Dezvoltarea durabilă prin restaurarea patrimoniului construit

În perspectiva unei posibile creşteri a alocării de fonduri europene pentru lucrări de restaurare a clădirilor de patrimoniu în intervalul 2014 - 2020, se remarcă oportunitatea îmbunătăţirii cadrului prin care aceste resurse sunt distribuite.

Arhitectul Călin Hoinărescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI), subliniază: "Dacă până de curând banii condiţionau şi limitau procesul de restaurare, alocaţiile bugetare fiind derizorii în raport cu cerinţele şi cu starea deplorabilă în care se află un număr mare de monumente (biserici şi mănăstiri, castele şi conace, zone istorice urbane şi rurale), în ultimii ani, finanţarea lucrărilor cu ajutorul fondurilor europene a generat o simţitoare susţinere economică a activităţii de restaurare a monumentelor". În acestă situaţie, o a doua categorie de factori este legată de forţa de muncă adecvată executării lucrării de restaurare a monumentelor istorice, proiectare, cercetare, executare a lucrărilor şi supravegherea calităţilor acestor lucrări.

Aspectul calităţii forţei de muncă este, în general, abordat sub două atitudini diametral opuse: a alarmiştilor ("care au o viziune catastrofică asupra domeniului") şi a administraţiei, care priveşte cu dezinteres problema, considerând că, în numele egalităţii de şanse, orice agent economic are dreptul să intervină pe monumentele istorice. În consecinţă, companii care au în sfera de activitate efectuarea de lucrări de construcţii, dar orice altceva mai puţin restaurarea clădirilor de patrimoniu, pot obţine astfel de contracte, eventual angajând de formă un specialist atestat conform legii. Ori, un singur specialist nu va putea compensa lipsa de experienţă a întregii echipe de lucru. Aceste două abordări sunt deopotrivă nejustificate având în vedere că în România există în fapt circa 1.300 de lucrători specializaţi în lucrări de restaurare, în peste 50 de firme: 300 de zidari, 250 de mozaicari, 210 ipsosari stucatori, 260 tâmplari, 190 dulgheri, 20 pietrari, 70 tinichigii etc, toţi calificaţi în cadrul şantierelor de restaurare derulate de membri ai UNRMI. De altfel, în Nomenclatorul calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, aprobat prin Ordinul 35/3112/2004 actualizat, apare specificaţia referitoare la calificarea de restauratori. Aceşti specialişti au primit confirmarea abilităţii şi experienţei lor îndelungate în urma verificării de către conducerea UNRMI pe şantierele unde au activat, primind o diplomă de merit în domeniul meseriei respective. De altfel, UNRMI este singura structură capabilă să stabilească nivelul de pregătire a lucrătorilor şi să înmâneze diploma de merit sau de performanţă, atrage atenţia domnul Hoinărescu.

În opinia preşedintelui UNRMI, firesc ar fi ca în caietele de sarcini ale contractelor de achiziţii publice pentru lucrări de restaurare a monumentelor istorice să se stipuleze drept condiţie obligatorie prezentarea dovezii că personalul care urmează să execute lucrările respective are atestatele şi diplomele la care s-a făcut referire anterior, conform Directivei Comisiei Europene privind calificarea profesională.

În eventualitatea majorării surselor de finanţare europene pentru proiecte de restaurare, o soluţie ar fi ca UNRMI să deschidă şcoli de pregătire profesională în domeniu, adaugă domnul arhitect Hoinărescu.

Condiţiile de finanţare a proiectelor fac abstracţie de specificul restaurărilor

O altă problemă esenţială în activitatea de restaurare rezidă în asigurarea unor reglementări adecvate finanţării şi bunei desfăşurări a lucrărilor. Derularea firească a lucrările de restaurare în cadrul proiectelor cu finanţare europeană a fost frânată de o serie de prevederi arbitrare din ghidul solicitantului, introduse de un personal nespecializat pe acest palier. De exemplu, în mod nejustificat, pot fi alocate fonduri monumentelor de grupa B numai în mediul urban, nu şi în mediu rural. Aprecierea calităţii unui monument ar trebui să fie în întregime atributul experţilor în domeniu: arhitecţi, istorici de artă, arheologi etc. Mai mult decât atât, în Lista Monumentelor Istorice se consemnează pentru fiecare obiectiv clasat valoarea deosebită pentru localitate, regiune sau ţară, indiferent dacă se află în zona rurală sau urbană, atrage atenţia domnul arhitect Hoinărescu.

Cel mai grav neajuns al ghidurilor îl reprezintă implicarea în realizarea analizei cost - beneficiu a aşa-zisului fenomen de amortizare a monumentelor istorice prin stabilirea unei valori reziduale şi a unei durate medii de execuţie de 60 de ani, după care obiectivul respectiv, amortizat fiind, poate fi casat şi demolat. Aceasta în contextul în care nu de puţine ori, proprietarii au solicitat casarea monumentelor istorice de diferite categorii în vederea eliberării amplasamentului pentru a face loc unor afaceri imobiliare.

Tot în mod arbitrar a fost stabilit şi procentul legal de maxim 20,5% din valoarea construcţiilor pentru capitolul diverse şi neprevăzute.

În paralel, din rândul lucrărilor eligibile sunt eliminate o serie de intervenţii importante în procesul de restaurare, de exemplu restaurarea catapetesmei şi a stranelor la biserici, care sunt elemente fixe, intim legate de cofiguraţia edificiilor respective. De asemenea, sunt considerate neeligibile cheltuielile pentru amenajări exterioare, precum şi cele pentru achiziţia barăcilor necesare funcţionării şantierelor (în cadrul cotei legale pentru acest capitol din devizul general).

Nu în ultimul rând, evaluatorii inde­pendenţi implicaţi în procesul de finanţare nu au pregătire de spe­cialitate. De aici se explică şi înce­tineala cu care proiectele ajung spre finanţare.

Toate aceste restricţii îngreunează enorm derularea în bune condiţii a finanţărilor din fonduri europene a lucrărilor de restaurare a monu­mentelor istorice de la noi din ţară, atenţionează preşedintele UNRMI.

Pe de altă parte, un obstacol greu de depăşit pentru beneficiarii finanţării europene îl constituie asigurarea fondurilor necesare pentru începerea lucrărilor până la efectuarea rambursării. De cele mai multe ori, o parohie, de exemplu, nu dispune de fonduri decât pentru cheltuieli administrative şi nu pentru a suporta efectuarea lucrărilor. "Acest mecanism este total nefuncţional şi cred că perfectarea unor reglementări clare cu structurile finanţatoare prin credite cu dobânda aferentă asigurată din alte surse va putea rezolva situaţia", consideră domnul Hoinărescu.

În perspectivă, ar trebui să se ţină cont imperios şi de posibilitatea de a se finanţa lucrări de restaurare la obiective aflate în proprietate privată, în condiţii similare de cofinanţare cu cele aflate în proprietate de stat.

UNRMI a venit cu o serie de propuneri de îmbunătăţire a programelor de finanţare, în contextul Comisiilor Consultative constituite pe lângă Ministerul Culturii şi Patrimoniului, unde UNRMI este coordonatorul grupei de lucru Creştere economică prin cultură din cadrul domeniului Cultură şi Patrimoniului Cultural.

În acest cadru au fost făcute propuneri concrete privind desemnarea principiilor pe baza cărora urmează să se structureze planul pentru restaurarea monumentelor istorice în intervalul de programare 2014-2020, astfel încât derularea finanţărilor să fie corectă şi eficientă.

"Este vremea ca pentru domeniul restaurării monumentelor istorice cadrul conţinut al documentaţiilor tehnice şi economice să fie personalizat, deoarece, în prezent, precizările legale ale HG 28/2008 sunt incompatibile şi păgubitoare pentru calitatea docu­mentaţiilor şi lucrărilor de restau­rare elaborate pe baza lor", afirmă arh. Călin Hoinărescu.