie de o cantitate limitată de produse, iar reparaţiile în acest sector nu constituie o piaţă constantă.

Poate evolua interesant şi pozitiv sectorul de pardoseli. Cererile pentru spaţii publice specializate (spitale,gradiniţe, etc) fiind în creştere pentru a se respecta reglementările europene în domeniu.

Producătorii români faţă în faţă cu concurenţa externă

Trăind într-o economie de piaţă, legea cererii şi a ofertei acţionează implacabil. În condiţiile pieţei unice europene, cu circulaţie liberă a produselor de la Stokholm la Sofia este greu de definit presiunea exercitată de producători externi sau chiar şi a Turciei care are acorduri comerciale cu UE ce permit accesul produselor sale pe piaţa unică europeană, în condiţiile respectării standardelor calitative.

De aici se poate spune că presiunea se diseminează pe costuri, iar concurenţa devine un corectiv al calităţii în sens pozitiv. Şi dacă organele statului roman şi ale Uniuni Europene nu s-au sesizat la acţiuni anti­dumping sau anticoncurenţiale la marea majoritate a produselor pentru construcţii înseamnă că aceste activităţi au un nivel redus, poate insesizabil. Cum, de exemplu, în situaţii presupuse de dumping Comisia s-a sesizat privind produselor ceramice din China sau fibrele de sticlă pentru împâslituri, a dispus anchete serioase şi a decis chiar măsuri cu caracter punitiv.

Deci, în condiţiile acestei europenizări sau globalizări a pieţei, avantajul producătorilor locali constă în primul rând în sesizarea tendinţei cererilor locale şi a unei reacţii rapide pe baze competitive.

Calitatea materialelor de construcţii este strict reglementată la nivelul Uniunii Europene

Piaţa materialelor de construcţii este reglementată la nivel european. Ca urmare, produsele trebuie să aibă un nivel minim al parametrilor rezultaţi în urma unor teste ce îndeplinesc criteriile stipulate, şi anume cele 7 condiţii de bază (cerinţe esenţiale) Acestea sunt clar stipulate în regulamentul UE nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului.

În România, mecanismele de introducere pe piaţă şi cele de supraveghere a pieţei sunt implementate încă înainte de aderare iar în prezent se pregătesc de sincronizare cu prevederile Regulamentului ce va intra în totalitate în vigoare în 2013. În acest sens şi APMCR contribuie la instruirea, în mod gratuit, a specialiştilor în domeniu şi a celor din sectoarele conexe prin cursurile dedicate calităţii din programul PERMAT, despre care pot fi aflate detalii pe site-ul asociaţiei www.apmcr.org.

Este important de reţinut că, în condiţiile în care preţul produsului are legătură cu calitatea lui, există un prag sub care nu se poate trece iar APMCR militează pentru ridicarea continua a valorii acestui prag in concordanţă cu puterea de cumpărare a pieţei şi noile norme de sustenabilitate.